La Chişinău, forţarea reformelor cu cuiul de la grenada anticipatelor scos

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
alegeri

Am văzut rezultatele alegerilor locale şi generale parţiale pe cele 4 mandate uninominale vacante din Parlamentul Republicii Moldova. În majoritatea cazurilor, aşteptările au fost încununate cu rezultate potrivit prognozelor.

Turul doi şi formarea majorităţilor: marele test de maturitate politică a partidelor

Mai întâi este vorba despre o prezenţă relativ redusă la urne, comparabilă cu cele locale anticipate la nivelul Chişinăului, sub aşteptările unui scrutin local la termen, ceea ce arată capacitatea redusă de mobilizare la urne a actualelor forţe politice, absenţa ideilor şi combativitate redusă, dar şi dezamăgire în raport cu evoluţiile politice anterioare, după parlamentare. Apoi despre un echilibru constant al raportului de forţe care marchează dominaţia PSRM prorus al lui Dodon, dar departe de majoritate, şi plasarea pe locul doi a PDM, care continuă să deţină prima poziţie la nivelul primarilor.

Alegerile intră în turul doi în multe din oraşe, şi în faza constituirii consiliilor comunale, orăşeneşti şi municipale, dar mai ales a celor raionale. Iar dacă aici se împart relativ echilibrat preeminenţele partidelor mari în diferitele consilii raionale – PSRM-PDM -ACUM, Partidul Şor şi Partidul Nostru păstrează fiefurile de la Orhei şi Bălţi. Iar epoca turului doi şi cea de formare a majorităţilor împinge din nou spre negocieri şi necesitate obiectivă politică, acolo unde PDM deţine o relevanţă majoră şi de neocolit.

Să o luăm pe rând: la Consiliul Municipal Chişinău, majorităţile pot fi structurate în ambele părţi, dar PDM deţine votul de control între cele două opţiuni geopolitice care urmează să susţină varianta de primar PSRM sau ACUM din turul doi. Aici Andrei Năstase trebuie să negocieze cu Dorin Chirtoacă şi PL (care are aici singurul fief) şi cu Octavian Ţîcu şi PUN. Primul a cerut votanţilor săi să NU voteze cu PSRM, în timp ce al doilea a condiţionat susţinerea de angajamentul neasocierii cu PSRM. Iar formarea Consiliului Municipal, a majorităţii şi a organelor interne pot genera şi liniile mari de formare a alianţelor şi obţinerea susţinerilor la nivelul alegerii Primarului.

PSRM nu a luat nici Chişinăul, nici Republica Moldova cu totul

Relevant este că PSRM nu a luat nici Chişinăul, nici Republica Moldova. Igor Dodon este legat de mâini şi de picioare şi rămâne dependent de negocieri. Mai mult, perspectiva anticipatelor în termenii săi e amânată pentru că ea va reproduce situaţia naţională unde Igor Dodon nu are cum să facă majoritatea fără ACUM sau PDM. Jocul în trei conferă stabilitate actualului guvern şi reduce pârghiile politice şi de legitimitate ale lui Dodon, cu care preşedintele ostentativ pro-rus al Republicii Moldova putea să obţine jumătate de guvern şi să continue preluarea funcţiilor şi atribuţiilor executive care nu-i revin. Azi această perspectivă e moartă.

E adevărat că marea dilemă de abia acum se conturează, după cadoul otrăvit lansat de Ion Ceban – care propune o Mare Coaliţie la Chişinău – şi de Igor Dodon, care vrea reproducerea Marii Coaliţii la toate nivelurile. Iar dilema ACUM este dacă fac din alianţa conjuncturală remporară cu pro-ruşii de la PSRM un model reprodus la nivelul întregii ţări – tradusă în coaliţie universală şi împărtăşirea valorilor şi procedeelor cu PSRM şi Igor Dodon – sau se repoziţionează, reaşezând fronturile tradiţional, “geopolitic, creând majorităţi pro-occidentale. Sau dacă, în format pragmatic şi oarecum haotic, preferă să lase la dispoziţia organizaţiilor locale câştigurile maxime prin alianţe conjuncturale cu orice partid.

