Am onoarea să vă salut domnule ministru, 

Am avut ocazia să vă văd, prima şi ultima oară, în faţa microfoanelor unei emisiuni de seară a postului public de radio. 

Nu eraţi încă demnitar de stat.

Ulterior, cei care realizează aceeaşi emisiune m-au invitat, recent, vizibil timoraţi, din raţiuni care îmi scapă, în minutele lor, în condiţiile în care m-au avertizat, amical, că la telefon o să interveniţi, punctual, dumneavoastră.

În ambele împrejurări am dat dovadă de firesc respect pentru un interlocutor cu convingeri clare, aparent complementare cu ale mele.

Între timp, nu la adăpostul anonimatului, mi-am exprimat public, ca simplu conaţional, deloc sedentar, părerile mele privind o serie de tăceri, atitudini şi inacţiuni ale dumneavoastră, care, din punct de vedere al imaginii publice, nu cred că au fost cele mai bune opţiuni. 

Motivul pentru care acum mă adresez public dumneavoastră este deserviciul adus de ceea ce se dorea a fi  o mişcare unionistă, pentru tineri, numită generos ACŢIUNEA 2012.

Ulterior, aşa cum am afirmat public, sub acest generic au apărut comparabile detaşamente de asalt, cu tricouri negre, savurate ca... gafe mioritice, de ideologii Kremlinului.

Dacă nu mă înşel, la o manifestare a băieţandrilor de la 2012, copii de mingi ai altor zone subterane, din arena publică, aţi primit simbolic un tricou, îmi scapă culoarea acestuia.

Până la un punct am crezut, iniţial, în buna lor intenţie.

Dar iluzia promotorilor demagogi ai unionismului este uşor demonstrabilă dacă privim acţiunile iniţiate pe teritoriul României, din perspectiva cetăţenilor Republicii Moldova, invitaţi la asemenea acţiuni.

Dacă aş fi ministrul de externe al Republicii Moldova nu aş ezita să vă cer explicaţii, iniţial confidenţiale şi ulterior publice.

Întrebarea fundamentală fiind:

SUNT CETĂŢENII REPUBLICII MOLDOVA EUROPENI DE CATEGORIA A DOUA,

COMPARABILI CU LOCUITORII DE CULOARE DIN AMERICA, 

ÎNAINTE DE VICTORIA NORDIŞTILOR ASUPRA SUDIŞTILOR?

Întrebarea fiind retorică, vă propun şi vă rog să dispuneţi o investigaţie administrativă, a celor avizaţi, din ministerul dumneavoastră, pentru a reconstitui, evalua şi a vă informa corect asupra modului în care acţiunea menţionată, dar şi o altă fundaţie, la fel de cunoscută, aduc, cu autocarele, grupuri de cetăţeni, din Al Doilea Stat Românesc, le cazează prin mediul rural, apoi le asigură interlocutori cu studii diferite, unii promovând idei, atitudini şi argumente care nu au nimic cu locul şi rostul nostru, de stat membru al comunităţii euroatlantice. 

Cunosc aceste detalii pentru că am fost invitat să mă adresez unor asemenea grupuri şi ceea ce credeam că este o întâmplare a devenit o certitudine.

Conaţionalii noştri, din Republica Moldova, par a fi predestinaţi condiţiei unei ...

...ibovnice.

Cea ascunsă, de ochii altor pretendenţi.

Deci, nicidecum beneficiarii condiţiei meritate a unei domniţe strălucitoare, în Patria Mamă!

Cu un pat gratuit şi un blid de mâncare se câştigă încrederea egalilor noştri?!...

Ce fonduri susţin asemenea acţiuni, cine le girează, ignorând principiul american că orice lector trebuie remunerat pentru calitatea dizertaţiei sale, este o altă problemă.

Deşi este culmea generozităţii capacitatea unor personaje de a achita ei - teoretic din buzunarul lor..."propriu şi personal", în baza unei identităţi care mă amuză şi când scriu aceste rânduri - ceea ce peste Ocean este datoria firească a fiecărui cetăţean,  remunerat pentru expertiza sa. 

România a recunoscut statalitatea Republicii Moldova.

Şi am scris propoziţia de mai sus ca unul care a avut mama şi bunicii din Basarabia, pământ românesc.

Dar dacă tocmai pe conaţionalii noştri, de peste Prut, cu delicateţea lor, cumsecădenia şi sfioşenia cu care ne uimesc, la fiecare dialog, nu îi tratăm, de facto, ca pe fraţii şi surorile noastre, atunci, domnule ministru, cu părere de rău, poate nu ştiţi, se vor uita mereu, la Bucureşti, ca la locul unde trăieşte versiunea 2014 a ARENDAŞULUI ROMÂN.

Dacă aş fi ministrul de externe al Republicii Moldova nu aş ezita să vă cer explicaţii pentru locurile unde sunt cazaţi europenii dintre Prut şi Nistru, departe de ochii lumii, ce hrană primesc pe la unele cantine, ce lectori vin şi câţi dintre aceştia le spun lucruri trăsnite.

Politica reunificării naţionale nu poate fi la cheremul unor neica nimeni, agramaţi, ignoranţi în materie de istorie naţională şi politică euroatlantică!

Iar dacă acest deziderat naţional a ajuns pe mâna unor impostori, nici măcar buni oratori, sunteţi primul vinovat!

Republica Federală Germania - stat în care am studiat - a avut o politică inteligentă, îndelung elaborată, de apropiere a cetăţenilor Republicii Democrate Germane - unde am fost în documentare - de modul de a gândi, nu doar de a trăi, al celor din landurile vestice.

România lasă actualul Pod de Flori Spirituale pe mâinile unor răspopiţi, cu identiţăţi şi venituri bizare, care tratează, prin interpuşi, pe oaspeţii europeni, de peste Prut, ca pe nişte fiinţe americane de culoare.

Afirmaţie dură, dar verificabilă.

Respectul pentru cetăţenii Republicii Moldova nu este negociabil, pe pământ românesc.

Dacă apreciaţi că aceste rânduri nu sunt de competenţa ministerului pe care îl conduceţi, atunci cu siguranţă vor interesa o direcţie naţională devenită şeriful României.

Este timpul să puneţi ordine.

Asta numai dacă nu aveţi inima de român aidoma uneia de piatră.