Ipocrizia copiilor teribili ai lui Voronin – cazul Mark Tkaciuk şi Zurab Todua

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Mark Tkaciuk, copilul lui Voronin
Mark Tkaciuk, copilul lui Voronin

Înlăturarea lui Vladimir Plahotniuc de la putere, în vara anului 2019, a creat mai mult spaţiu de manifestare şi perspective de autorealizare pentru noi iniţiative politice, în Republica Moldova.

Liderii unora dintre aceste partide simt deja aerul dulce al victoriei în alegerile parlamentare anticipate din primăvara anului 2021, făcute posibile de prestaţia defectuoasă a guvernării subordonate lui Igor Dodon.

Unele dintre aceste noi iniţiative politice au în frunte personaje politice importante, cunoscute atât în Republica Moldova, cât şi în afara ei. Şi, uneori, aceştia reuşesc să îşi facă auzită vocea şi în publicaţii sau platforme on-line din România. Este şi cazul Congresului Civic, la care mă voi referi în continuare.

Luându-şi supranumele „primul partid anticriză din Moldova” şi asumându-şi valori precum justiţia socială, solidaritatea şi umanismul, Partidul Acţiunii Comune – Congresul Civic se poziţionează ca o formaţiune nouă, condusă după principii colective, ai cărei lideri refuză să se numească preşedinţi, vicepreşedinţi sau alte funcţii ierarhice.

Cititorul din România are de acum ocazia să cunoască unele dintre opiniile celor care fac parte din conducerea Congresului Civic, într-o traducere românească a spuselor lor. Spun „traducere”, deoarece atât Mark Tkaciuk, cât şi Zurab Todua, cei doi protagonişti ai interviului publicat de Laboratorul pentru Analiza Conflictului Transnistrean din Sibiu, încă preferă să vorbească în rusă chiar şi atunci când li se pun întrebări în română, după cum au demonstrat de nenumărate ori, în public, în Republica Moldova.

Fără geopolitică, dar nu pentru căţei

Teza scoasă în evidenţă, în titlul interviului, şi care-i aparţine lui Mark Tkaciuk, este următoarea: „Provocarea de pasiuni geopolitice este o tehnică extrem de periculoasă”. Astfel argumentează el alegerea formaţiunii pe care o conduce să nu pună accent pe soluţionarea problemei transnistrene, fapt sesizat de analiştii Laboratorului pentru Analiza Conflictului Transnistrean (LACT). Mark Tkaciuk condamnă ceea ce consideră a fi viziunea dominantă asupra conflictului transnistrean, în care politicienii vorbesc exclusiv despre recuperarea teritoriului şi refacerea integrităţii teritoriale, dar sunt indiferenţi faţă de problema unităţii civice, „soarta oamenilor obişnuiţi, care locuiesc pe ambele maluri ale Nistrului”. Tkaciuk asociază problematica transnistreană cu „incertitudinea statalităţii moldoveneşti”, cu slăbiciunile sistemice din Republica Moldova, probleme care, în optica sa, trebuie rezolvate pentru a putea trece la o chestiune precum cea transnistreană. De aceea, abordarea politicii moldoveneşti într-o paradigmă geopolitică nu-i surâde, aparent, prezentând-o drept un impediment în calea rezolvării problemelor reale, stringente cu care se confruntă Republica Moldova: economie, sărăcie, mediu. La prima vedere, afirmaţiile liderului Congresului Civic nu par ameninţătoare, ci destul de banale, el nefiind singurul politician de la Chişinău care vorbeşte în această cheie: „Provocarea de pasiuni geopolitice este o tehnică extrem de periculoasă. Nu contează contextul alegerilor, care au loc. Este important ca acesta este cel mai simplu mod de a crea agresiune internă şi confruntare. Orice politicieni care apelează la aceste droguri politice puternice, încă de la început îşi arată impotenţa civică şi profesională. Ei sunt indiferenţi faţă de adevăratele necazuri ale poporului lor. Nu le pasă de adevărata cauză a devastării economice şi a catastrofelor sociale”.

8

Mark Tkaciuk: „Nu va exista o Republică Moldova independentă în afara unificării Tiraspolului şi Chişinăului cu drepturi egale...”   FOTO: TVC.ru

Citind aceste rânduri, ai fi tentat să crezi că autorul acestor cuvinte este un adevărat justiţiar pentru care, într-adevăr, nu contează „geopolitica”, el fiind preocupat doar de problemele cetăţenilor – dacă acceptăm clivajul „geopolitică versus cetăţeni”, construit tot de el. Asta până când sapi un pic în trecutul acestuia şi dai de o apariţie a sa la un talk-show din Rusia, în ianuarie 2016. Găzduită de postul de televiziune TV Ţentr (Centru – trad. rom.), emisiunea Pravo Golosa (Dreptul la vot – trad. rom.) din 24 ianuarie s-a desfăşurat sub genericul „Iarna moldovenească fierbinte”, în contextul protestelor de stradă anti-Plahotniuc în care erau implicaţi atât socialiştii lui Dodon, cât şi adepţii prorusului Renato Usatîi, dar şi mişcarea protestatară din care aveau să se formeze PAS şi PPDA. În luarea sa de cuvânt, Mark Tkaciuk a fost nevoit să abordeze exact problema transnistreană, trebuind să dea explicaţii pe marginea respingerii de către Vladimir Voronin a Memorandumului Kozak în noiembrie 2003, pe care Moscova şi-l dorea bază pentru edificarea statului federativ moldo-transnistrean. Iar viziunea sa contrastează cu tonul evaziv pe care l-a adoptat în interviul publicat pentru publicul din România: „Nu va exista o Republică Moldova independentă în afara unificării Tiraspolului şi Chişinăului cu drepturi egale. O asemenea statalitate nu va exista (altfel, n.m.). Asta în primul rând. În al doilea, imediat după ce se va înfiinţa această statalitate (federativă, n.m.), şi asta se va întâmpla doar de jos în sus, acest stat va fi în mod obiectiv şi întotdeauna partenerul strategic al Rusiei, dintr-un motiv foarte simplu, aritmetic. Astăzi, în Republica Moldova, pentru partidele convenţional pro-ruse, tot ele pro-moldoveneşti, poate numite aşa din greşeală însă în orice caz nu pro-româneşti, sunt gata să voteze peste 50% dintre alegători. Dacă acestora li se vor alătura încă 250.000 de alegători din Transnistria, aceasta va fi o poveste politică eternă”.

f

Mark Tkaciuk (stânnga) şi-a mutat în 2015 sediul Şcolii superioare de Antropologie pe adresa fostului sediu al Partidului Popular Creştin Democrat (PPCD) de pe Nicolae Iorga nr. 5 – „o clădire foarte comodă care datează din anul 1860” oferită de prietenul Iurie Roşca (dreapta).

Sursa: DESCHIDE

Ulterior, Mark Tkaciuk a vorbit despre imposibilitatea integrării Republicii Moldova în Uniunea Europeană din cauza condiţionalităţilor impuse de oficialii de la Bruxelles şi a calendarului îndelungat invocat de aceştia, făcând apologia Uniunii Eurasiatice aflate sub hegemonie rusă, care nu pune nicio condiţie pentru aderare, în care economia moldovenească „ar putea respira liber” iar preţurile la hidrocarburi ar fi aceleaşi pentru toate ţările membre. La finalul intervenţiei sale, Tkaciuk a criticat dur prestaţia liderilor politici care conduceau manifestaţiile de protest din ianuarie 2016, afirmând că în cazul în care aceştia vor eşua în a mobiliza poporul împotriva lui Plahotniuc, atunci le vor lua locul alţi lideri, care vor fi „pro-moldoveni, iar în sfera politicii externe în primul rând pro-ruşi, fără îndoială, şi nu vor fi anti-europeni”.

Astfel, Mark Tkaciuk, cel care în interviul său pentru LACT critică „balcanismul” elitelor moldoveneşti practică el însuşi ipocrizia, încercând să pară, astăzi, preocupat exclusiv de problemele interne de la Chişinău, „ne-geopolitic”, şi, evident, benign, acceptabil ca partener de dialog şi pentru români.

Alta este însă realitatea, precum desprindem din cuvintele sale rostite în emisiunea de la Moscova – când este cu adevărat sincer, Tkaciuk nu face abstracţie de geopolitică pentru că nu are cum, el este un proiect politic rusesc şi se manifestă ca atare. Nu e de mirare că încearcă să se camufleze: ruşii şi oamenii lor aplică tactica „maskirovka” în politică de multe decenii şi, adesea, le şi reuşeşte.

România, ţară cu potenţial... şi cotropitor nemilos al moldovenilor

Un adevărat exerciţiu de adormire a vigilenţei românilor îl practică şi colegul de partid şi de interviu al lui Mark Tkaciuk, Zurab Todua. Acesta, fiind întrebat cum evaluează poziţia României în problema transnistreană, acuză în mod făţarnic lipsa de interes generalizată pe care ar fi constatat-o, în România, faţă de conflictul transnistrean şi situaţia din Republica Moldova, ca apoi să încerce să flateze organizaţia care-l intervievează, încheind apoteotic: „România are potenţial şi oportunităţi. Principalul lucru este să îl folosiţi cu înţelepciune, în mod pragmatic şi să porniţi de la realităţile existente”. Însă cititorul român ar trebui să ştie că Zurab Todua este autorul unui studiu în trei volume numit „Bătălia pentru Moldova”.

d

Postare a lui Zurab Todua pe contul de Facebook: „Cartea ‘A fost un asemenea partid…’ în limba română (moldovenească)...”

Sursa: Facebook

Împotriva cui poartă domnul Todua o bătălie pentru Moldova, şi mai ales în numele cui, înţelegem foarte bine examinând doar câteva pasaje din opul său: „...În ciuda resurselor insuficiente şi a posibilităţilor limitate, România a încercat de câteva ori să-şi instaureze controlul asupra Basarabiei. Pentru prima oară – în 1918, când Bucureştiul, folosindu-se de situaţia grea a Uniunii Sovietice, a ocupat interfluviul pruto-nistrean. (...) Douăzeci şi doi de ani de ocupaţie în perioada interbelică şi trei în cea a războiului au rămas în memoria locuitorilor Basarabiei pentru totdeauna. România s-a manifestat aici precum un cotropitor nemilos. De aceea atitudinea faţă de ea, cu rare excepţii, a fost negativă” (Todua, 2013, 9-10).

Atitudinea lui Todua faţă de România e şi ea negativă – mult diferită faţă de dulcegăriile din interviul pentru LACT. Toate cele trei volume ale scrierii sale propagandistice, îndreptate atât împotriva României, cât şi integrării europene, continuă pe acelaşi ton, prezentând exclusiv viziunea sovietică asupra istoriei Basarabiei şi derivata acesteia – viziunea pro-rusă asupra prezentului şi viitorului Republicii Moldova. Dând, pe alocuri, în aberaţii şi enormităţi precum: „Românii vorbesc latineşte’: pronunţă consoanele tare şi clar, care, de obicei, nu se reduc. (...) Moldovenii vorbesc ca slavii. (...) Consoanele se pronunţă moale. (...) O altă particularitate a limbii moldoveneşti este prezenţa în ea a unui număr semnificativ de cuvinte slave – aproximativ 20-25%. Asemenea cuvinte există şi în limba română, dar mult mai puţine – 10-15%” (Todua, 2013, 188).

d

Fostul deputat comunist Todua surprins „în recunoaştere” la un ceai cald în timpul protestelor din Piaţa Victoriei (februarie 2017)

Sursa: YouTube

Astfel încearcă Zurab Todua să demonstreze necesitatea numirii limbii majoritare vorbite în Republica Moldova „moldovenească”. După ureche. Cartea din care am citat este, apropo, scrisă în limba rusă, ceea ce este simptomatic pentru Republica Moldova – unii exponenţi ai limbii şi culturii ruse (precum georgianul rusificat Zurab Todua) manifestă o apetenţă enormă pentru oferirea de lecţii moldovenilor – cine sunt, ce limbă vorbesc şi cum ar trebui să se manifeste faţă de România şi români. Tipic pentru reprezentantul unei minorităţi imperiale.

Şi Mark Tkaciuk încearcă să flateze România, stimulându-i sentimentul propriei importanţe. Răspunzând la aceeaşi întrebare despre poziţia României în problematica transnistreană, acesta declară: „Noi cunoaştem că opinia mediatorilor UE în formatul de negocieri este formată, printre altele, inclusiv din opinia Bucureştiului oficial. În acest sens, această poziţie a României nu este doar una constructivă, dar şi solicitată”. Ulterior, însă, Tkaciuk solicită Bucureştiului să se distanţeze de politicienii moldoveni care revendică unirea cu România şi încearcă să „lichideze statalitatea moldovenească”. Astfel, atitudinea reală, de respingere, a lui Tkaciuk faţă de România transpare chiar şi din aceste rânduri.

Congresul Civic, o ciorbă sovietică reîncălzită

Le recomandăm cititorilor acestui editorial o lectură completă a voluminosului interviu din care am selectat doar unele pasaje relevante pentru a ilustra ipocrizia celor doi activişti politici. Cititorii ar avea motive să se întrebe dacă nu cumva atât Tkaciuk, cât şi Todua, s-au corectat între timp şi în 2020 chiar au alte opinii faţă de anii 2013-2016. Cred că o scurtă menţionare a parcursului acestor persoane va fi edificatoare în acest sens, permiţându-ne să ne dăm seama unde sunt sinceri cei doi, şi unde doar profită de bunăvoinţa românilor chiar şi faţă de ei. Mark Tkaciuk a fost ales de 5 ori deputat în Partidul Comuniştilor, la putere din 2001 până în 2009, menţinându-se în această demnitate publică din 2001 până în 2014. Pe perioada mandatelor prezidenţiale ale lui Vladimir Voronin, Mark Tkaciuk a fost principalul său consilier, gestionând atât chestiuni de politică internă, cât şi externă. Zurab Todua, la rândul său, a fost deputat al Partidului Comuniştilor în 2010-2014, fiind colaborator ştiinţific la Moscova din 1998 până în 2007.

Formaţiunea politică pe care au înfiinţat-o cei doi preia o serie de teze ale Partidului Comuniştilor din perioada celui de-al doilea mandat prezidenţial al lui Voronin (2005-2009), adică din perioada în care influenţa lui Mark Tkaciuk în partid şi guvernare a fost cea mai mare. Însă, potrivit acestuia, îşi asumă şi nişte principii aparent noi, precum, de exemplu, naţiunea civică polietnică – adică una în care apartenenţa etnoculturală a individului să nu prea conteze, altele să fie valorile de referinţă. Însă nu trebuie să mergem prea departe în trecut cu analiza ca să observăm o asemănare izbitoare între acest concept şi cel al „poporului sovietic multinaţional”, din care, evident, face parte şi „poporul moldovenesc sovietic multietnic”. Care vorbeşte, din când în când, într-o „moldovenească slavă” – atunci când nu vorbeşte ruseşte, evident.

Cu alte cuvinte, avem de-a face cu o aşchie ruptă din vechiul Partid al Comuniştilor – cu cea mai radicală facţiune a sa, în fapt, cea care dădea tonul ideologic. Copiii teribili ai lui Voronin încearcă, acum, o nouă revenire în politică. Moscova mizează şi ea pe ei – pentru că ştie că nu poate merge cu Igor Dodon prea departe. Însă, din punct de vedere ideologic, programatic, tot ce pot propune aceştia este aceeaşi ciorbă reîncălzită sovietică, tipic şi vădit antiromânească, în orice formă ar încerca să o cosmetizeze.

Am considerat necesar să menţionăm toate aceste lucruri pentru cititorii şi cititoarele din România, ca aceştia/acestea să citească în cunoştinţă de cauză interviul acordat de Mark Tkaciuk şi Zurab Todua Laboratorului pentru Analiza Conflictului Transnistrean de la Sibiu, şi să nu se lase amăgiţi de tonul binevoitor pe care aceştia îl adoptă la adresa României, după ce au făcut carieră din combaterea ţării noastre în interesele Rusiei, la Chişinău.

* Material de Dan Nicu

Dan Nicu a absolvit Facultatea de Ştiinţe Politice şi masteratul în Teorie şi Analiză Politică a SNSPA. În prezent este expert asociat LID Moldova.

Bibliografie:

Zurab Todua, Битва за Молдову (Bătălia pentru Moldova), vol. 1, Chişinău, 2013.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite