Igor Dodon şi afacerea îmbogăţiţilor din criză. Lecţiile învăţate din acordul financiar cu Rusia

În plină criză de coronavirus, în pragul colapsului economic, Republica Moldova se luptă cu demonii introduşi de proprii conducători.

Igor Dodon, conducerea socialistă pro-rusă flancată de Democraţii fără busolă - care orbecăie rătăciţi şi şantajaţi de Preşedintele cu Uniunea Sovietică-n suflet - se joacă cu sănătatea şi vieţile oamenilor şi schimbă grija pentru gestionarea unei crize pe jocuri politicianiste, afaceri oneroase şi campanii electorale ascunse. Asta înseamnă împrumutul rusesc şi joaca de-a votul într-un Parlament ce se reuneşte în situaţie de urgenţă pentru a valida cel de-al doilea (dacă nu al treilea deja) furt al miliardului de către elitele politice şi oamenii de afaceri apropiaţi pro-ruşilor din Republica Moldova.

Republica Moldova târâtă în străfundurile Siberiei printr-un credit oneros

Creditul rus are mult mai multe semnificaţii decât o arată un banal împrumut în stare de criză, eventual pentru relansare economică. Am plecat de la jumătatea de miliard de dolari anunţată electoralist de Dodon ca valoare a unui împrumut rus, am ajuns la 200 de milioane în tranşe, ultima în plină campanie electorală prezidenţială, iar condiţiile subliniază faptul că avem de a face cu o afacere în timp de criză, nicidecum cu un împrumut, un sprijin sau un ajutor pentru Republica Moldova şi cetăţenii săi.

Împrumuturile în bani se iau de pe piaţa internaţională în câteva condiţii. Cele direct de pe piaţă au la bază o dobândă mare, care reflectă capacitatea de plată a statului, bonitatea lui, gradul de îndatorare şi politicile interne. Cele de la organismele financiare internaţionale – FMI, Banca Mondială, Uniunea Europeană – au condiţionări care ţin strict de proiectele pentru care se dau banii sau de reformele angajate care acompaniază creditul.

Două precizări: ajutorul umanitar sau împrumutul destinat combaterii pandemiei de coronavirus vin fără nici o condiţionare, atât de la FMI, cât şi de la Uniunea Europeană. Însă banii la dispoziţia guvernului, care sunt folosiţi în echilibrarea bugetară sau finanţarea deficitului, nu mai sunt la liber: creditorul trebuie să fie sigur că-şi recuperează banii! De aceea solicită un număr de reforme care să garanteze faptul că statul în cauză va putea returna banii împrumutaţi plus dobânda – mult mai mică decât cea de pe piaţă.

Şi FMI, şi România, şi Uniunea Europeană funcţionează astfel, cu un punct în plus la ultimele două, pentru care obiectivul este integrarea europeană a Republicii Moldova. Aici contează nu numai capacitatea de a returna banii împrumutaţi ci şi obiectivele de natură politică – construcţia instituţiilor necesare funcţionării statului, îndeplinirii serviciilor şi atribuţiilor faţă de cetăţean, respectarea principiilor accesului la piaţă liberă, la liberă competiţie şi a respectării drepturilor omului. Fireşte, fiecare stat poate accepta sau nu aceste condiţii, există o negociere, iar acordul de împrumut este lege între părţi, deci e asumat de către Guvern.

De aceea contează enorm ce vrei să faci cu banii şi care e scopul creditului. Aparent, e vorba aici de finanţarea relansării economice. Totuşi condiţiile din acordul de credit nu justifică o asemenea destinaţie a banilor. Mai mult, dacă nu ar fi alternative coerente, ar fi mai greu de pus sub semnul întrebării acordul rus. Dar UE are capacitate de a împrumuta şi are şi proiecte accesibile Republicii Moldova. Deci faptul că Republica Moldova ia creditul rus este, din start, o opţiune de orientare politică către Rusia şi, totodată, o respingere a criteriilor, reformelor şi integrării europene. În plus, condiţiile din acordul cu Rusia contravin Acordului de Asociere al Republicii Moldova la Uniunea Europeană!

