INTERVIU AUDIO Premierul moldovean Iurie Leancă: „Prin Uniunea Europeană, va fi o unire firească a Republicii Moldova cu România“

Premierul moldovean Iurie Leancă a oferit pentru „Adevărul“ un interviu în care explică, pas cu pas, traseul Republicii Moldova spre „calea cea dreaptă“, Uniunea Europeană. Discuţia a avut loc cu trei săptămâni înainte de Summitul Parteneriatului Estic, de la Vilnius, unde Moldova va parafa Acordul de Asociere. Premierul crede că în 10-15 ani e posibilă şi aderarea, care va însemna o „reunificare firească cu toate ţările UE, inclusiv cu România“.

 Statui ale lui Lenin şi tancuri ruseşti înşirate ca nişte trofee ale fostei URSS, o regiune separatistă în care pacea se apără cu arma-n mână, o limbă română pocită de vorbe slave, un embargo inventat peste noapte de ruşi şi prezentat lumii drept „probleme tehnice“, mii şi mii de suflete de români care vor să privească doar spre Vest. Aşa arată, pe scurt, Republica Moldova, cu trei săptămâni înainte de un pas important pe care îl va face spre Uniunea Europeană: parafarea Acordului de Asociere, cu partea sa integrantă – Acordul de Liber Schimb, la Vilnius. 

„Adevărul“: De ce este importantă pentru Republica Moldova parafarea şi semnarea Acordului de Asociere cu UE, la Summitul din 28 - 29 noiembrie, de la Vilnius?
Premierul Iurie Leancă: Pentru noi, cel mai important este nu doar semnarea, ci punerea ulterioară în aplicare a Acordului de Asociere şi a celui de Liber Schimb. Asta înseamnă armonizarea cadrului legal din Republica Moldova cu cel existent în UE, înseamnă că vom aplica reguli ce vor permite ca procesul de luare a deciziilor să fie mult mai transparent, bazat pe factori previzibili, lucruri ce vor avea un efect benefic asupra funcţionării instituţiilor publice din Moldova. Dacă ne referim la componenta economică a Acordului, asta înseamnă că trecem gradual la anumite standarde ale UE şi este exact ceea ce ne-am propus: să folosim această pârghie drept un instrument eficient de modernizare a Moldovei.

Pe ce anume ar trebui să se concentreze Chişinăul în cele trei săptămâni câte au mai rămas până la Vilnius, pentru a nu fi deturnat procesul?
Trebuie să depunem eforturi în zona dialogului cu UE şi, în special, cu Comisia Europeană, care, în următoarele zile, va prezenta raportul său final privind îndeplinirea de către Moldova a condiţiilor legate de ridicarea vizelor. Pe data de 15 noiembrie, urmează să mă văd cu comisarul Malmström  (Cecilia Malmström, comisarul european pentru afaceri interne – n.r.), când va fi prezentat raportul, care, din câte cunoaştem noi, ne va fi favorabil, în sensul că îndeplinim toate criteriile.

Pentru Moldova nu mai este suficient să fie cel mai bun elev din clasa Parteneriatului Estic. 

Moldova va fi evidenţiată cumva printre celelalte ţări în declaraţiile de la Vilnius?
Despre Republica Moldova se vorbeşte de mult timp ca despre fruntaşul Parteneriatului Estic, un lider al progreselor în diferite domenii – reforme instituţionale, în mediul de afaceri etc. Nu la toate capitolele îi devansăm pe ceilalţi, dar, în linii mari, suntem mult mai avansaţi decât alţii, din punct de vedere al îmbrăţişării unor valori şi principii de guvernare a ţării. Bănuiesc că acest lucru va fi cumva evidenţiat la Vilnius. Dar pentru noi nu mai este suficient să fim cel mai bun elev în clasă. Este important ca în baza realizărilor obţinute în ultimii patru ani să fim trataţi diferenţiat, ceea ce ar însemna ca Moldova să obţină o altă perspectivă în raport cu Uniunea Europeană. Nu ştiu în ce măsură va fi dezbătut acest subiect la Vilnius şi dacă îşi va găsi reflectare în declaraţia finală a summitului. Unele capitale au rezerve în a se angaja acum în pasul următor, care ar însemna recunoaşterea perspectivei europene şi trecerea la altă etapă.

Care anume?
Depunerea cererii de aderare, după care urmează un proces de screening de 1 - 1,5 ani, perioadă în care Comisia Europeană analizează în ce măsură ţara solicitantă îndeplineşte toate criteriile. Apoi, în baza raportului Comisiei, se pronunţă statele-membre ale UE. Dar e prematur să vorbim despre acest lucru, acum este important să finalizăm procesul de semnare şi de punere în aplicare provizorie a Acordului de Asociere şi a Acordului de Liber Schimb. Acestea vor intra pe deplin în vigoare abia atunci când şi Moldova, şi ţările UE le vor ratifica. Asta durează, poate şi mai mult de doi ani.

La ce anume se angajează Moldova parafând acest acord şi ce riscăm dacă nu-l vom îndeplini, după semnare?
Nu cunosc elemente de sancţionare, nu e ca în cazul statelor-membre pentru care există mecanisme de salvgardare. Mai degrabă ar trebui să vorbim în ce măsură este garantată semnarea după parafare. Ucraina a parafat Acordul de Asociere în 2011 şi încă n-a fost luată decizia finală dacă va fi semnat acest document la Vilnius. Acest exemplu demonstrează că după parafare nu vine automat faza următoare.

Şi ce va trebui să facem pentru a semna acordurile pe parcursul anului viitor, aşa cum ne-am propus?
Trebuie să accelerăm schimbările: lupta împotriva corupţiei, reforma justiţiei, a procuraturii, continuarea reformei Ministerului de Interne, deetatizarea (dar să fie transparentă, cu atragerea unor parteneri strategici), dezvoltarea infrastructurii, eliminarea intereselor obscure din procesul de luare a deciziilor. Şi, bineînţeles, trebuie să asigurăm stabilitate politică, dar una care înseamnă dinamică, nu stagnare, pentru că şi pe timpul comuniştilor a existat multă stabilitate, dar care, vorba unui deputat, semăna cu liniştea de la cimitir.

Comuniştii noştri şi-au schimbat atât de des reperele, în ultimii 13 - 14 ani, încât au ştiut doar să confirme că a fi comunist înseamnă a fi oportunist.

Apropo de comunişti. Vă aşteptaţi la eventuale mişcări de stradă, la o dezinformare voită a populaţiei, în următoarele trei săptămâni?
Din păcate, opoziţia comunistă a arătat că nu este o forţă politică ce acţionează în interesul cetăţenilor din Moldova. Comuniştii şi-au schimbat atât de des reperele în ultimii 13 - 14 ani, încât au ştiut doar să confirme că a fi comunist înseamnă a fi oportunist. Sunt o forţă revanşardă, fără o viziune asupra viitorului ţării. Faptul că vor încerca să manipuleze opinia publică cu diverse zvonuri n-o să mă surprindă. Acum, de exemplu, calul de bătaie este că, uite, Guvernul nu publică texul Acordului de Asociere şi al celui de Liber Schimb, comuniştii ştiind foarte bine care este uzanţa internaţională, ştiind că doar parafarea înseamnă că textul a fost finalizat. Noi suntem încă la nivel de redactări, formulări. Am prezentat o sinteză detaliată a Acordului, în Parlament, iar după ce îl parafăm, desigur că îl vom face public integral.

Este, până la urmă, un acord benefic pentru Moldova, astfel că motive pentru a-l ţine ascuns nu există.
Comisia Europeană este interesată să ne ajute să beneficiem din plin de prevederile Acordului, să obţinem creşterea competitivităţii mărfurilor moldoveneşti, să avem acces pe piaţa europeană pentru produsele pe care azi nu le putem exporta acolo. Înseamnă o piaţă de 500 de milioane de oameni, cu o putere de cumpărare mult mai mare decât tot ce avem în spaţiul nostru. Sunt convins că PCRM va mai încerca să scoată lumea în stradă. Când n-ai argumente, încerci să faci gălăgie. E dreptul lor să protesteze, dar să respecte legea şi să nu depăşească bunul simţ.

Pe plan extern, luaţi în calcul anumite presiuni din partea Rusiei, până la summit, dar mai ales după parafare?
Ne interesează tot ce se întâmplă pe plan regional – şi la Vest, şi la Est de noi. Încercăm să anticipăm anumite involuţii, iar acolo unde nu putem anticipa, să avem reacţii adecvate. E dreptul fiecărei ţări să-şi promoveze interesul aşa cum îl concepe, iar în spaţiul nostru, ex-sovietic, din păcate, deseori abordarea emoţională prevalează asupra celei raţionale. Îmi povesteau colegii de la Kiev că, în urma problemelor create deseori artificial în relaţia cu Rusia, comerţul dintre Ucraina şi ţările Uniunii Vamale a scăzut cu 25% . Sunt pierderi nu doar de partea Ucrainei, ci mai ales de partea Uniunii Vamale. 

Şi trebuie să privim liniştit cum ne sunt puse piedici? 

Trebuie să ne vedem de interesele noastre, să ne îngrijim să avem coeziunea necesară în cadrul coaliţiei de guvernare, să promovăm cu maximă intensitate şi deschidere ceea ce ne-am propus, astfel încât şi cetăţenii să ştie care sunt costurile şi beneficiile apropierii de UE, şi, totodată, să avem un dialog activ şi cu partenerii din Est, şi cu cei din Vest.