Ion Ceban 

Ion Ceban

În primul caz, Andrei Năstase riscă să piardă Chişinăul. Iar înfrângerea e chiar mai dură, pentru că Marea Coaliţie azi îi avantajează doar pe Ceban şi pe socialişti, la nivel naţional. Lui Igor Dodon, cu certitudine. Marea coaliţie la nivelul Consiliului Municipal îl văduveşte pe Andrei Năstase de posibilitatea de a atrage voturile lipsă şi de a câştiga Chişinăul, mai grav, asta în condiţiile în care o putea face, deci asumându-şi întreaga responsabilitate şi luând toate reproşurile pentru că nu a făcut tot ce putea ca să fie primar. Cum PDM are un scor marginal la Chişinău, nici măcar discursul cu lupta cu Oligarhul (şi ăla plecat din ţară) nu mai poate fi o explicaţie pentru lipsa negocierilor cu toate celelalte partide.

Ruptura de PSRM şi revenirea la orientarea strategică pro-occientală

În al doilea caz, Andrei Năstase, în primul rând, trebuie să-şi asume ruptura politică fundamentală cu PSRM prin orientarea strategică pro-occidentală asumată, în alt doilea rând, la nivel naţional, ACUM şi partidele fondatoare, PAS şi PPDA, trebuie să-şi asume în egală măsură, cooperarea cu PDM fără Plahotniuc. Cum şi dacă o vor face, urmează să vedem, pentru a consemna varianta coaliţiei coerentă pro-occidentală. Însă PDM nu este un partid de evitat în perioada aceasta ca efect al forţei electorale pe care a demonstrat-o în locale – adăugăm aici şi preluarea unul post de deputat. Momentul de minim al partidului lui Pavel Filip pare să fi fost depăşit, iar reconstrucţia poate să înceapă cu optimism, dacă timpul până la anticipate va permite acest lucru.

Andrei Năstase

Imagine indisponibilă

A treia variantă, a înţelegerilor locale haotice, este cea mai la îndemână, mai puţin costisitoare, mai eficientă dar mai puţin morală. Şi aici costurile trebuie evaluate, cumpănite şi o decizie pozitivă va da regulile de formare a noilor consilii raionale şi locale de coaliţie. Deci ACUM trebuie să aleagă între asumarea coaliţiei solide şi de durată, la nivelul întregii Republici Moldova cu PSRM şi pro-ruşii lui Dodon, dacă revine la coaliţiile strategice pro-vest sau riscă câştigul maxim, dar fără coloană vertebrală şi fără plan, fără morală şi greu de explicat public.

Alegerea aceasta va influenţa, fireşte, şi guvernarea. Iar aici oricum trebuiau aşteptat schimbări: Igor Dodon vrea tot mai multă putere, dacă se poate fără responsabilitate şi cu costurile mutate în curtea Guvernului; PSRM vrea de acum jumătate din Guvern; presiunile şi deconturile, mâine poate constrângerile pe care le va exercita PSRM la adresa guvernului şi criticarea acestuia cu mare pompă de către Preşedintele Dodon se vor repeta tot mai des şi vor costa actuala putere pro-europeană.

Ambiguitatea opţiunilor şi continuarea guvernării, cu anticipatele pregătite

Cred că ambiguitatea opţiunilor şi continuarea guvernării poate fi o opţiune acceptabilă pentru ACUM, Maia Sandu şi Guvernul său. Andrei Năstase poate prelua liniştit Primăria Chişinău fără compromisuri cu PDM, iar forţările sau şantajul pot fi contracarate de perspectiva anticipatelor, care nu vor aduce PSRM dorita majoritate căci va menţine partidului pro-rus al lui Dodon în formula de coaliţie sau în opoziţie.

Iar din această poziţie, Maia Sandu şi ACUM au poziţia de forţă, odată împins Năstase la primăria Chişinău, cu salvarea propriului partid ce poate acum, mai lesne, să treacă pragul chiar şi de unul singur. Dacă Dodon e prea avid de putere şi prea presant iar PSRM nu asigură în mod loial majoritatea, nu există probleme în declanşarea anticipatelor, cu Guvernul Maia Sandu în funcţie chiar şi pe perioada interimatului.

Maia Sandu

Imagine indisponibilă

Numai că jocul în majoritate şi coaliţia de mezalianţă trebuie aşteptat că va fi mult mai dur. Practic Guvernarea trebuie să facă reformele cu cuiul de la grenada anticipatelor scos. Şi orice exces au forţare a lui Dodon sau a socialiştilor trebuie expusă public, sancţionată şi pusă sub avertismentul anticipatelor, ce pot fi organizate oricând. Iar pregătirea pentru această perspectivă electorală trebuie începută chiar de acum.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite