În comunicatul postat pe site-ul rusnod.ru, această faptă este numită „eveniment istoric”, care constituie „doar începutul”.

Actul a fost semnat în cadrul unei mese rotunde numite „Douăzeci şi cinci de ani de la principala catastrofă geopolitică a secolului XX.”. Rezoluţia solicită de la autorităţile ruse din sistemul judiciar să „înceapă investigarea evenimentelor din 1991”. De asemenea, actul postulează „începerea negocierilor cu reprezentanţii politici, organizaţiile non-guvernamentale şi cetăţenii republicilor foste sovietice, despre restabilirea frontierelor recunoscute internaţional ale URSS, confirmate de ONU după al doilea război mondial."

Formularea destrămării URSS drept „cea mai mare catastrofă geopolitică din secolul XX”, prezentă în tema mesei rotunde, îi aparţine preşedintelui Vladimir Putin, şi a fost făcută cu câţiva ani în urmă, într-un discurs oferit pentru uz intern, Ulterior, Putin a început ceea ce pare o tentativă de a se extinde teritorial din contul Ucrainei, ocupând Crimeea şi, de facto, estul Ucrainei. În acest context, el a început să fie văzut drept omul care va restabili, prin fapte fără precedent, vechile hotare ale URSS. Această rezoluţie este consecinţa directă a stimulării nostalgiei sovietice de către regimul din Rusia, pentru a adormi vigilenţa cetăţenilor faţă de problemele lor actuale, mai ales de ordin economic.

Reuniunea în cauză nu trebuie diminuată în importanţă, pentru că la ea a participat (şi, probabil, votat) un deputat din parlamentul rus. Semn că şovinismul este încurajat de autorităţile ruse conduse şi controlate de Vladimir Putin. În cadrul reuniunii, pe peretele din spatele capului mesei era atârnat un drapel bicolor, negru şi portocaliu, inspirat din aşa-zisa „panglică a Sfântului Gheorghe”, un simbol al expansionismului rusesc fabricat recent de organizaţia pro-Putin de tineret. „Ai noştri” (Naşi). Sub acest stindard, pe lângă alte câteva, trupele ruseşti ucid cetăţeni ucraineni în regiunile Lugansk şi Doneţk din Ucraina. Şi visează la restabilirea URSS sau crearea Eurasiei, în cazul lui Aleksandr Dughin. Exact ca în scrierile Marchizului de Custine în secolul XIX, despre ruşi: „sclavul căzut în genunchi visează la dominarea lumii”.

Şi Rusia de astăzi este un fel de „sclav”, nu în sensul subordonării faţă de altă ţară, ci a situaţiei interne. Cu maxim 30 de milioane de persoane care duc o viaţă cât de cât îndestulată, din 146 de milioane, restul fiind săraci sau foarte săraci. Rusia nu se poate compara pe criteriile nivelului de trai, a calităţii vieţii, a libertăţlor fundamentale şi Constituţiei, cu vreo ţară din Europa Occidentală şi cu mai multe ţări din Europa Centrală. Nivelul de trai din Moscova, cel mai bogat oraş al Rusiei, este aproape echivalent cu nivelul de trai mediu din Cehia, fostă ţară comunistă aflată sub controlul URSS. Nivelul de trai din St. Petersburg se apropie destul de mult de cel din Moscova. În rest, ruşii din oraşele mici şi sate trăiesc într-o altă ţară, o „Nigerie înzăpezită”, cum a numit-o chiar cetăţeanul rus Serghei Brin, unul dintre fondatorii Google.

El a comparat principalii indici ai calităţii vieţii din cele două ţări şi a constatat apropierea acestora. Astfel, în urmă cu câţiva ani, cele două ţări aveau aproape acelaşi număr al populaţiei, un indice Gini (care măsoară a inegalitatea distribuirii veniturilor în societate) apropiat (40,5 în Rusia şi 43,7 în Nigeria). La nivelul corupţiei, Rusia ocupă locul 143 în lume, iar Nigeria, locul 147. Rusia se află pe locul 1 mondial la gradul de poluare a mediului prin arderea hidrocarburilor, Nigeria pe locul 2. La nivelul protejării drepturilor de proprietate, Rusia este pe locul 63 din lume, Nigeria pe locul 64. Într-un clasament al celor mai periculoase locuri pentru vacanţe, Rusia este pe locul 4 în lume, Nigeria, pe 5. În clasamentul gradului de dificultate a desfăşurării afacerilor, Rusia se situează pe „onorabilul” loc 106, iar Nigeria pe locul 108. Nigerienii stau mai bine la reducerea şomajului, cu 5,8% în comparaţie cu 6,6% oficial în Rusia. Mortalitatea în Rusia este la nivelul a 16,04 persoane la 1000 de locuitori, iar în Nigeria –16,58 persoane la 1000 de locuitori. La gradul de libertate a presei, Nigeria este pe locul 131, iar Rusia pe locul 144. Proporţia cetăţenilor care consideră că stabilitatea e mai importantă decât libertatea de exprimare constituie 43% în Nigeria şi 47%, ceea ce înseamnă că nigerienii au o cultură politică mai bine interiorizată decât ruşii.

Psihoza şovină atinge în Rusia un apogeu pe cât de ridicol, pe atât de trist.

O asemenea ţară vrea să-şi restabilească fostele frontiere (în care încăpeau cu 5 milioane mai mulţi kilometri pătraţi decât în prezent) şi să redevină o supra-putere. Psihoza şovină atinge în Rusia un apogeu pe cât de ridicol, pe atât de trist. Dacă toate acestea ar fi doar pentru uz intern, nu ar fi fost o problemă. Însă Rusia pare să fie setată pe atingerea acestor obiective prin metode neortodoxe, precum intoxicarea mediatică, manipularea şi spălarea pe creier, propagate de presa de stat a ţării. Apoi, eventuale agresiuni militare. Populaţia actuală a fostelor republici sovietice se cifrează la cam 150 de milioane, mai mare cu câteva milioane de locuitori decât a Rusiei. Dacă, să zicem, s-ar restabili frontierele URSS, etnicii ruşi ar constitui doar cam 130 de milioane din aproape 300, adică ar pierde majoritatea absolută pe care o au astăzi în Federaţia Rusă.

Într-o Rusie care „excelează” la principalele capitole ale calităţii vieţii cetăţenilor, un singur lucru înfloreşte şi se fortifică. Marasmul.