Embargoul, botezat „probleme tehnice“

Ce ar însemna un eventual embargo pus de ruşi şi asupra legumelor şi fructelor? Când ar putea fi reluate exporturile de vinuri în Rusia?
Mi-aş dori şi eu să ştiu. Aţi văzut că în limbajul pe care l-am folosit nu a fost prezent cuvântul embargo. Am convenit cu premierul rus Dmitri Medvedev şi alţi oficiali de la Moscova, să folosim o altă expresie – „probleme tehnice“. Au fost multe vizite şi discuţii, la nivel de experţi, la Chişinău şi la Moscova. Aşteptăm, cât mai repede, o decizie a autorităţilor ruse privind reluarea exporturilor de vinuri moldoveneşti, nu dorim să pierdem această piaţă enormă. Pe data de 20 noiembrie, sper să am o întrevedere cu premierul Medvedev şi mi-aş dori ca până atunci să fie rezolvată problema vinurilor. Deocamdată, nu avem motive să credem că ar putea fi aplicate decizii de suspendare a exportului de alte produse moldoveneşti.

Mulţi comentatori spun că miza UE în cadrul Parteneriatului Estic este Ucraina, iar Republica Moldova este luată la pachet. Ne putem aştepta la „surprize“ în cazul în care Ucraina nu rezolvă problema Timoşenko, de exemplu?

Da, există această abordare „la pachet“. Când a lansat Parteneriatul Estic, pentru şase foste republici sovietice, Bruxelles-ul a încercat să ne vadă într-un anumit context regional, aşa cum a făcut şi în cazul Balcanilor de Vest. O astfel de abordare e firescă, dar vine şi cu dificultăţi. Să luăm Moldova şi Ucraina – deşi sunt formate ambele după dezmebrarea URSS, azi există mai puţine elemente comune decât cele ce ne deosebesc – începând cu regimul politic şi terminând cu realităţile economice. Pentru noi este foarte important ca Ucraina să semneze Acordul de Asociere la Vilnius. Pentru că vrem să avem nu doar cu vecinul nostru din Vest, România, aceeaşi agendă, un sistem compatibil din punct de vedere politic, economic, cultural, un spaţiu fără frontiere. Am dori să putem realiza aceeaşi armonie şi în raport cu Ucraina. 

„Dacă Moldova reuşeşte, ar fi încă un caz de succes al UE“

Într-un recent interviu pentru Euronews, aţi spus că Moldova poate oferi mai mult decât vinuri şi bucate. Ce anume putem aduce în spaţiul european?
Dacă ne uităm la harta fostului imperiu sovietic, vom vedea că, deocamdată, au reuşit doar trei ţări, cele baltice. UE cheltuieşte bani mulţi pentru Moldova, Ucraina, ţările din Caucazul de Sud şi cele din Asia Centrală. Şi nu doar bani. Sunt investiţii politice, investiţii prin experţi. UE este interesată să se mai creeze cazuri de succes. Asta înseamnă că au investit corect, că zona de stabilitate şi de previzibilitate se extinde spre Est şi spre Sud-Est, că acest sistem care şi-a demonstrat viabilitatea în ţările UE va fi extrapolat şi asupra altor ţări. Asta înseamnă că Republica Moldova, bunăoară, nu va mai exporta muncitori, ci produse cu valoare adăugată. Dacă Moldova reuşeşte, va fi încă un caz de succes.

Cum poate fi sporit numărul adepţilor integrării europene? Sondajele arată că doar jumătate din moldoveni vrea în UE, iar cealaltă - în Uniunea Vamală. E suficient să faci un miting impresionant, precum cel din 3 noiembrie, şi să distribui nişte broşuri?
Fără o comunicare bună, este foarte greu să-i atragi pe cetăţeni  de partea ta în parcurgerea traseului european. La miting m-a impresionat discursul unui primar dintr-un sat locuit preponderent de ucraineni, care a spus că, dincolo de declaraţii frumoase, integrarea europeană înseamnă drumuri din bani europeni, apeducte, locuri de muncă şi multe alte lucruri concrete. În România vezi la orice pas panouri cu inscripţii de genul: „Drum reabilitat din fonduri UE“. Din păcate, noi nu am reuşit să arătăm aceste beneficii – începând de la lucruri vizuale şi terminând cu explicaţii clare, pe puncte. 

Să înţelegem că de acum încolo asta veţi face?
După parafare, va trebui să schimbăm radical abordarea în sensul comunicării. Trebuie să le spunem oamenilor ce înseamnă acum integrarea europeană şi care ar putea fi beneficiile în cazul în care devenim ţară candidată şi apoi membră a UE, într-o perspectivă nu foarte îndepărtată, eu sper să fie în cel mult 10-15 ani. Dacă oamenii vor fi informaţi, şi percepţiile despre UE vor fi altele. Bunăoară, puţină lume ştie că, deşi UE a trecut printr-o profundă criză politică şi economică, asta nu a afectat sprijinul financiar pentru Moldova. Dimpotrivă, din 2009 şi până acum, asistenţa pentru ţara noastră a crescut cu 30-40%.

„Prin UE, va fi o unire firească a Republicii Moldova cu România“

La mitingul din 3 noiembrie s-au auzit şi câteva sloganuri legate de unirea cu România. În ce măsură mai putem crede în unire în sensul clasic al cuvântului, se mai pune problema sau este doar speranţa unor oameni? Mai are rost o astfel de unire în contextul în care vorbim de integrarea Moldovei în UE?
În Republica Moldova, dacă ne uităm la sondaje, există anumite categorii care îşi doresc refacerea fostului imperiu sovietic sau aderarea la uniunea euroasiatică. Există alţi concetăţeni care îşi doresc unirea cu România. Dar eu pornesc de la ideea că majoritatea cetăţenilor îşi doreşte să aibă aici un stat funcţional, ce le-ar asigura confortul necesar pentru ei şi pentru copiii lor, oameni care înţeleg că această stabilitate le-o poate asigura doar integrarea europeană. Dacă vom reuşi să trecem toate etapele şi vom adera la UE, se vor schimba realităţile. Prutul nu va mai fi o linie de divizare. Sârma ghimpată am scos-o în 2010, dar efectele ei mai există. E nevoie de vize, din păcate... În momentul în care vom face parte din acelaşi spaţiu, nu doar de valori, nu se va mai pune problema aşa, chiar şi pentru cei care astăzi îşi doresc unirea. Vom porni de la alte realităţi şi va fi o reunificare firească a Republicii Moldova cu toate ţările-membre ale UE, inclusiv cu România.

La ultima vizită pe care preşedintele Traian Băsescu a făcut-o în Republica Moldova, s-a vehiculat ideea că ar putea fi un bun jucător şi pe scena politică de aici, nu doar pe cea din România. Ce şanse îi daţi lui Băsescu aici, din punctul acesta de vedere?
Cel mai puţin mi-aş dori să mă lansez în tot felul de analize cu tentă foarte speculativă. Domnul Băsescu este preşedinte, mandatul nu i-a expirat şi îi doresc succes în continuare, spre binele cetăţenilor României. Mizăm în continuare pe atitudinea lui foarte grijulie pentru viitorul Republicii Moldova. România a făcut multe lucruri bune, domnia sa personal a făcut la fel şi îmi doresc să avem aceeaşi colaborare foarte bună. Mai departe, va fi decizia lui, va ţine, bănuiesc, cont şi de conjunctura din România.

Gazoductul, adevărata libertate

Care este situaţia gazoductului Iaşi – Ungheni? Lucrările au început cam cu stângul, greoi.
Nu cred că au început cu stângul pe data de 27 august. Am doar un singur regret – şi nu voi încerca să responsabilizez pe cineva de la Chişinău sau de la Bucureşti – că abia în 2013 am reuşit să ne mişcăm în acest sens, deşi vorbim de acest gazoduct din 2009. Ţinând cont de faptul că e vorba despre câteva zeci de kilometri, e foarte greu de explicat de ce a fost nevoie de atâta timp ca să ne mobilizăm. Dar asta ţine de trecut. Rugămintea mea şi faţă de premierul Ponta, şi faţă de comisarul Oettinger (comisarul european pentru Energie, Gunther Oettinger - n.r.) a fost să lansăm acest proiect exact pe data de 27 august, când, într-adevăr, abia se anunţase câştigătorul licitaţiilor. Mă bucur că a fost identificată aceeaşi companie, ceea ce facilitează mult lucrările. A însemnat foarte mult să facem exact pe 27 august, de Ziua Independenţei, pentru că asta e încărcătura reală a acestui gazoduct – independenţa energetică.

Ziua de 27 august era importantă pentru mine, fiind Ziua Independenţei Republicii Moldova faţă de URSS. Asta este încărcătura reală a gazoductului.

Suntem în grafic cu lucrările?
Sunt convins că termenii prevăzuţi pentru darea în exploatare, până la finele lunii martie 2014, vor fi respectaţi. Dar nu vorbim doar despre acest gazoduct. Vorbim despre integrarea sistemului gazier din Republica Moldova în cel european, prin sistemul din România. Asta înseamnă mai mult decât actul simplu de a suda câteva ţevi şi a trage acest gazoduct. Pe 14 noiembrie, voi efectua o vizită la Bucureşti, iar pe 15 noiembrie, împreună cu Victor Ponta, am stabilit deja o întâlnire cu José Manuel Barroso, preşedintele Comisiei Europene, cu comisarul Oettinger, cu comisarul Kallas (Siim Kallas, vicepreşedintele Comisiei Europene – n.r.), responsabil cu transporturile, fiindcă ne dorim să avansăm mult mai repede. E nevoie de reabilitarea gazoductului de la Oneşti spre Iaşi, pe teritoriul României, e nevoie de o staţie de comprimare, de un gazoduct nou de la Ungheni spre Chişinău, e nevoie de resurse. Experţii de la Chişinău şi de la Bucureşti au comunicat intens, în această perioadă, inclusiv la Bruxelles. Am avansat şi acum trebuie să identificăm rapid resursele necesare pentru a realiza aceste elemente foarte importante ale întregului sistem. Vom vorbi şi despre integrarea în domeniul energiei electrice. La fel, vom discuta şi la Bucureşti, dar în mod special la Bruxelles, problema reconstrucţiei a cel puţin două poduri distruse în timpul celui de-al Doilea Război Mondial: unul la Ungheni, pentru transport rutier, şi unul în zona Leova. Mă bucur că am ajuns aici şi depinde doar de noi cât vom accelera aceste lucruri, fiindcă avem un sprijin fără precedent de la Bruxelles.

Prin ce se explică prezenţa modestă a capitalului românesc în economia Republicii Moldova?
Nu am statistici exacte, dar ştiu că există mai multe investiţii din Republica Moldova în România decât invers. Acest lucru l-am discutat şi cu preşedintele Băsescu, şi cu premierul Ponta. Sper ca unele active de pe lista celor scoase la privatizare vor ajunge şi la potenţiali investitori din România. Vom face în aşa fel încât acest lucru să fie cunoscut unui grup de oameni de afaceri cât mai mare şi mizăm să atragem, prin aceste privatizări, mai mult capital din dreapta Prutului. Ceea ce a trebuit, am făcut: un cadru foarte bun între Chişinău şi Bucureşti. Oamenii de afaceri ar trebui să valorifice acest cadru.

„Nu vom intra în UE cu o regiune separatistă“

Există vreun scenariu, chiar şi neoficial, prin care Republica Moldova ar putea să intre în UE fără Transnistria?
Nu cred că cineva îşi mai permite luxul de a avea o ţară-membră cu probleme teritoriale, cum este Cipru. Suntem perfect conştienţi că aşa ceva nu se va întâmpla. Va trebui să avem o soluţie a conflictului până a deveni membri ai UE. Dar acesta e un obiectiv pe termen mediu. Pe termen scurt, nimeni, dar absolut nimeni nu ne-a spus că existenţa acestui conflict ne-ar împiedica să avansăm în relaţia cu UE şi, eventual, după aceea, să devenim ţară-candidată. Cel mai important este să putem prezenta cererea şi să obţinem statul respectiv. Din acel moment, drumul va fi deja ireversibil. Sprijinul financiar din partea Comisiei va spori exponenţial, iar atractivitatea malului drept al Nistrului va creşte pentru cei care locuiesc în partea stângă. Şi atunci, sunt convins că premisele vor fi mult mai mari pentru a găsi o soluţie benefică pentru statul Republica Moldova, care nu va prejudicia obiectivul nostru de integrare în UE. Oricum, nu vom intra în UE cu o regiune separatistă, acest conflict se va rezolva.

Dar cum sunt, în prezent, relaţiile cu liderii de la Tiraspol? În ce măsură autorităţile de la Chişinău ştiu care este situaţia armamentului rusesc din Transnistria şi cum controlaţi aeroportul de la Tiraspol?
Relaţia cu cei de la Tiraspol nu este deloc una simplă. Eforturile de a-i angaja într-un dialog permanent, urmate şi de predecesorul meu, domnul Vlad Filat, este unica soluţie pe care o avem la dispoziţie. Cât timp nu se comunică, apar şi se intensifică problemele, suspiciunile, energia negativă. Şi atunci, apar provocări, decizii unilaterale, din care rezultă o tensionare a situaţiei. Or, noi cel mai puţin ne dorim acest lucru. Prin dialog, fie la Tiraspol, fie în altă parte, doar aşa putem găsi soluţii imediate care ţin de circulaţia oamenilor şi bunurilor, de situaţia din Zona de Securitate. În acelaşi timp, nu vom uita că cel mai important este să trecem la discuţiile legate de statutul acestei regiuni, în cadrul unui stat integru, Republica Moldova. Şi aici contăm în continuare pe partenerii noştri, care au pârghii de a-i sensibiliza pe cei de la Tiraspol.

Tot ce putem face noi în acest sens, este să le reamintim, de fiecare dată când avem ocazia, colegilor de la Moscova, că prezenţa acestor muniţii învechite şi extrem de periculoase nu poate fi o forţă de constrângere şi ar fi în interesul tuturor să relansăm procesul de retragere a lor.

