Liberalii din Chişinău trebuie să vorbească deschis despre doctrina liberală

Liberalii din Chişinău trebuie să vorbească deschis despre doctrina
liberală

Cercetătorul Liviu Brătescu vede nevoia unui partid liberal mai dinamic în Republica Moldova.

Viitorul liberalismului în Republica Moldova depinde de schimbarea de mentalitate a cetăţenilor precum şi de participarea la vot. Politica romantică a liberalilor şi incapacitatea de a crea structuri de partid în teritoriu prin care să transmită mesaje în mod constant populaţiei, face ca liberalismul moldovenesc să fie permanent ameninţat şi să rămână la stadiul unui proiect de laborator.

Ştiri pe aceeaşi temă

Liviu Brătescu, istoric şi cercetător al liberalismului românesc, a explicat că fenomenele prin care trec liberalii din Republica Moldova reprezintă o repetare a istoriei, la o altă scară, a crizelor prin care au trecut şi liberalii români. În opinia sa, liberalii români după 1989 aveau o abordare destul de ciudată faţă de noţiunea de stat. ”Puteai să vezi în discursurile liberalilor români o anumită ezitare chiar în a formula cuvinte precum piaţă liberă, capitalism. Într-adevăr, propaganda întreţinută de Iliescu şi FSN era foarte mare. Chiar era o vorba a lui Ion Iliescu potrivit căruia noi în România am fi realizat ”un capitalism mai al dracului decât capitalismul”, afirmă Brătescu.

”Domnule, trebuie să tăiem coada câinelui deodată”

Acesta a subliniat că este în continuare intrigat de comportamentul politic al liberalilor români care nu vorbesc cu toată gura despre capitalism, despre liberalism, despre identitatea liberală în general. ”Singurul care generase o formulă ciudată, dar închegată de liberalism, a fost Dinu Patriciu, Dumnezeu să-l ierte, care spunea ”Domnule, trebuie să tăiem coada câinelui deodată” asta apropo de adoptarea unor soluţii de tip şoc” a precizat istoricul.

Pentru spaţiu românesc, ezitarea liberalilor de a asuma o identitate complet liberală este ciudată în condiţiile în care liberalii din spaţiu românesc niciodată nu au promovat soluţia unui stat minimal cum este formula liberalismului clasic. ”Toţi liberalii vorbeau despre Uniunea Europeană, despre integrarea în structurile euroatlantice, despre libertatea presei, a întrunirilor etc. Chestiuni pe care în anii 1990 România le redescoperea. Dacă ne uităm spre Chişinău şi Republica Moldova, după anii 2000, putem vedea că şi acolo lucrurile se întâmplă cam la fel” a menţionat acesta.

Cuvintele capitalism, privatizări crează frisoane

Liderii de la Chişinău evită cuvintele care definesc capitalismul, dar vorbesc despre Uniunea Europeană. Poate părea o cotradicţie, însă aceştia nu fac trimitere la ceea ce înseamnă în mod concret  capitalismul, explicaţia pentru această situaţie îşi găseste originea în trecut şi în educaţia comunistă, preferându-se termenul mai generos de ”Europa” care duce pe toată lumea cu gândul la bunăstarea din Occident. În opinia istoricului, dacă ne uităm la frământările politice de astăzi, parcă retrăim filmul liberalismului românesc de după 1990, cu apariţia numeroaselor formaţiuni politice care se revendică ca fiind liberale. ”Nu am auzit clar un discurs pro-piaţă liberă, pro-capitalism, din partea unor lideri la Chişinău care se remarcă şi se definesc ca fiind liberali. În schimb în discursul cu privire la politica externă se poate auzi foarte des, cum  toţii vorbesc despre Europa. Se vede clar cine receptează un asemenea discurs şi într-adevăr este mai frumos să vorbeşti despre Europa, despre NATO, pentru că toată lumea se gândeste automat ce înseamnă pentru cetăţean integrarea în aceste structuri şi este mai greu să vorbeşti oamenilor despre privatizări, capitalism, fiind vorba de părţi ale societăţii care încă nu s-a desprins de educaţia şi limbajul epocii comuniste” a explicat Brătescu.

Pentru spaţiul românesc liberalismul coboară din laborator în societate începând cu anul 2003 când lideri de opinie cu discurs liberal şi politicieni liberali se grupează în jurul Partidului Naţional Liberal(PNL).

Liberalii şovăitori

Viitorul liberalismului în Republica Moldova depinde şi de o schimbare de gândire, de mentalitate a cetăţenilor precum şi de mersul la vot ca vocaţie civică. ”Pot să apară în Republica Moldova niste lideri care fără doar şi poate putem să-i definim ca fiind liberali adevăraţi şi ca discurs şi ca lecturi, având capacitatea de a crea politici publice de inspiraţie liberală, dar dacă oamenii nu merg la vot, dacă cei mai în vârstă nu se regăsesc în acest discurs iar cei mai tineri consideră că politica este un lucru absolut negativ şi nu se obosesc să meargă la vot evident că vom vedea în continuare reprezentanţi ai Partidului Comuniştilor în Parlament” a precizat istoricul.

Brătescu consideră că şansa unui proiect liberal este dată în primul rând de cetăţenii care cântăresc agenda liberală şi observă câte din priorităţile lor sunt prezente în activitatea politicienilor. ”Liberalii din Republica Moldova au navigat mai degrabă în ultimii ani în cadrul Internaţionalei Populare şi au colaborat mai mult cu Trăian Băsescu şi cu Partidul Democrat Liberal(PDL) decât cu PNL. Cu toate acestea PNL a făcut de-a lungul timpului eforturi să sprijine mişcarea liberală din Moldova. Acum există o anumită comunicare între PNL şi Vlad Filat doar că din punctul de vedere al unui liberal, nu ca istoric spun asta, sunt profund dezamăgit de ultimele calcule şi ultimile jocuri care nu fac decât să recredibilizeze şi să aducă pe scena publică Partidul Comuniştilor” a subliniat Brătescu.

I.C. Brătianu, o lecţie politică pentru Ghimpu

Cei care au încercat să vorbească despre liberalism în Republica Moldova au rămas din păcate la stadiul unor proiecte de laborator care pot fi găsite în spaţiul urban precum Chişinău, Bălţi sau alte oraşe importante. Evocând acest aspect, Brătescu a subliniat că este şi un romatism al lor de a face politică, neavând capacitatea să creeze structuri în teritoriu, prin urmare nu a avut cine să transmită mesajul liberal mai departe şi să dezvolte politici publice de inspiraţie liberală. Istoricul a evocat un moment important din istoria PNL care poate reprezenta un punct de reflecţie, o lecţie liberală de a face politică într-un anume fel, pentru Mihai Ghimpu ” Avem un exemplu în istoria politică a României, pe care prea puţină lume îl ştie. I.C.Brătianu nu a fost niciodată preşedintele PNL. Lui Brătianu i-a fost deajuns că oamenii din jurul său i-au recunoscut autoritatea şi calităţile de lider. Brătianu a fost ajutat de Carol I, în sensul în care regele avea încredere în el, primind pe parcursul a 12 ani în mai multe rânduri misiunea de a forma guvernul. Brătianu a înţeles că dacă vrea să-i adune pe liberali în jurul său trebuie să găsească pe cineva care sa-i aducă o facţiune liberală sau mai degrabă de centru, spre PNL şi mă refer la Dimitrie Ghica. Practic, primul preşedinte al PNL este Dimitrie Ghica cunoscut în istorie sub numele de ”beizadea Mitică”. La o asemenea situaţie poate ar trebui să mai reflecteze Ghimpu, pentru care am tot respectul” a explicat cercetătorul.

Brătescu mai afirmă: ”capacitatea de a înţelege că poţi să fii iubit apreciat, acceptat, temut chiar în rândul unei formaţiuni politice fără să fii tu preşedinte al acelei formaţiuni, e o chestiune care ţine de capacitata de mare lider a unui politician”.

Chirtoacă poate reînvia liberalismul moldovenesc

Liberalismul din Republica Moldova, implicit şi politicienii liberali prezenţi în spaţiul public au un viitor pe scena politică, dar pentru acest lucru este nevoie de o viziune pe termen lung şi de o muncă susţinută în această direcţie. „Personal astept o implicare mai mare a lui Dorin Chirtoacă în PL şi poate în felul acesta s-ar produce un reviriment al liberalismului. La un moment dat va veni şi ceasul în care Chirtoacă să fie preşedinte. Depinde de proiectele pe care le are, dar nu cred că va putea evita le nesfârşit preluarea funcţiei de lider al acestui partid” a apreciat istoricul.

Pentru PL, intrarea în opoziţie reprezintă o sansă de crestere a credibilităţii sale în faţa oamenilor, implicit de repoziţionare a liberalismului în rândurile societăţii. ”Încercarea de a asigura cadrul necesar pentru o independenţă a actului de justiţie în Republica Moldova şi faptul că Ghimpu a plusat în direcţia aceasta va fi un element care îi va aduce mai multă credibilitate. Dacă Ghimpu a ales să fie în opoziţie şi acestea sunt motivele reale care l-au determinat să fie intransigent în timpul negocierilor pentru formarea unei majorităţi parlamentare cu Vlad Filat şi cu Marian Lupu atunci eu cred că a procedat bine” a concluzionat Liviu Brătescu.

Liviu Brătescu este istoric şi director al Ateneului Tătăraşi din Iaşi. Din anul 2002 este cercetător stiinţific la Institutul de Istorie A.D. Xenopol din cadrul Academiei Române filiala Iaşi având preocupări în domeniul istoriei moderne a României şi în cel al relaţiilor internaţionale din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În anul 2003 a participat ca observator din partea O.S.C.E. la alegerile prezidenţiale din Azerbaijan şi a organizat mai multe dezbateri în Iasi sub egida Ligii Pro Europa. În anul 2007 a susţinut teza de doctorat în cadrul Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iasi cu titlul „I.C. Brătianu şi politica externă a României (1866-1888)”. A coordonat mai multe volume dedicate istoriei liberalismului şi conservatorismului românesc, dar şi evoluţiei instituţiei monarhice din Romania. În 2014 a publicat la Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” lucrarea ”I.C. Brătianu şi politica externă a României (1866-1888)”, iar în luna februarie a anului curent, la editura Institutului European, va apărea o altă lucrare ce îi poartă semnatura intitulată ”România la răscruce. Anul 1866”. Poate fi găsit la www.bratescu.ro.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările