INTERVIU Nicu Popescu: „E halucinant faptul că nu avem ministru al Apărării, când Ucraina e în război cu Rusia, care deţine trupe pe teritoriul Moldovei“

INTERVIU Nicu Popescu: „E halucinant faptul că nu avem ministru al Apărării, când Ucraina e în război cu Rusia, care deţine trupe pe teritoriul Moldovei“

Nicu Popescu este expert în relaţii cu Rusia şi spaţiul post-sovietic la Institutul de Studii de Securitate, din Paris, fost consilier al premierului Republicii Moldova. FOTO: Radio Europa Liberă

Nicu Popescu, expert în relaţii cu Rusia şi spaţiul post-sovietic, la Institutul pe Studii de Securitate din Paris, spune că tărăgănarea, mai bine de două săptămâni, a numirii unui nou ministru al Apărării, în condiţiile în care Ucraina este invadată ilegal de Rusia, care are forţe militare pe teritoriul Republicii Moldova, denotă disfuncţionalitatea sistemului politic şi imaturitatea guvernanţilor.

Ştiri pe aceeaşi temă

„Adevărul“: Era de aşteptat un astfel de rezultat al referendumului din Crimeea? Despre ce vorbeşte unanimitatea de voturi în favoarea alipirii la Rusia?
Nicu Popescu: „Referendum“ nu este un cuvânt aplicabil situaţiei actuale, determinate de o intervenţie militară şi ocuparea unei zone a Ucrainei de către Rusia, ţară vecină care s-a obligat să-i respecte integritatea teritorială. Rezultatul de duminică este explicabil: în interiorul fostei URSS – şi în Ucraina, şi în Moldova, şi în Georgia, există mulţi oameni care ar fi preferat să nu se fi destrămat Uniunea Sovietică sau să facă parte din Rusia de azi. Şi Rusia are probleme de separatism, şi nu doar etnic. Nu ştiu, bunăoară, care ar fi rezultatul unui referendum într-o regiune cum este Kaliningrad.

Ce urmează după acest aşa-numit referendum? Oficialii ruşi, practic, l-au recunoscut, aducând ca argument inclusiv precedentul Kosovo, în timp ce comunitatea internaţională l-a condamnat...
Logica Federaţiei Ruse este stranie şi... ilogică: pe de o parte, Rusia spune că situaţia din Kosovo este incorectă, nelegitimă, inacceptabilă, mai afirmă că intervenţiile americane în Afganistan şi Irak au fost ilegale, dar, în acelaşi timp, invocă aceste situaţii pentru a-şi justifica propriul comportament. Nu ştiu ce va urma, cert e că Rusia nu se va limita doar la Crimeea, ea îşi doreşte o destabilizare masivă în estul şi sud-estul ţării vecine. Miza e Ucraina în întregime.

Prin ce metode va continua Rusia destabilizarea Ucrainei?
E greu de spus dacă se va limita la trimiterea unor provocatori, la încercarea de a coagula nişte forţe de rezistenţă din aceste regiuni sau va recurge la o forţă militară deschisă ca şi în Crimeea. În acest context, este interesantă şi situaţia Transnistriei, dar şi a Republicii Moldova în general. Ucraina a introdus restricţii de călătorie pentru cetăţenii ruşi din rmn, invocând faptul că anumite forţe din republica separatistă oarecum sunt implicate în tentative de a destabiliza situaţia din regiunea Odesa şi nu numai. Restricţiile sunt introduse anume în contextul unor posibile activităţi ruseşti în Transnistria. Dacă astfel de activităţi chiar există, ele prezintă un pericol mare nu doar pentru Ucraina, ci şi pentru Moldova. Tiraspolul ar trebui să dea dovadă de transparenţă şi deschidere pentru noua guvernare de la Kiev, pentru a elimina aceste suspiciuni.

Ar trebui să fie mai dură faţă de regimul de la Tiraspol?
Cred că în viitorul apropiat Ucraina se va ciocni de o anumită dilemă legată de Transnistria şi anume dacă ar mai trebui şi îşi mai poate permite să tolereze în continuare status quo-ul acestei regiuni. Timp 20 de ani Ucraina a tolerat situaţia din Transnistria şi acum întrebarea este dacă intervenţia militară a Rusiei nu va aduce schimbări de atitudine. În acest sens, nu aş exclude că pe dosarul transnistrean vom urmări evoluţii destul de interesante. Am văzut cum 50 de oameni înarmaţi au putut ocupa aeroportul din Sevastopol într-o singură noapte. Aşa că ar fi absolut logic ca şi Moldova, şi Ucraina să-şi intensifice eforturile pentru a schimba situaţia actuală când 1.300 de militari ruşi se află în Transnistria, la câteva zeci de kilometri de Aeroportul Chişinău, dar şi de Portul şi oraşul Odesa, pe care le pot ocupa în două-trei ore.

Ce ar trebui să facă autorităţile noastre? După reacţiile pe care le-au avut, par a fi depăşite de situaţie.
Nu e doar cazul autorităţilor de la Chişinău. Intervenţia militară în Ucraina i-a luat prin surprindere şi pe liderii occidentali. În Moldova starea asta de derută durează însă de două săptămâni. Da, Moldova recunoaşte noile autorităţi de la Kiev, cea mai bună partea a societăţii susţine ţara vecină, pentru că şi noi am avut de suportat presiuni oarecum similare din partea Rusiei. Întrebarea este însă dacă Moldova ştie să gestioneze corect aceste noi riscuri de securitate militară?

Vă referiţi, bănuiesc, şi la faptul că nu avem ministru al Apărării...
E o mare ruşine că de mai bine de două săptămâni nu  avem ministru al Apărării, în condiţiile în care Rusia, care deţine trupe pe teritoriul Moldovei, a invadat ilegal Ucraina! Complezenţa şi relaxarea cu care este tratată această situaţie este de-a dreptul iresponsabilă. Într-o situaţie de riscuri de securitate sporite, un ministru al Apărării nu ar fi trebuit să-şi dea demisia decât din nişte motive ce ar izvorî din aceste riscuri, ceea ce nu e cazul lui Vitalie Marinuţa. Nu era normal ca un şef de stat să accepte această demisie ştiind ce se întâmplă alături de noi. Nu e normal ca numirea unui nou şef la Apărare să dureze atât!

Instituţii ca Armata şi SIS trebuie să servească, înainte de toate, statului, iar depolitizarea lor este mai urgentă ca niciodată, pentru că riscurile cărora va trebui să le facă faţă Republica Moldova în viitorul apropiat sunt foarte mari, însăşi existenţa ţării poate ajunge sub semnul întrebării. 

Ce credeţi despre candidatul anunţat ieri de PLR pentru această funcţie, juristul Vitali Catană?
S-au vehiculat mai multe nume, nu e cazul să comentez anumite candidaturi. E foarte important ca algoritmul extrem de politizat al numirii în posturi-cheie să fie schimbat. Instituţii ca Armata şi SIS trebuie, înainte de toate, să servească statului, iar depolitizarea lor este mai urgentă ca niciodată, pentru că riscurile cărora va trebui să le facă faţă Republica Moldova în viitorul apropiat sunt foarte mari. Însăşi existenţa Republicii Moldova poate ajunge sub semnul întrebării. Criteriul de aliniere şi subordonare politică nu trebuie să fie prezent atunci când e vorba de asigurarea supravieţuirii Republcii Moldova ca stat.

Se pare că reprezentanţii clasei politice nu conştientizează gravitatea lucrurilor şi sunt preocupaţi mai mult de alegeri. Nu înţeleg că există riscul să nu mai ajungem ca stat până la toamnă, dacă vrea Rusia...
Nu am acces la discuţiile interne din coaliţie, dar a mai existat precedentul în care numirea unor viceminiştri a durat ani de zile. Acest tip de negocieri interminabile se fac în detrimentul interesului naţional. Ca observator din afară, care nu urmăreşte oră cu oră discuţiile politice dintre actorii publici, pot spune că tărăgănarea numirii ministrului Apărării în acest moment de criză, când Ucraina e în război cu Rusia, este un indiciu clar că anumite lucruri în sistemul politic şi în cultura politică din Moldova sunt disfuncţionale.

Cum vor evolua relaţiile noastre cu UE, or, unii experţi spun că un război în coasta ţării ar putea amâna liberalizarea vizelor, bunăoară?
Dinamica relaţiilor Republica Moldova – Uniunea Europeană este unul dintre cele mai stabile lucruri din regiune. Nici  liberalizarea regimului de vize, nici semnarea Acordului de Asociere nu sunt puse sub semnul întrebării de UE. Eventualul risc ţine de faptul că ar putea fi exercitate presiuni substanţiale – şi asta deja se întâmplă – astfel încât coaliţia de guvernare să nu supravieţuiască până la semnarea Acordului de Asociere. Principalele riscuri sunt, mai degrabă, legate de politica internă, nu de cea externă.

Adică Federaţia Rusă ne va lăsa în pace?
Rusia, probabil, va recurge la anumite presiuni asupra Moldovei, deja o şi face, dar evident că atâta timp cât principala ei preocupare este Ucraina, măsuri majore faţă de ţara noastră sunt puţin probabile. Dar asta în condiţiile în care Rusia nu decide să folosească prezenţa sa militară în Transnistria pentru a escalada intervenţia în Ucraina. Dacă se fac anumite mişcări din Transnistria pe direcţia Odesa, e clar că şi Moldova va fi atrasă în această destabilizare majoră a situaţiei. Nu cred însă că acest lucru ar schimba abordarea şi dinamica relaţiilor Moldova-UE, din contra, orice presiune asupra ţării noastre accelerează şi întăreşte angajamentul UE de a duce la bun sfârşit proiectele iniţiate cu Moldova. 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările