INTERVIU În Ucraina, bucovinenii se vor declara români, nu „moldoveni”

Accesaţi, pe Internet, „zorilebucovinei.com” şi o să aveţi bucuria intrării în arealul electronic al ZIARULUI ROMÂNILOR DIN UCRAINA. O tribună a conaţionalilor, din regiunea care, pe harta statului ucrainean, păstrează formatul teritoriului furat României de Stalin, prin ruşinosul Pact Molotov-Ribbentrop. Nu întâmplător, actualul ambasador al Kievului, la Bucureşti, a condus regiunea corespunzătoare Bucovinei de Nord. Pământ istoric românesc.

Ideea acestui dialog a pornit după ce am primit, succesiv, mai multe articole, prin e-mail, din inima oraşului Cernăuţi. Materiale semnate de Diana Toma, Maria Toacă, Felicia Nichita-Toma, Eleonora Bizovi, Eugenia Cimborovici Teodoreanu, Todor Nicolaevici, Pintilei Bileţchi, Domnica Mihălescu-Luchianuc, Iacob C. Istrati, Tamara Gorincioi, Ion Creţu, Elena Fedorac şi lista ar putea continua. Cu precizarea că am trecut alături de redactorii inimoşi şi colaboratorii animaţi de dragostea pentru limba şi patria română. 

Cine conduce publicaţia românilor din Bucovina de Nord, teritoriul hăcuit de Stalin, din trupul României?

Nicolae Toma. Un conaţional care s-a născut în anul 1956, în satul Boian, raionul Noua Suliţă, regiunea Cernăuţi. În 1979 a absolvit secţia de ziaristică, a Universităţii de Stat, din Chişinău. Din acelaşi an devine corespondent special şi locţiitor al redactorului-şef, iar ulterior, din anul1999, redactorul-şef al ziarului românilor din Ucraina - ZORILE BUCOVINEI. În martie 2012, Nicolae Toma a creat, împreună cu coechipierii săi, Societatea Jurnaliştilor Români Independenţi, din regiunea Cernăuţi.

Care este cheia sufletului acestui român, obligat de decedatul imperiu sovietic să trăiască, încă, sub stăpânire străină, deşi Pactul Molotov-Ribbentrop a fost repudiat la Moscova? O mărturiseşte singur, cu o modestie pilduitoare: "Să dăinuim împreună, în cuget şi simţire românească." 

Observaţi, în dialogul reprodus mai jos, exactitatea aproape matematică, cu care interlocutorul meu nu doar răspunde la întrebările primite, ci şi inserează mesaje care ar trebui să fie evident prezente în revista presei electronice, de la Palatele Cotroceni şi Victoria. Spre luare aminte...

Foto dreapta: NICOLAE TOMA este redactorul-şef al publicaţiei românilor din Ucraina. În luna martie 2012 a înfiinţat Societatea Jurnaliştilor Români Independenţi, din regiunea Cernăuţi.

GURĂ DE RAI - CEDATĂ, RĂPITĂ ŞI ÎNSTRĂINATĂ

Din anul 1999 sunteţi redactorul-şef al ziarului românilor din Ucraina, intitulat Zorile Bucovinei. Care ar fi reuşitele redacţiei acestei publicaţii?

Nicolae Toma: În perioada celor 72 de ani de apariţie, cu regularitate, „ZORILE BUCOVINEI” a fost şi este unica publicaţie ce  e alături, cu inima, de românii din nordul Bucovinei, reflectând adevărul, durerile şi puţinele bucurii, problemele, realitatea zilnică, cu care se confruntă populaţia, indiferent de vârstă, îndeletnicire şi situaţie socială.

Ziarul a respirat la unison cu idealurile şi speranţele românilor bucovineni, chiar şi în anii dictaturii comunismului, când noi, urmaşii daco-romanilor, de pe această gură de rai, cedată, răpită şi înstrăinată de Patria noastră istorică, nu aveam voie să rostim cuvintele „România”,  „român”, „românesc”, publicând materiale pe tematică istorică, oglindind tradiţiile culturale şi moştenirea literară a înaintaşilor - uneori fiind nevoiţi s-o facă prin intermediul limbii lui Esop.  

„ZORILE BUCOVINEI”  a fost şi a rămas o adevărată oază a culturii naţionale, a personalităţilor ilustre şi talentelor bucovinene.

Aproape toţi membrii uniunilor scriitorilor din Ucraina, România, Republica Moldova, originari din nordul Bucovinei,  au lucrat la ziarul nostru, majoritatea redactorilor-şefi ai publicaţiilor româneşti din ţinut, radiodifuziune şi televiziune au fost colaboratori ai „ZORILOR BUCOVINEI”.

Publicaţia noastră  a fost şi este Cetatea de Scaun a Limbii Române, promotoarea  şi reazemul de nădejde al Graiului Matern, cu rădăcinile ei perene, păstrătoare ale fiinţei naţionale.

Cuvântul a fost şi este - pentru ziariştii noştri -, nu numai „o vatră în care arde jăraticul vieţii”, nu numai o oglindă a duhului, ci şi un veşmânt al gândului, o taină ce ne-a apărat, o tămadă, pentru rănile sufleteşti, provocate de vicisitudinile istorice şi politice.

„ZORILE BUCOVINEI” e unicul ziar românesc, din Ucraina, care pledează pentru implementarea Legii Ucrainei „Cu privire la principiile politicii de stat în domeniul limbilor” conform căreia, în localităţile unde  cel puţin 10% din populaţie o constituie - în cazul nostru - românii, ROMÂNA urmează să obţină statutul de limbă regională, adică să se bucură de aceleaşi drepturi, ca şi cea ucraineană, de stat.

Însă în Ucraina, spre deosebire de statele europene civilizate şi democrate, legile sunt doar adoptate, dar nu şi aplicate.

În respectivul caz, conform legislaţiei, este necesară  adoptarea  acestei hotărâri la o sesiune locală, pentru care trebuie să voteze majoritatea deputaţilor, care sunt presaţi,  stau cu frica în sân,  ca să nu piardă posturile şi businessul.

Iar alţii, de exemplu, sunt nişte mancurţi, care obţin cetăţenia română, doar pentru a călători, fără probleme, prin lume, dar sunt categoric împotriva legiferării limbii române în documentaţie, învăţământ etc.

Pentru aceşti trădători de Neam şi Ţară am publicat textul unei adresări, către deputaţii locali, în limba română, şi un model al hotărârii sesiunii locale, în limba ucraineană.  

Or, întru dăinuirea graiului străbun,  neamului românesc, de acum 9 localităţi, din nordul Bucovinei, au demonstrat deja că  îşi iubesc  Graiul, susţinând astfel, sus şi tare, că sunt ROMÂNI, vrednici urmaşi ai Voievodului Ştefan cel Mare şi ai Marelui Eminescu.

Bisăptămânalul „ZORILE  BUCOVINEI” este publicaţia cu cele mai vechi tradiţii şi cu cel mai mare tiraj, printre ziarele minorităţilor naţionale din Ucraina.

Are peste 14.500 de abonaţi şi un număr impresionant de cititori, care permanent ne scriu, articolele cărora le publicăm în ziar.

Această legătură spirituală, cu cititorii, o continuăm de-a lungul timpului şi ne mândrim cu ea, deoarece, în  prezent, când NU mai este susţinut financiar de statul ucrainean, ziarul apare anume graţie ataşamentului lor faţă de îndrăgita publicaţie.

16 JURNALIŞTI BUCOVINENI VOR INTRA ÎN U.Z.P.

Ca preşedinte al Societăţii Jurnaliştilor Români Independenţi, din regiunea Cernăuţi,  aţi avut, promovaţi sau doriţi contacte profesionale cu Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România? 

Nicolae Toma: Primele relaţii cu Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România /U.Z.P. le-am avut în noiembrie, anul precedent, când, la Bucureşti, m-am întâlnit cu Doru Dinu Glăvan, actualul preşedinte,  cu Mihai Miron, ex-preşedintele fondator al UZP. În prezent decurg negocierile privind primirea în rândurile U.Z.P., ale celor 16 membri ai Societăţii Jurnaliştilor Români Independenţi, din Regiunea Cernăuţi.

ROMÂNII DE DUPĂ SÂRMA GHIMPATĂ

Sunt convins că Benone Neagoe, care conlucrează cu Doru Dinu Glăvan, în conducerea UZP, va urgenta lucrurile. Apropo, cum se vede azi România, de către conaţionalii noştri, din nordul Bucovinei - înstrăinată, prin forţa armelor, de Stalin? 

Noi, românii de după sârma ghimpată, pusă de o stăpânire răpitoare şi distrugătoare de Neam, privim România, în primul rând, ca Patria noastră istorică, ca o ţară independentă şi democratică, cu mari perspective în marea familie europeană, pentru lobby-ul căreia urmează să lupte toţi românii de pretutindeni.

Oricum, în clipele grele, privirile noastre sunt îndreptate spre Ţară, iar inimile ne cheamă spre Unire.

SUGESTII PENTRU PREMIERUL ROMÂNIEI

Dacă aţi fi invitat de premierul de la Bucureşti, la o simplă discuţie matinală, la o cafea, cum se procedează în Occident, ce sugestii i-aţi face privind sprijinirea, în general, a comunităţilor de români aflate în afara graniţelor de azi ale României şi,  în mod special, a celor trăitori azi în nordul Bucovinei?

Nicolae Toma: Aş fi bucuros de o asemenea întâlnire, cu toate că înţeleg că ea e puţin probabilă.

În tot cazul, cea mai mare dorinţă ar fi ca România să nu uite că în regiunea Cernăuţi trăieşte o mare comunitate de români, care, în prezent, ca nicicând altă dată,  necesită sprijinul,  ajutorul material şi spiritual al Ţării.

N-am dori să se întâmple ca în satul Molodia, raionul Hliboca  - fostul Adâncata -, unde, cu vreo 20 de ani în urmă, temelia şcolii locale româneşti a fost ridicată pe mijloacele financiare ale Statului Român, apoi... timp de două decenii s-a uitat de ea.

Iar cu doi ani în urmă, pe temelia românească a fost înălţată o şcoală modernă, cu predarea în limba ucraineană.

Fereşte-ne, Doamne, de astfel de exemple!

Desigur, şi presa independentă, de limbă română, din ţinutul bucovinean înstrăinat, are nevoie de sprijinul material al României, fără de care n-ar putea apărea.

Simţind iubirea şi susţinerea Patriei-mamă, românii bucovineni ar fi mai tari în aspiraţii, mai uniţi în cuget şi în  faptă şi la recensământul ce se va desfăşura la sfârşitul anului curent, în Ucraina, declarându-se români, dar nu şi „moldoveni”, cum doresc cei de la conducere.

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului al României ar trebui să insiste pe lângă Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei  al Ucrainei să înceteze ucrainizarea şcolilor româneşti, proces ce e în plină desfăşurare în prezent şi pentru care e nevoie doar de... cinci cereri ale părinţilor, pentru a apărea clase ucrainene, căci în decursul a 20 de ani, numărul şcolilor româneşti, din regiunea Cernăuţi, a scăzut cu aproape 20 – de la peste 90, au ajuns la 76.

Statul Român urmează să ceară celui ucrainean să înceteze experimentele de integrare a literaturii române cu cea universală,  ce decurge de câţiva ani, în ţinutul nostru, în contul reducerii orelor de Limba Maternă.

Într-un cuvânt, probleme avem multe...

FRONTIERA PUSĂ DE COTROPITORI NU POATE DESPĂRŢI NEAMUL ROMÂNESC

Ce ar mai trebui să ştie, din punctul dumneavoastră de vedere, cetăţenii României, despre năzuinţele reale ale celor de acelaşi neam, din arealul limitrof oraşului Cernăuţi?

Nicolae Toma: Că inimile noastre, a românilor din nordul Bucovinei,  bat la unison cu cele ale  fraţilor din Ţară, că frontiera pusă de cotropitori nu poate despărţi şi împărţi Neamul Românesc, căci prin vinele noastre curge acelaşi sânge de Român, însă noi am rămas doar cu dorul şi durerea în suflet.

Aveţi un mesaj aparte, pentru cititorii cotidianului ADEVĂRUL?

Nicolae Toma: Le dorim fraţilor întru latinitate  să lupte cu dârzenie şi cutezanţă pentru ADEVĂR, să-şi realizeze doleanţele şi aspiraţiile, să dăinuim  împreună în cuget şi simţire românească.