Pavlov şi garda sa de corp au intrat în liftul care trebuia să-i ducă la etajele superioare ale clădirii. După câteva clipe, liftul a fost aruncat în aer printr-un dispozitiv exploziv improvizat, acţionat de la distanţă. Explozia a fost atât de puternică, încât a dărâmat uşile apartamentelor de la parterul scării, provocând alte câteva răniri ale locatarilor acestor apartamente. Cei doi bărbaţi aflaţi în lift au decedat instantaneu, corpurile fiindu-le rupte în bucăţi de forţa exploziei.

Arsen Pavlov s-a născut pe 2 februarie 1983 în oraşul Uhta din Republica Autonomă Komi, aflată în nordul părţii europene a Federaţiei Ruse. La vârsta de 15 ani îşi pierde ambii părinţi. După absolvirea şcolii medii generale din Uhta, este mobilizat în forţele armate ale Federaţiei Ruse, într-o brigadă de infanterie marină, la transmisiuni, fapt care i-a atras porecla „Motorola”, care l-a însoţit şi în războiul din estul Ucrainei. După finalizarea stagiului obligatoriu, rămâne în armată încă un an şi şapte luni, fiind trimis în Cecenia pentru două misiuni cu durata de jumătate de an fiecare. După lăsarea la vatră, Pavlov se înscrie la un curs de salvatori în cadrul unei şcoli de pregătire a cadrelor pentru situaţiile de urgenţă. De asemenea, îşi însuşeşte unele meserii în domeniul construcţiilor. Ultimul serviciu cunoscut al lui Pavlov, înainte de venirea în Ucraina, este cel de lucrător la o spălătorie auto din oraşul Rostov pe Don. În 2012, împreună cu un coleg de muncă pe nume Denisenko, este condamnat la un an şi jumătate de închisoare cu suspendare pentru furtul unui automobil din spălătoria auto în care lucra.

După începerea acţiunilor de destabilizare a puterii ucrainene în estul Ucrainei, Pavlov este observat în oraşul Harkov, în luna martie 2014, ca participant la unul din mitingurile pro-ruse. Conducătorul primelor acţiuni militare separatiste, Igor Strelkov (Ghirkin), a afirmat că „Motorola” s-a mai aflat, în luna martie, în Crimeeea, ca luptător în cadrul aşa-ziselor trupe de autoapărare (dovedite apoi ca fiind trupe ruse). Când s-a pus problema selectării celor mai buni luptători pentru iniţierea acţiunilor de răsturnare armată a autorităţilor legitime din Donbas, Strelkov a ales cu mâna lui un grup format din până la 20 de persoane, printre care se număra şi Motorola. În aprilie, acest grup, condus de Strelkov, a ocupat clădirile administrative din oraşul Slaviansk, aflat în vestul regiunii Doneţk, marcând începutul agresiunii armate împotriva Ucrainei. De asemenea, conform informaţiilor transpirate în presa vremii din surse ale serviciilor de informaţii ucrainene, Pavlov s-a aflat la Euromaidanul din Kiev în lunile ianuarie-februarie 2014, în perioada de maximă intensitate a manifestaţiilor şi luptelor de stradă, dar şi la Odesa, în cadrul manifestaţiilor pro-ruse de acolo. 

Dacă informaţiile oferite de Strelkov sunt veridice, şi, având în vedere pregătirea şi experienţa militară anterioară a lui Motorola, nu au de ce să nu fie veridice, atunci Arsen Pavlov ar fi putut fi recrutat de serviciul de informaţii al forţelor armate ale Federaţiei Ruse, GRU, încă de pe când participa la operaţiunile antitero din Cecenia, având funcţia militară de comandant adjunct de pluton. Altfel nu poate fi explicată includerea sa în primul val de militari ruşi care au „spart gheaţa” la Slaviansk, au aprins focul războiului în Donbas şi au dus în primele luni greul luptelor.

În lunile aprilie-iunie 2014, Pavlov s-a aflat în regiunea Slavianskului, ca membru al formaţiunilor armate conduse de Igor Strelkov, dar este nevoit să părăsească această zonă după ofensiva ucraineană din iunie, care restabileşte controlul guvernamental în Slaviansk şi Kramatorsk.

Arsen Pavlov s-a căsătorit în 2014, în plin război între separatişti şi trupele guvernamentale

Igor Strelkov şi-a făcut o impresie iniţială bună despre Pavlov, apreciindu-i dorinţa de a se arunca în luptă şi lipsa obiecţiilor în ceea ce priveşte posibilitatea purtării unui război de gherilă, fără aprovizionare şi plin de incertitudine. Însă după câteva luni, părerea comandantului direct al lui Pavlov se schimbă. După retragerea din Slaviansk şi către începutul luptelor din regiunea oraşului Iampol, la mijlocul lui iunie, Ghirkin îi încredinţează lui Pavlov conducerea unei companii de infanterie cu misiuni de luptă anti-tanc. După ce primeşte ordinul de a înainta cu un pluton în ajutorul unui batalion separatist care lupta cu o unitate a armatei ucrainene, Pavlov revine în noaptea următoare de unul singur la baza din care plecase, pierzându-se de plutonul pe care-l conducea în urma atacului unor maşini de luptă ale infanteriei ucrainene. În ziua următoare comandamentul separatist a clarificat situaţia: plutonul lui Pavlov nu fusese nimicit, ci doar împrăştiat şi reuşise să se replieze pe noi poziţii în următoarele ore. Din această întâmplare, Strelkov a tras concluzia că Pavlov nu reuşeşte să-şi impună autoritatea în faţa luptătorilor, nefiind un bun comandant, şi l-a înlăturat de la comanda companiei. Probabil, acest eveniment a avut consecinţe negative asupra psihicului lui Pavlov, deoarece acesta a comis un act intenţionat de nesupunere la începutul lunii iulie, atunci când a urcat în timpul nopţii la volanul unui transportor blindat BTR-80 şi l-a accidentat, lovindu-l într-o barieră de copaci şi scoţându-l din funcţiune, în condiţiile în care toată brigada avea cinci maşini de acest tip funcţionale în acel moment. În urma accidentului, Pavlov se alege cu un braţ fracturat. În această stare, el apare în faţa camerelor şi devine arhimediatizat în Rusia după ce se căsătoreşte cu o fată de 21 de ani, pe atunci, pe care chiar el o salvase în timpul luptelor din iunie din Slaviansk, aceasta fiind rănită în urma unui bombardament. Din cauza rănirii sale, el este absent de pe câmpul de luptă în timpul celor mai intense confruntări din lunile iulie şi august. Se întremează în Crimeea, acolo unde este surprins în mai multe poze alături de noua sa soţie. Aceasta din urmă (surprinsă în poze în costum de baie) nu prezintă niciun semn exterior de rănire. Pavlov era deja căsătorit în Rusia, în Krasnodar, avea un băiat născut în 2007 şi o fată care i s-a născut după căsătoria (nerecunoscută nicăieri în lume) cu noua soţie, cu care a mai făcut doi copii.

După întoarcerea din Crimeea, Pavlov devine comandantul batalionului ”Sparta”, creat cu suportul şefului aşa-zisei Republici Populare Doneţk, Aleksandr Zaharcenko. Printre misiunile ”Spartei” se număra executarea ordinelor directe ale lui Zaharcenko. Având în vedere situaţia luptelor, Zaharcenko nu putea să folosească trupele comandate de şefi autoritari, mulţi veniţi din Rusia, deoarece nu avea o asemenea autoritate asupra lor. În schimb, ”Sparta” putea fi folosită pentru acţiuni de rechiziţionare, atac, intimidare, eliminare de persoane indezirabile, în beneficiul personal al lui Zaharcenko. Pavlov şi Zaharcenko devin prieteni apropiaţi. În această perioadă, Pavlov primeşte apartamentul din blocul în care a şi fost asasinat după doi ani.

”Motorola” rămâne unul dintre separatiştii cei mai mediatizaţi în presa rusă. Propaganda posturilor TV oficiale îi creează o imagine romantică şi idilică în acelaşi timp, servind drept momeală pentru alte mii de tineri ruşi: eroul rus venit parcă de niciunde care luptă cu vitejie împotriva „banderoviştilor”, îşi face prieteni, este respectat, este un apărător al poporului din Donbas şi îşi ia de nevastă o fată frumoasă cu care se mută într-un apartament care aparţinuse unei bănci ucrainene, refugiată din Doneţk.

O şi mai mare notorietate o capătă Pavlov atunci când îşi conduce batalionul în luptă pe aeroportul din Doneţk, împotriva trupelor ucrainene. Beneficiind de o poziţie tactică mai avantajoasă, separatiştii reuşesc să ocupe întregul aeroport după câteva luni de asediu.

După capturarea militarilor ucraineni răniţi din aeroport, Pavlov comite cea mai cunoscută crimă a sa. Separatiştii îl bătuseră crunt pe unul dintre soldaţii răniţi, Igor Branoviţki. Dându-şi seama că au exagerat, ei au chemat o ambulanţă. Pavlov şi-a făcut apariţia, i s-a raportat situaţia, iar el şi-a scos pistolul TT şi l-a împuşcat în cap de două ori pe Branoviţki, apoi a spus: „Nu mai e nevoie de ambulanţă”.

La scurt timp după această crimă, un reporter al portalului ucrainean „Kiivpost” i-a luat lui Pavlov un interviu telefonic. Fiind întrebat de ce l-a ucis pe Branoviţki, Pavlov a replicat: „Mă doare în ... de ce infracţiuni sunt acuzat, mă crezi, în ... mea? Am împuşcat 15 prizonieri. Mă doare în ... de tot. Fără comentarii, în ... mea. Dacă vreau, îi ucid, dacă nu vreau, nu.”

Pentru faptele sale de arme, Arsen Pavlov a fost decorat cu toate medaliile şi ordinele existente în aşa-zisa Republică Populară Doneţk, şi făcut colonel al armatei ”RPD”.

Pe 5 septembrie, preşedintele Ucrainei, Petro Poroşenko, i-a decorat cu titlul de „Erou al Ucrainei” pe membrii familiei lui Igor Branoviţki, soldatul ucis de Pavlov. În cadrul ceremoniei, preşedintele ucrainean a declarat că făptaşii vor trebui să răspundă pentru ceea ce au făcut.

După moartea lui „Motorola”, aşa-zisele oficialităţi ale autoproclamatei Republici Populare s-au grăbit să acuze Kievul, Serviciul de Securitate al Ucrainei, de orchestrarea atentatului. Aleksandr Zaharcenko a numit evenimentul „declaraţie de război” a Kievului. Începând cu 17 octombrie, trupele separatiste au început să deschidă iar focul de zeci de ori pe zi, supunând tirului de artilerie uşoară şi grea poziţiile ucrainene, înregistrându-se morţi şi răniţi de ambele părţi, asta după ce prima jumătate a lunii octombrie fusese cea mai calmă perioadă din tot anul 2016, iar părţile ajunseseră la o înţelegere asupra retragerii concomitente a trupelor şi tehnicii din anumite sectoare ale frontului.

Conform altor versiuni a identităţii făptaşilor, liderii militari locali sunt responsabili pentru moartea lui Motorola, uniii dintre ei fiind cei care i-au pregătit atentatul. Această versiune este invocată în presa ucraineană şi de către experţii ucraineni. Se mai spune, la Kiev, că moartea lui Arsen Pavlov ar fi fost rezultatul unei operaţiuni a FSB, serviciul de securitate al Rusiei, care în acest fel încearcă să cureţe Donbasul de martorii atrocităţilor trecute, de oamenii care ”ştiu prea mult” şi ar putea vorbi, pregătind terenul pentru un nou aflux de sânge proaspăt în regiune. Unele din aceste ipoteze sunt combătute de fostul comandant al lui Pavlov, Igor Strelkov, care a afirmat în cadrul unui interviu luat la o zi după moartea luptătorului, că acesta nu a avut niciodată ambiţii politice şi nici nu a intrat în conflicte cu vreun alt comandant de subunităţi din cadrul ”forţelor armate” ale aşa-zisei ”Republici Populare Doneţk”.

Mulţi dintre comandanţii structurilor teritoriale ale forţelor armate separatiste au jurat şi ei răzbunare pentru moartea lui Motorola, iar Rusia s-a arătat chiar mai reticentă decât de obicei în cadrul negocierilor în formatul Normandia (Ucraina, Franţa, Germania, Rusia), care au avut loc la Berlin pe 19 octombrie. Rusia refuză să accepte un schimb larg de prizonieri între armata ucraineană şi trupele sepratiste, dar şi întoarcerea oraşului Debalţevo sub controlul Kievului.

Nu este pentru prima dată când un lider al formaţiunilor armate separatiste din estul Ucrainei moare în urma unui atentat. Însă „Motorola” reprezenta un simbol al propagandei ruseşti, cel mai popular şi mai bine cunoscut dintre liderii militari separatişti, un adevărat „star” al mass-mediei ruse. Odată cu moartea lui, propaganda rusă pierde enorm din capacitatea de a mai atrage noi voluntari din Federaţia Rusă pe câmpul de luptă din Donbas.

Iar consecinţele acestui fapt s-ar putea transpune într-o nouă acutizare a violenţelor.