La mâna Moscovei pentru interpretări

Marile nedumeriri, care ţin de modul în care sunt gestionaţi cât mai eficient banii publici, banii cetăţenilor Republicii Moldova, vin din două puncte fundamentale ale acordului. (Las deoparte alte teme şi formulări, preferând să rămân la cele identificate deja de către opoziţie şi presa de la Chişinău.) Primul se referă la credite garantate de Guvern luate de entităţi private din Rusia, al doilea la accesul privilegiat, prioritar, al firmelor ruse la achiziţiile generate de aceşti bani.

În primul caz, e vorba despre o condiţie fără precedent! Nicăieri în lume nu împrumuţi bani angajând de către stat returnarea unor datorii private neprecizate în acord! Declaraţiile Ministrului Finanţelor că nu există datorii publice şi că datoriile Moldova Gaz nu intră în acord sunt copilării!!! Atunci de ce e prevăzut acest punct în acord? Dacă nu se referă la nimic, să-l eliminăm! Naivitatea aparentă vine din mai multe motive. Nu mai vorbim despre ciudăţenia împrumutului în Euro, la o dobândă prohibitivă, din Rusia, o dobândă mult mai mare decât cele din UE, care are moneda în care se ia împrumutul. Mai e şi condiţia că nereturnarea la timp majorează valoarea împrumutului, cam la fel ca un credit de la o bancă privată, nu de la stat la stat, guvern la guvern.

De fapt, avem o nouă afacere a miliardului de dolari furaţi (a doua sau a treia, depinde cum numărăm) pentru că punctul relativ la împrumuturile private nu are o limită financiară prevăzută, nu numai indicarea concretă a datoriilor la care se face referire (o fi semnat Dodon în privat vreo poliţă pe la Moscova cu Putin pentru mass media sa sau pentru cheltuielile de campanie şi e considerată împrumut privat garantat de stat?) – deci ar trebui să acopere orice datorie în condiţiile date.

Mai mult, interpretarea Ministerului Finanţelor – aici poate trebuia să se pronunţe Ministerul justiţiei – oricum nu e valabilă: există multiple cazuri în care Rusia a avut acorduri ferme, scrise corect şi fără echivoc, şi pe care le-a interpretat cum a vrut! Întrebaţi Ucraina despre Memorandumul de la Budapesta sau Georgia despre acordul negociat de Sarkozy cu Putin despre stoparea înaintării trupelor ruse spre Tbilisi la 8 august 2008! Credite private garantate din bani publici, pentru afacerile lui Dodon şi ale prietenilor săi, fără limită de valoare, e un lux pe care Republica Moldova nu şi-l poate permite nici în condiţii normale, darămite în criză de coronavirus. Vă daţi seama cu ce se ocupă Preşedintele Republicii Moldova acum???

În al doilea rând, punctul din acord care prevede accesul privilegiat al firmelor ruse la finanţări şi achiziţii din această sursă este contrar Acordului de Asociere al Republicii Moldova la UE. De asemenea, este opus legilor în vigoare în domeniile achiziţiei competitive. Înseamnă că şi aici se nasc surse de corupţie - şi de afaceri oneroase -  pentru bunurile obţinute astfel. Acordul subminează relaţia Republicii Moldova cu UE, întăreşte necompetitiv importurile de bunuri achiziţionate din Rusia şi produce bani pentru campania electorală a lui Dodon şi pentru afacerile sale şi ale prietenilor săi pro-ruşi. Inacceptabil! Hoţie calificată din bani publici!

Politizarea electorală, geopolitică şi afaceri în timp de criză

O altă zonă este însă şi mai complicată pentru Dodon şi pentru Rusia din inima sa. Pentru că Republica Moldova oricum nu contează pentru Preşedintele de la Chişinău, nici cetăţenii Republicii Moldova, îndatoraţi şi care or să plătească afacerile sale. Este vorba despre criza de imagine care vine cu afacerea creditului rusesc. El nu poate fi explicat economic, nu are relevanţă şi explicaţie managerială, nu are nici o legătură cu buna guvernare. Din contra, înseamnă o afacere oneroasă în timp de criză.

Pe cadavrele şi durerea cetăţenilor Republicii Moldova, în timp de criză cu multiple victime, cu pierderi economice incomensurabile, Igor Dodor face în acelaşi timp trei lucruri cele mai condamnabile: politizare şi politică de imagine, dar şi electorală, aduce şi utilizează fonduri externe ilegale, din Rusia, un stat străin, pentru campania electorală prezidenţială din noiembrie şi face şi afaceri personale, cu beneficii oneroase. Practic e plătit de Rusia prin acest credit. Nu mai vorbim aici de opţiunea şi jocul geopolitic, pentru care echilibrul geopolitic pe care-l afirmă nu are nici o relevanţă. Mai grav, banii veniţi de la Uniunea Europeană ca şi cei alocaţi pe proiecte de relansare de către UE, în valoare de 100 de milioane de euro, fără a mai vorbi despre fondurile pentru reforme care aşteaptă, sunt cea mai clară dovadă a afacerii personale a lui Dodon prin creditul rusesc.

Şi mai există o problemă majoră pentru Igor Dodon: dorinţa sa de a arăta existenţa unei mari coaliţii, eventual cu un partid pro-european mai curat, cu trecere la Bucureşti şi Bruxelles, a dispărut cu acest credit. Joaca de-a amendamentele şi întrebările a arătat că PDM astăzi este un simplu Partid în lesă, şantajat şi condiţionat de către Dodon. Care acceptă şi punerea între paranteze a Acordului de asociere cu UE şi a reformelor, care e simplă masă de manevră şi nu are nimic de spus pentru a bloca excesele şi abuzurile lui Dodon. Şi care aduce o majoritate din ce în ce mai mică la vot. Mă aştept, personal, la noi dezertări spre Pro Moldova.

Maia Sandu şi maturizarea opoziţiei pro-europene

Pe de altă parte, cu bucurie am asistat la un prim semn de maturizare a opoziţiei. Dincolo de joaca disperată la supravieţuire a lui Andrei Năstase, care e deja mort politic şi electoral ambulant – candidează la Preşedinţie, are sub 5%, plăteşte apariţii la Bucureşti unde e numit “candidatul de care îi e cel mai frică lui Dodon” – Maia Sandu a făcut primul gest politic major: a invitat parlamentarii PDM, pe toţi parlamentarii şi toate partidele de opoziţie, să vorbească despre creditul rus.

De ce vorbesc de maturizare? Pentru că e primul gest prin care Maia Sandu a anunţat că este liderul opoziţiei. Apoi a marcat faptul că a sesizat corect miza împrumutului rus şi substanţa problemelor din el. Apoi a marcat deschiderea spre discuţia cu opoziţia de toate culorile, cu Pro Moldova – deja înrolat în efortul de blocare a creditului rus – dar şi cu PDM de la putere şi cu parlamentarii de opoziţie. E un semn de curaj şi maturitate care crează perspectiva de încredere pentru deputaţii PDM – au votat doar 56 parlamentari acordul – care au spaţiu de mişcare şi competiţie dacă vor să se mişte din lesa lui Dodon. Fireşte că nu se vor muta la PAS, nici Partidul Maiei Sandu nu ar putea accepta acest lucru. Dar ProMoldova e un bun creuzet de colectare al PDM-iştilor care preferă pro-europenismul banilor Rusiei şi ai lui Dodon şi funcţiilor vremelnice, pe care le împarte la discreţie şi fără discernământ Preşedintele pro-rus al Republicii Moldova.