Ele reflectă, totodată, şi temperamentul liderilor acestor partide. Mai grav, un nou meci pierdut de Igor Dodon accentuează problemele din interiorul PSRM, tras în jos de ambiţiile preşedintelui său care nu mai are tracţiune şi forţă politică, şi pe care mulţi socialişti îl vor debarcat după eşecul previzibil la viitoarele alegeri şi îndepărtarea de putere. Nici măcar gesturile ostentativ pro-ruse de votare a adoptării documentelor Parlamentului în limba rusă, la 27 martie, de Ziua Unirii Basarabiei cu România, nu mai ajută, Kremlinul fiind deja obosit să tot fie băgat la mijloc şi să plătească oalele sparte şi miliardele furate de pretinşii săi adepţi de la Chişinău.

Gestul sinuciderii politice prin agăţarea de fotoliile parlamentare: Declaraţia Parlamentului „Noi Vrem Parlamentari!”

Vineri, 26 martie, în ziua când trebuia dizolvat Parlamentul în urma consultărilor cu fracţiunile parlamentare, grupul pro-rus constituit din PSRM şi Partidul Şor, susţinuţi de fugarii de la Pentru Moldova şi, în mod ciudat, de către parlamentarii de la Pro Moldova lui Andrian Candu, au adoptat o declaraţie prin care se exprimă dezacordul faţă de dizolvarea Parlamentului, Declaraţie adoptată cu 54 de voturi.

“Luând act de necesitatea stringentă a învestirii unui guvern capabil să soluţioneze criza pandemică, precum şi să gestioneze productiv domeniile strategice, în special pe dimensiunea social-economic, declarăm despre consolidarea tuturor eforturilor pentru a evita blocajul instituţional cauzat de lipsa unui dialog bazat pe respect şi diligenţă din partea preşedintelui ţării”, se notează în document.

De fapt, Declaraţia nu are valoare de întrebuinţare decât la nivel de imagine. Nu este o lege, altfel risca să fie atacată în Curtea Constituţională şi să nu mai fie judecată vreodată după dizolvarea Parlamentului. Chiar dacă ar fi emis o lege care bloca dizolvarea Parlamentului, aceasta ar fi fost neconstituţională, pentru că încălca exact articolele din Constituţia Republicii Moldova ce permit această dizolvare a Parlamentului, după două încercări de formare a Guvernului şi trecerea a 90 de zile de la momentul demisiei guvernului anterior.

Declaraţia arată doar că există 54 de deputaţi – între care doi cu măsuri restrictive ca urmare a anchetelor penale şi ridicare a imunităţii, fiind arestaţi la domiciliu - care nu vor să plece acasă. O adevărată declaraţie „Noi vrem parlamentari”!, fără nici o motivaţie reală, deşi cu nenumărate motive invocate.

Andrian Candu şi votul pentru Declaraţia Parlamentului de respingere a dizolvării sale

Preşedintele Maia Sandu nu a procedat la dizolvarea Parlamentului de vineri, când grupurile Şor şi PSRM au spus că au treabă în Parlament şi nu au timp să vină la Preşedinţie. Maia Sandu a putut să fie generoasă, a lăsat timp şi a afirmat că va continua consultările pentru dizolvarea Parlamentului luni. Atunci, fie dacă vin la consultări, fie dacă absentează, cele două grupuri parlamentare vor fi probat reaua credinţă, intenţia de boicot şi lipsa de dialog care li se poate imputa lor, nicidecum Preşedintelui, care a făcut toate diligenţele necesare. Şi chiar dacă vin cu o listă de semnături şi un candidat de premier, procedura e împlinită şi Parlamentul poate fi dizolvat, mai mult, potrivit Hotărârilor Curţii Constituţionale era obligatoriu să fie dizolvat încă de la 24 martie, şi mersul implacabil spre anticipate se reia luni seara.