În ceea ce priveşte armamentul, noi nu avem acces, din păcate, acolo, dar, în linii mari, cunoaştem câte tone de muniţii mai există în depozitul de la Cobasna. Tot ce putem face noi în acest sens, este să le reamintim, de fiecare dată când avem ocazia, colegilor de la Moscova, că prezenţa acestor muniţii învechite şi extrem de periculoase nu poate fi o forţă de constrângere şi ar fi în interesul tuturor să relansăm procesul de retragere a lor. În ceea ce priveşte aeroportul de la Tiraspol, toate aranjamentele care ţin de spaţiul aerian ne permit să îl supraveghem şi să facem în aşa fel încât acesta să nu fie funcţional, atâta timp cât autorităţile Republicii Moldova nu au acces acolo. Până la urmă, toată lumea ştie foarte bine că regiunea transnistreană este recunoscută drept parte integrantă a Republicii Moldova, ceea ce înseamnă că doar un factor internaţional există, iar acela este Chişinăul, care are drepturi şi responsabilităţi.

După Rusia, un alt partener important în negocierile pe marginea subiectului transnistrean este Ucraina. Cum să ne explicăm că, deşi teoretic mergem în aceeaşi direcţie, Ucraina nu oferă, măcar prieteneşte, Republicii Moldova informaţia despre cetăţenii care traversează hotarul prin segmentul transnistrean?
Vă propun să ne uităm la relaţiile cu Kievul dintr-o altă perspectivă. Ce am moştenit noi în 2009, când nu doar relaţia cu Bucureştiul, dar şi cea cu Kievul era într-o perioadă glaciară, şi unde suntem astăzi. Chiar săptămâna trecută am fost la Kiev şi am trecut în revistă tot ce am realizat în aceşti patru ani. Nu am reuşit să punem punctul pe i în toate problemele - şi pe demarcare, şi pe proprietate, şi pe funcţionarea complexului hidroenergetic de la Novodnestrovsk, dar am reuşit să avansăm. Şi, cel mai important, am tras concluzia că nu mai există suspiciuni între noi, că avem o atmosferă de încredere. Deci, este o dinamică pozitivă şi vom găsi soluţii inclusiv pentru această problemă.

În ce măsură este dispusă Republica Moldova de a permite deschiderea unor consulate la Tiraspol asupra cărora insistă şi Kievul, şi Moscova?
Regiunea transnistreană este parte componentă a Republicii Moldova. De principiu, interesul unor ţări de a-şi deschide acolo consulate este unul firesc. De facto, vom putea trece la asta doar atunci când autorităţile de la Chişinău vor avea un control eficient şi plenar asupra acestei regiuni. Şi asta pentru că, atunci când dai acceptul pentru consulate, îţi asumi responsabilitatea să le garantezi diplomaţilor siguranţă maximă. Deocamdată, însă, le-am spus colegilor de la Moscova şi de la Kiev că, ţinând cont că în Transnistria există un număr mare de cetăţeni ai Feredaţiei Ruse şi ai Ucrainei, putem găsi alte soluţii.

„Instituţiile de forţă au trecut de o barieră psihologică“

Cum dovedim că, într-adevăr, luptăm cu corupţia, nu doar să prindem nişte judecători cu mită de 200 de dolari, ci să găsim marii corupţi?
Nu reprezint o instituţie de forţă şi nici nu sunt judecător pentru a anticipa dacă vor fi sau nu cazuri de anvergură. Pot să vă spun însă cu maximă hotărâre că nu ne permitem să avem o abordare în acest fel a corupţiei. Trebuie să luptăm cu corupţia şi la nivelul mic, care nemulţumeşte cetăţeanul, dar şi la nivelul de sus. Aţi remarcat că ne-am limitat doar la reţinerea unor judecători pentru fapte mici. Dar, până acum, nu fusese reţinut niciun judecător. Faptul că au fost prinşi câţiva denotă că instituţiile din sistem au trecut de o barieră psihologică. În sfârşit, am demonstrat că nimeni nu este în afara legii, însă e doar un început. Avem discuţii la acest capitol, există dovezi. Într-o ţară mică, aşa cum este Republica Moldova, e uşor de ştiut cine şi unde locuieşte, cu ce maşină circulă şi unde se odihneşte. Totul e la suprafaţă. Noi nu am avut, până acum mai bine de un an, Consiliul Naţional de Integritate. Acest consiliu, la fel ca şi cel din România, a pornit mai timid, dar va avea din ce în ce mai multă importanţă. Orice început e mai dificil. Dar cazurile precum reţinerile de la frontieră, făcute cu sprijinul colegilor din România şi Germania, transmit anumite mesaje pozitive: statul nu va mai tolera aceste lucruri, iar pentru orice infracţiune există pedeapsă.

Concesionarea Aeroportului Internaţional Chişinău şi cedarea controlului statului asupra Băncii de Economii unor companii ruseşti nu au fost tocmai un semnal bun, ţinând cont de aspiraţiile noastre europene...
Eu nu aş pune în acelaşi coş cele două situaţii. Veţi vedea în continuare cum vom privatiza cele mai mari active ale statului. Vom avea, chiar săptămâna aceasta, câteva hotărâri în Guvern în acest sens, astfel încât totul să fie în condiţii de maximă transparenţă, cu consultanţi internaţionali pentru atragerea investitorilor strategici. În ceea ce priveşte atragerea unor investitori ruşi în economia Republicii Moldova, nu suntem nici primii, nici ultimii. Dacă nu mă înşel, chiar şi în economia românească e prezent un capital rusesc important. În domeniul aviaţiei, de exemplu, ţări din UE nu au ezitat să atragă resurse financiare din Federaţia Rusă. Nu văd nimic rău în cazul aeroportului, care trebuie urgent modernizat. Din cauza unor blocaje în justiţie, noi nu am putut beneficia, timp de doi ani, de un împrumut de la BERD pentru a moderniza aeroportul. Pista, iluminarea, parcarea, totul e într-o fază de delăsare. Statul şi-a păstrat pârghiile pentru a controla cum cei care au concesionat aeroportul îşi vor îndeplini angajamentele. Acest lucru este foarte important. Vom monitoriza acest proces, iar, dacă nu se respectă acordul, atunci licenţa va fi retrasă. La Banca de Economii, situaţia este mai complicată. A fost o decizie bazată pe opinia experţilor. A existat o comisie la nivel de viceminiştri, dar şi Parlamentul a prevăzut câteva scenarii. O astfel de decizie nu putea fi luată însă pe baza unor raţionamente politice. E vorba despre o instituţie financiară, iar aici trebuia să fie o expertiză din domeniu. Am vorbit şi cu reprezentanţi ai unor instituţii financiare internaţionale şi nu am văzut o opţiune mai viabilă decât cea pe care a ales-o comisia respectivă. Pe de altă parte, am solicitat opinia instituţiilor noastre abilitate de drept, pentru a ne spune dacă nu s-a încălcat procedura şi legea. Am primit răspunsuri că totul s-a desfăşurat în conformitate cu legea. 

„Stabilitatea din interiorul Coaliţiei nu e una aparentă“

Anul 2014, important pentru noi pe plan extern, este şi unul electoral. Ce ar înseamna pierderea puterii de către actuala guvernare şi revenirea comuniştilor?
Cred că am tras anumite concluzii din incertitudinile prin care am trecut, iar stabilitatea actuală din cadrul Coaliţiei Pro-Europene nu e una aparentă. Interacţiunea în interiorul Guvernului, în Parlament, între cele două instituţii este mult mai bună. Avem o comunicare mult mai bună între partide, nu ne mai păruim în public. Nu înseamnă că toate divergenţele au dispărut, dar acolo unde există probleme, ele sunt discutate într-o manieră civilizată. Mai e un element ce ne va ţine împreună: avem un context european absolut unic şi toată lumea înţelege că e un moment ce ar putea, ulterior, să nu se repete. Iar ca să beneficiem din plin de această conjunctură favorabilă, trebuie să ne convingem cetăţenii că merităm şi mai departe încrederea lor.

În afară de succesele pe care speraţi să le obţineţi pe plan extern, cu ce veţi convinge electoratul?
Cetăţenii vor simţi din plin schimbările în bine. Discutăm despre proiecte de infrastructură, drumuri, în domeniul sănătăţii, educaţiei... Vom face totul pentru a avea mai multe locuri de muncă şi, bineînţeles, pentru a îmbunătăţi situaţia economică şi socială din Moldova. În ultimii patru ani, creşterea economică cumulativă a ţării a fost de aproximativ 20%, o cifră foarte bună, comparativ cu contextul regional sau cu cel european. În prima jumătate a acestui an, am avut o creştere de 4,9% (Institutul de Economie susţine că e mai mare) şi asta în pofida unor probleme comerciale cu unele ţări. Am invitat FMI să ne viziteze pentru a conveni un nou program. În pofida faptului că urmează un an electoral, ne dorim să avem un buget de maximă responsabilitate, ca după alegeri să nu avem situaţia din 2009, când deficitul bugetar trebuia să fie de 16%.

Într-un an electoral, riscurile de a avea un buget populist sunt mari...
Acordul cu FMI va fi acea ştampilă a sănătăţii politicilor promovate. Nu vom fi populişti, nu vom cheltui banii doar pentru a obţine rezultate politice.

