Dar să nu ne facem iluzii: oamenii nu au ieşit în stradă ca să iasă Andrei Năstase primar al oraşului Chişinău.

O spun cu maximă responsabilitate cu atât mai mult cu cât pentru cei care cunosc cu adevărat scena politică de dincolo de Prut este evident că acesta nu şi-a dorit niciodată şi nu îşi doreşte nici acum să fie primar, cu atât mai mult pentru doar câteva luni.

Popularitatea lui Andrei Năstase este una conjuncturală iar refuzul de validare a fost un simplu pretext. În fapt, atât la Bucureşti, cât şi la Chişinău se protestează în acelaşi mod şi exact pentru acelaşi lucru: acapararea statului de către un grup politic mafiot transpartidic.

La Bucureşti se iese masiv pentru a se apăra o justiţie independentă, la Chişinău se iese deoarece se doreşte o justiţie independentă.

Ori din aceeaşi clasă politică fac parte şi Andrei Năstase şi Maia Sandu, cea din urmă făcând parte din partidul şi guvernarea vinovată de dispariţia a peste un miliard de euro (şeful ei politic se află după gratii din acest motiv, de aceea nu pot înţelege cum de ea este credibilă din moment ce această informaţie este una arhicunoscută).

În stradă au fost şi cetăţeni din afara oraşului Chişinău, deşi ei nu sunt afectaţi de această decizie, şi votanţi ai socialiştilor, şi votanţi ai partidelor actuale şi susţinători ale forţelor europene reformatoare dar mai ales mulţi unionişti(îi recunoşti din poze de la marşurile unioniste, inclusiv majoritatea celor de pe scenă).

Este Plahotniuc vinovat pentru refuzul instanţelor?

Eu personal consider că lui Plahotniuc i s-a înscenat acest refuz, adică nu a fost o decizie a lui, ci una ghidată din altă parte. Plahotniuc nu este atât de prost încât să nu fi înţeles că aceste luni de guvernare ar mai fi slăbit din popularitatea lui Andrei Năstase sau că un mandat scurt nu va face decât să îi consume acestuia timp.

Dacă ar fi să judecăm aşa cum fac procurorii în cercetarea penală: cine este beneficiarul acestor acţiuni, ar trebui să ieşim din bula în care am fost aruncaţi de presa din Republica Moldova şi să ne întrebăm dacă nu cumva vorbim de acţiuni vădit antiguvernamentale şi de destabilizare.

Andrei Năstase clar câştigă. Pe de o parte câştigă că nu este primar şi are timp în continuare să nu facă nimic decât agitaţie electorală, apoi beneficiază chiar în prag de alegeri parlamentare de un ajutor nesperat.

Aş lua şi un alt scenariu în considerare. Să fie o acţiune premeditată nu îndreptată împotriva lui Plahotniuc ci care are menirea să împiedice accesul la putere a socialiştilor. Partidele actuale nu mai puteau prelua din electorat, iar acesta migra uşor, pe un vot antipolitic, către socialişti. De aici şi reacţia anemică a lui Ion Ceban care a considerat şi el acţiunea ca fiind una ilegală, deşi teoretic am putea presupune că şi el ar fi fost unul din beneficiarii ei (în fapt socialiştii au cam înţeles că şi-au luat o mare lovitură).

Actuala guvernare a dat cu siguranţă o direcţie europeană Republicii Moldova şi asta este indiscutabil. Este normal ca oamenii să îşi dorească să trăiască mai bine şi asta la ei în ţară, iar pentru asta se protestează şi la Bucureşti şi la Chişinău. Este tot normal ca să existe rotaţie politică la guvernarea unei ţări căci acest lucru face parte din mecanismele democraţiei. Problema este că la Chişinău rotaţia politică înseamnă un şoc geopolitic ce distruge tot ce s-a construit.

Tocmai de aceea, indiferent ce s-a întâmpla şi ce a stat la baza acestui refuzat putem să spunem că, per ansamblu, este de bine şi nu este de rău: voturile antisistem nu se mai duc spre socialişti, ci încep de câteva zile să se scurgă spre Andrei Năstase şi Maia Sandu (ar fi impropriu să spunem că spre partidele lor căci organizarea este slabă, nu aşa cum ştim noi că este la partidele din România).

Cum e situaţia pentru Unire?

Situaţia este una foarte bună: pe de o parte acum e clar că socialiştii nu vor prelua puterea totală şi vom avea tot o guvernare europeană, doar că o altă alianţă. Asta înseamnă că nu vom avea o graniţă pe Prut, accesul va fi în continuare liber, iar europenizarea instituţiilor va continua (forma, nu fondul).

Pe de altă parte, forţele ce vor veni nu sunt mai bune decât cele existente, ele fiind aservite unor oligarhi ce au fugit din ţară deoarece au fost condamnaţi pentru presupuse fapte penale. Ele vor dezamăgi şi spulbera şi ultima speranţă că se poate construit un stat fictiv, din nimic, un stat care nu este altceva decât un instrument ce asigură controlul mafiot al unor grupări organizate politic asupra statului.