Prezenţa Pro Moldova lui Andrian Candu alături de PSRM şi Partidul Şor, respectiv parlamentarii fugari de la Pentru Moldova, în votul pentru Declaraţie îi crează o imagine extrem de complicată şi de-a dreptul imposibilă pentru viitoarea campanie electorală. Deja se vorbea de înţelegeri în Parlament prin poziţii în comisii, iată că această mezalianţă, care confirmă lesne imaginea asocierii nefaste Dodon-Şor-Plahotniuc, este confirmată de votul pentru Declaraţia împotriva dizolvării Parlamentului a parlamentarilor Pro Moldova.

Andrian Candu marchează astfel două elemente de imagine complet reprobabile. E vorba mai întâi de asocierea cu PSRM-Şor-Pentru Moldova, care îl readuc în siajul umbrei nefaste a asocierii cu zona coruptă şi oligarhică cu care au luptat de câţiva ani societatea şi alegătorii Republicii Moldova. Apoi este vorba despre gradul de disperare extrem pentru faptul că el şi membrii partidului său nu se vor mai regăsi în viitorul Parlament, fiind departe de pragul electoral, probabil partidul cel mai departe de această perspectivă. Iar la nivel de imagine, nimic nu urăşte mai mult alegătorul decât trădătorul, politicianul care se agaţă de putere cu orice mijloace şi pe cel care e asociat cu cei care-l fură!

Bravada lui Andrei Năstase şi PPDA: pleacă din Parlament prin demisie

Andrei Năstase, alături de partidul său PPDA, este un alt perdant al viitoarelor alegeri anticipate. Mai mult, el şi-a dirijat pas cu pas partidul pe poziţii contrare celor ale Maiei Sandu, încercând, la un moment dat, chiar un guvern alături de Socialişti şi PDM, ceva de tipul variantei din 2004 PCRM-PSL-PPCD. Soarta partidelor care au făcut atunci mezalianţa pro-europeană alături de Vladimir Voronin a fost una crudă, şi ar urma să se reflecte şi asupra celor care ar fi marşat pe o asemenea mezalianţă cu socialiştii lui Dodon astăzi.

Andrei Năstase a subordonat tot timpul soarta partidului interesului său personal. Şi va muri politic sub prag cu ştampila partidului în mână, ca alţi predecesori ai săi, mai degrabă decât să o fi dat la timp unui alt coleg al său. E păcat şi pentru cei de pe listele PPDA, care sunt oameni de ispravă şi cu cariere solide, dar care vor dispărea în acelaşi mod ca alte partide pentru care Preşedintele s-a confundat cu Partidul, iar obedienţa şi ascultarea fără crâcnire faţă de lider a fost literă de lege în partid. Ambiţia lui Năstase de a se vedea premier l-a făcut ca, şi atunci când a avut deja scoruri sub prag – 3,4% la ultimele prezidenţiale, după pierderea primăriei Chişinău cu un an înainte – să nu renunţe şi să refuze să o sprijine pe deplin pe Maia Sandu, mult mai bine plasată, şi cu care putea face o alianţă şi să-şi salveze majoritatea membrilor relevanţi.

Mai nou, Andrei Năstase pregăteşte un gest de bravadă, acela de a-şi da demisia înaintea dizolvării Parlamentului, alături de parlamentarii săi. Deputaţii din fracţiunea parlamentară a Platformei DA ar putea să-şi depună mandatele înainte de termen, în semn de protest faţă de ultimele evenimente politice. Declaraţii în acest sens au fost făcute de deputatul Dinu Plângău. Motivul ar fi “în semn de protest faţă de prostia care se întâmplă la momentul de faţă. Noi suntem oameni realizaţi. O să aflaţi la momentul potrivit. Noi am discutat despre chestia asta”.

În fapt, PPDA şi Năstase ştiu că vor pierde electoral prin agăţarea de fotoliile parlamentare şi, pentru că s-au opus dizolvării Parlamentului, acum încearcă un gest public care să le permită să spună în campania care vine că ei nu s-au agăţat de putere. Fireşte că perspectiva este una neclară, Andrei Năstase joacă tot mai mult cartea unionistă şi va încerca să ralieze fracţiunile unioniste alături de PPDA pentru a forţa intrarea în Parlamentul viitor de pe o asemenea poziţie. Declaraţiile sale la 27 martie, de ziua Unirii Basarabiei cu România, arată această perspectivă, însă unioniştii vor fi greu de convins după ce au fost alungaţi din piaţă acum nişte ani de acelaşi Năstase, când protestau şi ei împotriva oligarhiei şi furtului miliardului.

Prezenţa la consultări, intenţia votării Guvernului Grosu şi gesturile ostentative pro-ruse înaintea dizolvării Parlamentului

O altă măsură a disperării, în afara votului pentru Declaraţie sau a gesturilor de frondă sau bravadă, o reprezintă prezenţa la consultările formale şi constituţionale pentru dizolvarea Parlamentului Republicii Moldova, convocate de către Preşedintele Maia Sandu. S-au prezentat vineri Pro Moldova, Platforma DA, PDM şi PAS. În toate cazurile sunt semnale consistente măcar ale respectului faţă de instituţia prezidenţială, chiar dacă, în cele mai multe cazuri, nivelul de ambiţie şi lipsa de realism, chiar şi în cel de-al 12-lea ceas, au fost evidente.

O altă măsură a relevanţei electorale şi a poziţionării partidelor ar putea fi şi votul pregătit pentru Guvernul Grosu. Dacă PSRM şi Partidul Şor, împreună cu Pentru Moldova, s-au retras din plen pentru a submina cvorumul şi pentru a nu risca să aibă parlamentari care ar fi votat Guvernul Grosu, PDM a semnalat că ar fi votat Guvernul, după consultările cu premierul desemnat, iar PPDA era în dubiu pentru că voia în continuare Guvernul Năstase. Şi aceste poziţii contează şi se acumulează, dând profilul fiecărui jucător politic nu numai la nivel intern, în perspectiva electorală a alegerilor anticipate, nu numai în raport cu Maia Sandu, preşedintele în funcţie, ci şi în raport cu partenerii externi. Toate aceste gesturi se notează, intră în dosarele de partid şi cele ale reprezentanţilor, şi vor sta la baza calificării fiecăruia dintre jucătorii politici în timp.

Tot astfel cum nu putem trece cu vederea gesturile simbolice făcute pentru Mama Rusie, un fel de strigăt de ajutor, în disperare de cauză, către Kremlin. Astfel, un proiect de lege pentru rusificarea Parlamentului prin obligativitatea de traducere în limba rusă a actelor Biroului Permanent al Parlamentului, a fost amplu criticat, la 30 de ani de la Independenţa de stat a Republicii Moldova, pe motiv că parlamentarii nu ar cunoaşte limba română.

Actul a fost susţinut de tripleta pro-rusă din Parlamentul Republicii Moldova, PSRM, Partidul Şor, Pentru Moldova. Ulterior, Preşedintele Parlamentului, Zinaida Greceanîi, a anunţat o pauză de consultări, iar ca urmare s-a constatat că în sala Parlamentului nu mai există cvorum. În acest sens, speakerul a fost nevoit să închidă şedinţa forului suprem. Oricum opoziţia anunţase atacarea la Curtea Constituţională a unui asemenea act ostentativ pro-rus, produs exclusiv pentru a marca obedienţa faţă de Mama Rusie, dar şi pentru a marca simbolic 27 martie, când în Parlament a avut loc o şedinţă solemnă de sărbătorire a 103 ani de la Unirea Basarabiei cu România.

Mai mult, această referire şi strigăt de ajutor către Moscova a produs nemulţumire, cel mai probabil, chiar la Kremlin. Asocierea constantă a Rusiei cu oligarhii, furtul miliardului, cu Dodon şi perdanţii regimului, nu are cum să bucure Kremlinul, pe Dmitri Kozak şi pe strategii ruşi de la Ministerul de Externe şi Preşedinţia rusă. Varianta e foarte proastă şi asociază Rusia cu furtul, corupţia, şi cele mai urâte figuri publice de către cetăţenii Republicii Moldova, fapt care nu are cum să avantajeze imaginea Rusiei, prestigiul şi proiectele sale în Republica Moldova.

Ruptura din PSRM: Jos DODON!

La nivelul imaginii, grupurile parlamentare pro-ruse au furnizat date relevante pentru campania ce va veni prin acuzaţii şi propagandă de expunere publică pentru agăţarea de fotoliile parlamentare şi refuzul de a pleca acasă, atunci când nu-şi pot face datoria. Constituţia reclamă dizolvarea Parlamentului, iar în campania pentru anticipate care vine, eticheta pe PSRM şi Partidul Şor va fi cea de partide care se agaţă de putere şi fug de votul cetăţenilor.

Pentru PSRM e şi mai grav, i se adaugă emblema de partid care susţine corupţii – prin asocierea cu Partidul Şor şi Pro Moldova lui Andrian Candu – cu imaginile lui Plahotniuc şi Şor pe afişele electorale. Dacă mai adăugăm şi votul anunţat pentru legea de traducere în rusă a documentelor Parlamentului, avem şi emblema de pro-rus, susţinută, oricum, fără nici o problemă de Igor Dodon prin demersurile sale. Deci ostentativ pro-rus, susţinător al furtului miliardului şi spălării de bani şi care se agaţă de putere: ce-i mai nefast pentru perspectiva electorală.

În plus, în PSRM nu există doar adepţii lui Dodon. PSRM ştie că va intra în Parlament, că este al doilea cel mai important partid după PAS. Totuşi o scădere dramatică de la dominaţia sondajelor înainte de prezidenţialele pierdute de Dodon, la plasarea sub PAS cu această ocazie şi la prăbuşirea în sondaje după votarea lui Dodon ca preşedinte PSRM, şi mai ales după gesturile dezastruoase impuse de acesta partidului, nu are cum să-l avantajeze. Şi în partid sunt parlamentari pro-europeni, care-şi doresc afaceri în UE, să profite de acordul de liber schimb, în plus, sunt parlamentari şi oameni mai tineri, care nu doresc să se scufunde împreună cu Dodon.

PSRM la nivelul conştiinţei raţionale, ştie foarte bine că Rusia are dificultăţi financiare şi de imagine majore. Că Putin e la final de carieră şi că sancţiunile occidentale au dus la reducerea drastică la nivel economic. Pandemia a făcut ravagii, iar situaţia economică e gravă în Rusia lui Putin. Reacţiile recente venite din SUA şi punerea de acord a SUA cu UE vizând relaţia cu Rusia nu transmit cele mai optimiste semnale. În plus, PSRM vede că UE şi Occidentul sunt singurele surse de finanţare ale relansării economice a Republicii Moldova, în timp ce România joacă un rol din ce în ce mai mare în sprijinul cetăţenilor în pandemie, prin ajutoare cu material medical din abundenţă şi, mai nou, cu vaccinuri. Iar lucrurile acestea contează enorm.

Dincolo de interesele personale şi ale grupurilor de afaceri asociate, oamenii pragmatici din PSRM şi care nu sunt ostentativ pro-ruşi precum Dodon, realizează că, la vot, populaţia se va orienta fără drept de apel în favoarea celor care susţin perspectiva de dezvoltare economică a Republicii Moldova, şi că aici Dodon şi obedienţa pro-rusă nu mai are nici o perspectivă. Nimeni nu e împotriva unor relaţii corecte şi decente cu Rusia - le cultivă şi Maia Sandu - dar perspectiva actuală a Republicii Moldova pentru a se salva post-pandemie este alături de România şi de UE.

Şi, de aceea, perspectiva unor alegeri cu 22-25% rezultat final pentru PSRM este indicatoare a debarcării lui Dodon şi a nevoii de alţi lideri şi o orientare mult mai echilibrată decât cea impusă de preşedintele perdant al PSRM. Şi decontul urmează, cât de curând. Unde mai pui că şi Partidul Şor ar putea rămâne în Parlament şi că vine Partidul Nostru care poate la fel de bine să fie opţiunea Rusiei în parlamentul viitor. Concurenţa e mare, şi varianta mai echilibrată şi mai nuanţată ar putea fi o soluţie mai bună decât pro-rusismul de sorginte sovietică sau naţionalist dughinistă practicat la Chişinău de PSRM, mai ales că vine din spate şi gruparea în creştere a lui Mark Tkaciuc pe aceeaşi linie de gândire.