„Ezitarea între Vest şi Est este o reflexie a problemelor noastre identitare“ 

În Moldova se păstrează nişte simboluri de neînţeles, cum ar fi tancurile Armatei Sovietice sau statuile lui Lenin. Poate aceste simboluri ar trebui să se regăsească într-un muzeu al comunismului, şi să nu fie răspândite ca nişte trofee prin ţară, pentru că nu-şi mai au locul nici în Republica Moldova, nici în tabloul general despre care vorbim, Uniunea Europeană.

Nu-mi displace ideea unui muzeu al comunismului, aşa ceva există şi în alte ţări. Doar că noi ne-am mişcat foarte lent, chiar şi cu acel muzeu al deportărilor. E bine că l-am lansat, dar, deocamdată, se află într-o încăpere ce nu se ridică în niciun fel la dimensiunea tragediei prin care au trecut concetăţenii noştri şi care ne-a marcat pe toţi la nivel de gândire şi identitate. Doar  atunci când vii din afară, sesizezi aceste elemente izbitoare. Noi, cumva, ne-am obişnuit cu ele, de aceea este bine să ne mai aduceţi aminte din când în când că tunurile tancurilor-„monument“ sunt îndreptate spre Vest. Am avut patru ani de guvernare foarte turbulentă şi mereu ne-am preocupat de alte subiecte. Zicea cineva că ezitarea noastră între Vest şi Est e o reflexie a problemelor noastre identitare. Dar alte probleme cu care ne-am confruntat în aceşti patru ani (blocaj constituţional, alegeri anticipate, referendumuri, criza politică din acest an) ne-au împiedicat să ne axăm pe un tablou întreg, ci pe fiecare element din el. Aveţi dreptate, nu ne putem permite luxul să ne preocupăm astăzi doar de funcţionalitatea instituţiilor, de economie şi să uităm de această moştenire ce are efecte nefaste asupra percepţiilor noastre. Sper ca după alegerile de anul viitor, pe care mi le doresc, în primul rând, foarte democratice, să urmeze o perioadă de stabilitate şi să avem timp de toate elementele.

E limba română şi, până la noi, Eminescu a pus demult punctul pe i. Denumirea limbii în Constituţie este, bineînţeles, un lucru important. În alte ţări însă nu e specificată, ar putea fi o soluţie şi pentru noi. 

Putem spera într-o introducere a limbii române în Constituţia Republicii Moldova? Acum, apare limba moldovenească. E, totuşi, limba română.
E limba română şi, până la noi, Eminescu a pus demult punctul pe i. Denumirea limbii în Constituţie este, bineînţeles, un lucru important. În alte ţări însă nu e specificată, ar putea fi o soluţie şi pentru noi asta. După mine, este mult mai importantă predarea limbii române în şcoli, inclusiv în cele bilingve, unde avem mari probleme. Doamna Maia Sandu, ministrul Educaţiei, vorbea zilele trecute despre simplificarea curriculei şcolare. Ideal ar fi să facem acest lucru împreună cu Bucureştiul, cu Academia de Ştiinţe şi Ministerul Educaţiei din România. Copiii sunt nevoiţi să înveţe lucruri atât de complexe, pe care le uită chiar a doua zi. Pe de altă parte, mulţi copiii de la ţară nu ştiu în continuare ce înseamnă ghidon, de exemplu. Cuvinte pe care şcoala ar trebui să-i înveţe. E timpul să facem un exerciţiu profund în acest sens, de simplificare, pe de o parte, şi, pe de alta, să ne îngrijim mult mai mult de felul în care vorbim limba. Deşi, dacă mai mergi prin ţară, vezi că situaţia din ’89 încoace s-a schimbat. Nu atât de bine cum mi-aş fi dorit, dar e o schimbare spre bine.

Premier din aprilie
Funcţie: şeful Cabinetului de Miniştri de la Chişinău
Vârstă: 50 de ani
Studii: Institutul de Relaţii Internaţionale din Moscova (1981-1986)
Carieră diplomatică: angajat în cadrul Ministerului de Externe din 1986. Din 1993 până în 1997 a deţinut funcţia de ministru-consilier al Ambasadei Republicii Moldova în SUA. În 1998 a fost ambasador cu misiuni speciale pentru integrarea europeană. Ulterior, în perioada anilor 1999-2001 a ocupat funcţia de de prim-viceministru al Afacerilor Externe. Pe 5 aprilie şi 29 iulie 2009 a fost ales deputat în Parlament. La 25 septembrie 2009 este numit în funcţia de viceprim-ministru, ministru al Afacerilor Externe şi Integrării Europene, funcţie pe care a exercitat-o până la 5 martie, când a fost demis Guvernul Filat.
În luna aprilie a acestui an, Leancă a fost numit, prin decret prezidenţial, premier interimar, iar de la 30 mai este şeful Guvernului.

Iurie Leancă a reuşit să schimbe imaginea externă a Republicii Moldova. În mandatul său, în ianuarie 2010, Chişinăul a început negocierile Acordului de Asociere la UE.