La Chişinău ca-n Belarus! Visele lui Dodon că frauda electorală nu va fi aspru sancţionată

Igor Dodon

Nu vor fi proteste. Nu va fi destabilizare. Cetăţenii Republicii Moldova sunt cuminţi şi nu protestează. Opoziţia nu-i poate scoate la proteste, nu are capacitate de mobilizare. UE, SUA, NATO nu vor instabilitate la frontiere. O fântână de aberaţii şi vise utopice ale lui Igor Dodon care a uitat că UE nu face compromisuri cu principiile şi valorile sale şi că SUA urăsc cel mai mult furtul la alegeri şi alunecările nedemocratice.

Politica de vecinătate, Parteneriatul Estic şi lecţiile învăţate pentru fraudarea alegerilor

La origine, politica de vecinătate a UE s-a bazat pe o susţinere teoretică foarte importantă a compatibilităţii la frontieră. Cu cât la frontiera dintre două spaţii clar determinate – state, alianţe, societăţi coezive din punct de vedere ideologic – este o mai mare discrepanţă, diferenţă, falie din punct de vedere al regulilor şi modului de viaţă, sau al dezvoltării economice, acolo se crează posibilitatea apariţiei conflictelor, ne spune Joseph Nye Jr. De aceea primele variante de politică de vecinătate au vizat finanţarea ajustării acestor elemente în statele de la frontiera UE şi a NATO pentru ca această apropiere de reguli şi nivel de trai să poată avea loc, totul fiind privit ca o investiţie în evitarea sau prevenirea conflictelor.

Câteva lucruri au fost, de asemenea clare, atât la politica de vecinătate cât şi, mai apoi, la Parteneriatul Estic: respectarea angajamentelor, drumul reformelor şi respectarea principiilor şi valorilor comune. Compatibilitatea regulilor şi apropierea situaţiei economice între statele de la frontiera estică a UE cu cele din Parteneriatul Estic urmau să se realizeze prin ajustări şi reforme contra prosperitate prin acces la piaţă unică. Iar aceste deziderate cu profundă relevanţă teoretică s-au tradus în Acorduri de Asociere, libera circulaţie a cetăţenilor şi Acordul de Liber Schimb Extins şi Aprofundat-DCFTA.

Peste toate, la fiecare pas, respectarea principiilor şi valorilor comune – asumate de toate aceste state, inclusiv de către Republica Moldova, pornită pe drumul democratic şi aspirând să intre în UE, pentru a asigura prosperitatea şi securitatea propriilor cetăţeni (aici greşeala cu evitarea NATO pe baza fetişului neutralităţii constituţionale). Dar principiile şi valorile nu sunt negociabile. Încrederea a fost construită pe baza legii accederii în UE şi urmăririi neabătute a drumului european votată în august – septembrie 2005 în Parlamentul Republicii Moldova cu o largă majoritate(toţi cei prezenţi minus 1).

Secţii de votare pe fals la Moscova şi abundenţa de voturi cumpărate de la transnistreni

Acum aflăm că Igor Dodon pregăteşte o fraudă electorală, aruncând în aer dosarul electoral mai degrabă bun al Republicii Moldova – cel puţin până la anularea victoriei la Chişinău de acum câţiva ani. Acum avem o modificare a Codului Electoral în timpul derulării alegerilor, avem deschiderea unui număr inacceptabil de secţii de votare în Rusia, pe baza unor falsuri probate, şi deschiderea unui număr şi mai mare de secţii pentru raioanele de Răsărit ale Republicii Moldova, regiunea separatistă Transnistria, aflată în afara controlului constituţional al Chişinăului. Toate încalcă regulile jocului şi pregătesc indiscutabil frauda electorală, ameninţând să ducă la nerecunoaşterea alegerilor prezidenţiale din 1-15 noiembrie.

La acest portret cu Igor Dodon, preşedinte în funcţie care a strâns atribuţii şi roluri neconstituţionale, putem adăuga programul electoral al candidatului ostentativ pro-rus pentru Preşedinţia Republicii Moldova, care este un monument de aberaţii şi înălcări ale legii de care pomeneam mai sus. Fără să se sinchisească de faptul că aberaţiile sale legate de a evita integrarea europeană, Igor Dodon nici măcar nu şi-a propus mai întâi schimbarea legii din 2005, cu un vot mai important decât cel de acum 15 ani, o majoritate calificată constituţională de două treimi. A mers înainte cu riscul suplimentar al unor sancţiuni internaţionale. După ce subminează drumul european al Republicii Moldova prin încălcarea propriei legislaţii.

Am văzut şi ieşirea lui Dodon de luni, 12 octombrie, în disperare de cauză. Explicând faptul că nimeni nu va ieşi în stradă, că poporul său nu se poate revolta fără bani străini şi că nimeni nu vrea destabilizara situaţiei. O fi aşa? Şi Belarus nu e situat în acelaşi cadru, la frontiera UE şi NATO? Şi ieri la Consiliul Afaceri Externe al UE, Lukashenko a încasat cele mai dure sancţiuni de până astăzi. Sau vrea să încerce şi Dodon cu familia, de la mamă la copii, gustul sancţiunilor individuale cumulate ale UE, SUA şi NATO deopotrivă? Cât despre ieşirea în stradă, nu trebuie să uităm dezastrul economic dar mai ales e vorba, fireşte, şi de iresponsabilitatea asupra faptului că vor avea loc alegerile acum, în ciuda exploziei pandemice.

Proteste masive pe toată linia din partea cetăţenilor Republicii Moldova pentru furt, minciună, incompetenţă

Igor Dodon se chinuie să ne spună că nu vor fi manifestaţii de protest pentru că PAS şi opoziţia nu pot mobiliza oamenii. Măi să fie! Şi oamenii au nevoie de mobilizare sau nu se întâmplă nimic altfel. E calm. Deşi Preşedintele de la Chişinău încearcă să susţină că nici UE / SUA nu vor instabilitate la frontiera din Flancul Estic al UE şi NATO – ceea ce e adevărat până la un punct. Dar asta nu înseamnă că va bloca cineva protestele legitime pentru furtul la urne sau că nu vor exista întotdeauna presiuni pentru respectarea regulilor jocului. Cu UE, SUA, NATO deopotrivă. Şi cu toate manifestaţiile publice de protest pe care nu şi le poate imagina Igor Dodon astăzi. Ei bine nu prea e deloc aşa.

Mai întâi, Igor Dodon se minte singur: are şanse mari să piardă liniştit alegerile în turul al doilea împotriva Maiei Sandu. Apoi, dacă nu respectă principiile, valorile europene şi democratice şi alterează alegerile, va fi sancţionat la nivel internaţional, iar Republica Moldova va suferi în mod grav, iar totul i se va datora. Dacă nu respectă drumul european, regulile şi angajamentele pro-europene, dacă încalcă legea, oricum va intra în spaţiul protestelor de stradă şi va fi ţintă a nemulţumirii publice, fără drept de apel.

Iar la capitolul sancţiuni, ele vin pe linie SUA/UE/NATO deopotrivă. Sancţiuni dure la adresa sa, la adresa rudelor şi a apropiaţilor, a liderilor de partid şi a celor din funcţii în stat care au sprijinit adoptarea modificării Codului Electoral şi deschiderea ilegală a secţiilor de vot pentru furt electoral şi cumpărare de voturi. Toţi vor intra toţi sub sancţiuni. Toţi cei implicaţi în fraudarea alegerilor.

Şi degeaba face Preşedintele pro-rus încă în funcţie referire la stabilitatea la frontieră, ne spune că nu e aşa, că există deja un contraexemplu: vezi cazul Belarus. Situaţia instabilităţii la frontiere este mai puţin importantă, într-un conflict de valori, cu nerecunoaşterea rezultatelor unei fraude la alegeri şi sigur nu se compară ca gravitate cu nerespectarea regulilor democratice.

Dodon, un piroman care se joacă cu artificiile prin Republica Moldova, tensionată ca un butoi cu pulbere

De aceea Igor Dodon nu trebuie să se mai mintă: dacă fraudează alegerile, aşa cum a apucat-o, şi cum a fost avertizat să nu o facă, va avea lumea în stradă, în proteste masive. Manifestaţiile de stradă vor izbucni cu forţă, cu resorturi profund interne. Şi fără finanţări din exterior. Cetăţenii Republicii Moldova sunt obosiţi de atâta minciuni şi falsuri, de găunoşenia declaraţiilor lui Dodon şi de abundenţa de promisiuni deşarte.

Sunt supăraţi pe nivelul de trai şi pe gestiunea panemiei de către Igor Dodon, Preşedintele care a reuşit să bată recordul mondial negativ la număr de cazuri noi de Covid-19 şi la decese zilnice la un milion de locuitori. Această suferinţă umană, dublată de lacrimile rudelor celor decedaţi, fac tot mai vizibil mormântul politic al lui Igor Dodon. De aceea trebuie să plece acasă.

Că îngroapă şansele statului al cărui preşedinte este de a se reabilita şi a se relansa economic după pandemie, este un fapt. Şi că lasă Chişinăul şi întreaga populaţie fără finanţare, prin ne-respectarea angajamentelor europene asumate. Nu trebuie uitat că UE a sancţionat Marea Britanie pentru adoptarea unei legi care încalcă Acordul de ieşire din UE, cauza fiind subiect de infringement, urmând să plece la Curtea Europeană de Justiţie. Sigur Bruxellesul nu se va sfii de marele Dodon călare pe mătură şi jucându-se de-a calul prin curte la Chişinău pentru încălcarea propriei legi de integrare în UE, garanţie pentru drumul european al Republicii Moldova.

Şi dacă mâine UE şi toate statele membre care au finanţat Chişinăul în diferite feluri îşi cer banii înapoi pentru încălcarea angajamentelor internaţionale? Dodon nu se poate minţi singur, pentru că nu are bani de relansare economică. Iar Rusia nu are de unde să-i dea şi nici nu-şi doreşte să ia Republica Moldova pe finanţare constantă ca-n Transnistria.

Cum e să-ţi baţi joc de unicul tău finanţator internaţional

În plus, fără resurse finanţare pentru relansare, cu o Rusie a lui Putin complet ameţită de noianul de crize şi probleme care o năpădesc, şi fără bani, situaţia e tot mai grea. Iar Dodon răspunde aberant cu un program electoral în care umileşte Uniunea Europeană, singurul său finanţator, şi ignorând postura relaţiilor cu România şi Ucraina – care l-au izolat fără drept de apel. Sigur, Dodon poate merge după bani la FMI sau pe piaţa internaţională. Numai bine să testeze cât de prost stă la credibilitate după sancţiuni şi retragerea sprijinului de către UE. Igor Dodon se poate aştepta doar la oprobiul public şi înfrângerea sa în alegeri.

Am reţinut din visele utopice ale lui Dodon, sau din prezumata sa viziune despre locul pe care-l are în ecuaţia politică globală, că preşedintele ostentativ pro-rus nu ştie pe ce lume se află. Nu are habar ce i se întâmplă. Nici pe unde se află în percepţia publică. Am reţinut şi ameninţarea credibilă şi parşivă din subsidiar, atunci când vorbeşte despre faptul că Rusia, SUA şi UE nu-şi doresc destabilizarea la Chişinău: faptul că va da vina pe cineva pentru instabilitatea de la Chişinău de după alegerile furate, nu pe cei citaţi în declaraţie – UE, SUA, NATO - ci pe vecinii România şi Ucraina.

Dodon nu a înţeles că lumea vrea să-l linşeze pentru propriile greşeli, nu pentru că e plătită de cineva din afară. Îl mătrăşeşte din postura de şef de stat pentru că a fost avertizat ce se întâmplă şi i s-a cerut de nenumărate ori să respecte regulile jocului, cu alegeri libere şi corecte şi fără fraudă. I s-a spus să nu cumva să o facă, să nu fure alegerile şi votul cetăţenilor. Şi să nu mai mintă în halul ăsta. Nici o şansă, Dodon nu a schiţat nici un gest care să schimbe tendinţa şi drumul pe care s-a angajat. Şi nu încearcă să rectifice şi să oprească nici frauda pe care a pregătit-o, pentru a menţine respectabilitatea Republicii Moldova şi să-i dea o şansă să se reabiliteze după plecarea sa de la cârma statului din stânga Prutului. Este deplina sa responsabilitate şi va plăti dimpreună cu toţi acoliţii săi.