Iohannis a venit în susţinerea cetăţenilor moldoveni, nu a partidelor

Vizita preşedintelui României constituie un bun prilej atât pentru consolidarea relaţiilor bilaterale, cât şi pentru reiterarea angajamentelor pe care Republica Moldova şi le-a asumat. Iohannis nu a venit zilele acestea cu scopul de a susţine partidele moldoveneşti, cu atât mai mult actuala putere, ci de a insista asupra perpetuării parcursului european şi de a ne asigura că putem miza în continuare pe sprijinul României.

Faptul că şeful statului vecin îşi contramandase anterior deplasarea la Chişinău, într-o perioadă în care politicienii noştri tărăgănau momentul învestirii guvernului-marionetă, jucându-şi jalnica tragi-comedie în 2 acte din Parlament şi sustrăgându-ne atenţia de la cea mai mare delapidare din sistemul financiar-bancar moldovenesc, trebuie perceput ca pe un semnal negativ transmis decidenţilor de astăzi. Totodată, efectuarea în cele din urmă a vizitei preconizate denotă maturitate politică şi devotament faţă de conaţionalii săi de pe acest mal al Prutului.

Klaus Iohannis s-a prezentat deopotrivă impozant şi conciliant. Nu s-a lăsat atras în intrigile provincialismului basarabean, punctând cu tactul şi bunăvoinţa specifică unui dascăl ceea ce trebuiau să-şi noteze elevii repetenţi ai clasei politice de la Chişinău. Nu i-a dojenit decât atât cât să priceapă că s-au cam pripit atunci când s-au alipit de comunişti. Prin însăşi gestul său de a nu purta niciun fel de discuţii cu reprezentanţii PCRM, optând, în schimb, pentru o întrevedere cu liberalii, oficialul român a dat de înţeles cu cine poţi şi cu cine nu poţi ajunge la compromis, fără a te compromite.

În cadrul conferinţei de presă susţinute alături de omologul său spectator, preşedintele român vorbise în cunoştinţă de cauză, motiv pentru care a definit lejer cele două elemente indispensabile obţinerii bunăstării: „Este nevoie de două lucruri: de voinţa populară şi de voinţa politică. (...) Evident că trebuie să existe voinţă politică pentru schimbare, mai ales în domeniul combaterii corupţiei, independenţei justiţiei, consolidării statului de drept”. Reprezentând un stat care chiar luptă cu flagelul corupţiei, distinsul oaspete realizează că reformele în Republica Moldova doar se mimează, dar nu a pus sare pe rană, dând dovadă de bun simţ şi corectitudine. Ne-a îndemnat să punem presiune pe politicieni după modelul României, unde nu atât justiţia, cât opinia publică taie în carne vie.

Autorul lucrării „Pas cu pas” s-a convins că actuala guvernare de la Chişinău cel mult va bate pasul pe loc, neintenţionând să depună cererea de aderare la UE, dar speră ca aceasta măcar să nu dea îndărăt, prin reincluderea noastră în sfera de influenţă a Moscovei. În alocuţiunea susţinută la Universitatea de Stat, Klaus Iohannis a desfiinţat cincinalul intitulat „Planul 2020”, accentuând că în curând vom marca 100 de ani de la Unirea din 1918, eveniment pe care îl consideră: „cel mai frumos şi cel mai profund proiect de ţară din istoria noastră modernă”. Or, indiferent ce vor mai născoci politrucii de la Chişinău pentru a-şi atribui merite nepotrivite, doar reapropierea dintre fraţi ne poate scoate din condiţia de argaţi ai celor 3 Vlazi.

Spre finalul discursului său pe cât de subtil, pe atât de firesc, Iohannis a accentuat: „Doresc să mă refer la două valori fundamentale care guvernează relaţia dintre noi: solidaritatea şi identitatea. (...) Între noi există un amestec de solidaritate şi identitate greu de definit, dar uşor de simţit. De la Timişoara la Orhei se aude aceeaşi limbă, iar trecutul nostru încape între coperţile aceluiaşi manual de istorie”. Cred că aici o să mă opresc, alte comentarii sunt de prisos.