Este vorba despre aşa-zisa „lege a naţiunii ruse”, propusă de Veaceslav Mihailov, şeful catedrei Academiei Prezidenţiale Ruse de Economie Naţională şi Administraţie publică, şi şeful Agenţiei Federale a naţionalităţilor, Igor Barinov. Propunerea a fost făcută pe 31 octombrie la o şedinţă a Consiliului pentru relaţii interetnice care a avut loc în oraşul Astrahan. Ideea a fost susţinută de preşedintele Federaţiei Ruse, prezent şi el la şedinţă. Vladimir Putin a însărcinat Duma de Stat cu elaborarea legii naţiunii ruse. Şeful Comitetului pentru naţionalităţi din Dumă, Ildar Ghilmudtdinov, a comunicat că în stadiul actual, proiectul este în consultaţii la grupurile de experţi cunoscători ai domeniului, ca să poată fi definite obiectivele şi rezultatele legii, apoi trasate principalele prevederi. În cele ce urmează, se va stabili cât de cuprinzătoare trebuie să fie legea şi ce fel de definiţie i se va da naţiunii ruse, dacă legea urmează să prevadă că, deşi locuitorii Rusiei sunt diferiţi, de diferite etnii, culturi, religii, vorbitori de diferite limbi, cu toţii formează o singură naţiune politică rusă. Propunerea lui Putin este susţinută şi de şeful adjunct al fracţiunii partidului prezidenţial de guvernare „Rusia Unită”, Nikolai Pankov. Acesta a declarat:

„Elaborarea acestei legi este foarte importantă în condiţiile de astăzi. Unitatea naţiunii ruse este baza tăriei interne a Rusiei. Vedem în prezent cum în diferite ţări renasc organizaţii naţionaliste şi încearcă să-şi dicteze politica. Creşte intoleranţa faţă de opiniile străinilor, se repetă greşelile din trecut.”

Un alt membru al Comitetului pentru Naţionalităţi din Dumă, Grigorii Ledkov, a comunicat că legea cu privire la naţiunea rusă va fi elaborată, aprobată şi va intra în vigoare în termen de un an, deşi este posibil şi un termen mai redus.

Conform datelor recensământului din 2010, în Rusia locuiesc reprezentanţi ai aproape 200 de etnii, în condiţiile în care 77,7% din populaţie este constituită din etnici ruşi, iar restul de 22,3% din celelalte etnii, cu câteva grupuri minoritare dominante. Numărul reprezentanţilor minorităţilor etnice este de aproximativ 35 de milioane de locuitori. Tătarii, ucrainenii, başchirii, ciuvaşii, cecenii şi armenii sunt cele mai mari grupuri etnice neruse, fiecare având peste un milion de locuitori (tătarii - peste cinci milioane).

Un alt parlamentar, membru al fracţiunii Partidului Comunist al Federaţiei Ruse, Valerii Raşkin, a criticat ideea aprobării unei legi despre naţiunea rusă. După părerea sa, apariţia unei asemenea legi poate acutiza conflictualitatea pe fond etnic existentă în societatea rusă, şi care constituie deja una dintre problemele cele mai importante, în curs de accentuare, cu care se confruntă statul rus. Consacrarea denumirii „naţiune rusă” constituie o îndepărtare de la caracterul multinaţional al statului rus, prevăzut în constituţie şi legi. „Trecerea la o singură naţiune rusă va atrage nemulţumirea naţionalităţilor mici din ţară. Asta înseamnă un atac asupra culturii şi tradiţiilor acestor naţionalităţi”, a mai spus deputatul Raşkin.

În Rusia există deja un cadru normativ care reglementează relaţiile interetnice, cea mai importantă lege în acest sens fiind „Strategia politicii naţionale de stat”, adoptată în urmă cu patru ani. În acelaşi timp, conceptul de „naţiune rusă” nu există în Constituţia Rusiei. În articolul 19, punctul 2, al acesteia, există următoarea prevedere: „Purtătorul suveranităţii şi singura sursă de putere în Federaţia Rusă este poporul ei multinaţional”. Prin urmare, conform legii, în Rusia există „poporul multinaţional al Federaţiei Ruse”. Este un concept eminamente civic, nu etnic.

Un mare risc asociat cu ideea de a construi o naţiune rusă conform unei legi speciale este că în anumite regiuni autonome ale Federaţiei Ruse, anumite popoare autohtone care constituie majoritatea locală, pot decide, acum sau în viitor, să-şi adopte şi ele legi speciale privind naţiunile tătară, ciuvaşă, bureată, iakută, cecenă, avară. De la un asemenea scenariu până la separatism teritorial nu e decât un pas.

În plus, nu este exclusă nici „etnicizarea” conceptului de naţiune rusă, care să coincidă cu cel de „etnie rusă”. Evident, legea nu va conţine asemenea prevederi, însă poate servi drept bază pentru modificări ulterioare, atunci când va începe bătălia pentru „purificarea rândurilor noastre”.

Cea mai prozaică, dar şi plauzibilă explicaţie pentru elaborarea şi adoptarea legii despre naţiunea rusă ţine de necesităţile curente ale puterii din Rusia. A mai rămas un an şi jumătate până la alegerile prezidenţiale din 2018, iar regimul are nevoie de noi mecanisme prin care să-şi asigure controlul asupra societăţii. În această ordine de idei, legea ar putea conţine şi unele interdicţii de exprimare, precum se întâmplă în Turcia, unde „insultarea naţiunii turce”, care poate fi atribuită de judecători şi criticii puterii politice, este un delict penal pedepsit cu închisoarea.