Liniştea dinaintea furtunii din Justiţie

Mihai Poalelungi, preşedintele Curţii Supreme de Justiţie

Decât să facă reforme un alde Zubco, mai bine facem concurs şi chemăm un lord britanic sau un herr german să vină să ne dea o mână de ajutor.

Până nu demult credeam că actuala Putere se teme să se atingă de manşetele magistraţilor şi epoleţii procurorilor. Iată că de la o vreme adie un zefir de schimbare prin sistemul judecătoresc, iar cetăţenii simpli, dar şi oficialii europeni speră că se va mişca odată şi-odată carul din loc.

Răs-promisa reformă din Justiţie, de care depinde, în mare măsură, apropierea noastă de Uniunea Europeană, a dus ieri la o decizie pe care mulţi o vor considera istorică. Consiliul Superior al Magistraturii, o autoritate de autoadministrare, a hotărât să-i demită de la Curtea Supremă de Justiţie pe câţiva invincibili, printre care Ion Muruianu, Nina Cernat şi Eugenia Fistican. Anterior şi alţi câţiva magistraţi au părăsit de bună voie sistemul sau au fost plecaţi de preşedintele Nicolae Timofti. Şeful statului ne-a dat de înţeles că urmează şi alţii.

Corupţia şi fărădelegile din Justiţie au coborât la o cotă catastrofală încrederea faţă de cea de-a treia putere în stat. Măsurile erau demult necesare. Acum, dacă tot ne presează europenii, poate ia cineva mătura în mână şi face ordine în această breaslă ce conţine prea mulţi paraziţi.

Singurul de neclintit în această ecuaţie este ONG-istul Valeriu Zubco, uns de AMN-PD-Mister P. procuror general. Chiar dacă acesta are, vorba moldovenilor, acoperiş bun, zilele lui sunt numărate. Minirevoluţia din ultimele luni din Justiţie se datorează în bună parte şi lui Mihai Poalelunigi, cel care a lăsat postul de judecător la CEDO pentru a pune umărul la schimbările de acasă. Fostul magistrat de la Strasbourg a reuşit în jumătate de an să facă oareşce mişcări, pe când Zubco de trei ani tace cuminte pe tronul lui. Periodic ne promite reforma Procuraturii şi renunţarea la uniformele de factură militară. Doar atât. Dacă domnul Zubco avea intenţii de altă nătură, a avut timp berechet să se manifeste.

De nenumărate ori ne-a dus cu zăhărelul că va veni cu noi informaţii despre dosarul 7 aprilie 2009, iar câteva cazuri de răsunet – asasinarea lui Igor Ţurcan, omorârea lui Igor Basarab, crimele oribile de la Durleşti şi Ialoveni, acelaşi dosar Cubreacov, cusut cu aţă albă –, aşa şi rămân învăluite de mister.

Avem nevoie de o clonă a Monicăi Macovei la Procuratura Republicii Moldova sau măcar o copie fidelă a domnului Poalelungi. Procurorii trebuie să coboare de pe calul alb, cu care au venit împreună cu ruşii în 1940, şi să devină magistaţi fără steluţe, nici pe umeri, nici pe frunte. Totodată, Cosiliul Superior al Procurorilor trebuie să fie cel puţin la fel de curajos ca şi consiliul magistraţilor.

Decât să facă reforme un alde Zubco, mai bine facem concurs şi chemăm un lord britanic sau un herr german să vină să ne dea o mână de ajutor.