„Eliberarea de sub ocupaţia fascistă“… adică eliberarea de români

Nimic nu este mai important în structura propagandei ruse decât narativul privind „marea victorie“ în „marele război pentru apărararea Patriei“. Doar el le permite ruşilor să se simtă mai mult decât sclavi ai unei succesiuni de regimuri totalitare şi autoritare.

Ideologia oficială rusă este construită pe sentimentul superiorităţii militare faţă de o ţară percepută de secole în interiorul societăţii ruseşti ca fiind superioară în toate privinţele Rusiei. Această cultivare a sentimentului superiorităţii faţă de Germania a fost şi este folosită ca un panaceu pentru frustrările de ordin intern, precum nivelul scăzut de trai al populaţiei, absenţa perspectivelor de creştere şi dezvoltare, alcoolismul, corupţia, criminalitatea, şi multe altele. Obsedantul slogan “Mojem povtoriti’” (Putem repeta – marşul până la Berlin), încurajat de autorităţi, folosirea minorilor şi copiilor mici îmbrăcaţi în simulacre de uniforme militare mărşăluind cu automate Kalaşnikov de jucărie, reînvierea militarismului agresiv, zdrobirea oricărui gen de opoziţie – toate acestea duc cu gândul mai curând la edificarea, pe neobservate, a exact acelui tip de regim politic împotriva căruia s-a ridicat lumea liberă între 1939 şi 1945.

Sărbătorirea cu fast a victoriei pe care Moscova o prezintă ca aparţinându-i doar Armatei Roşii (aprovizionată cu zeci de mii de camioane, mii de avioane de luptă, milioane de conserve de către SUA prin programul lend-lease) se desfăşoară nu doar la 9 mai, elementul central în construcţia simbolică a «victoriei», ci şi în alte zile cu semnificaţie pentru «eliberarea» unor teritorii ocupate anterior de URSS.

Simbolistica sovietică se află în centrul paradei de „Ziua Victoriei” pe 9 mai la Moscova

Sursa: MILITARYARMS.RU

În cazul Republicii Moldova, este vorba despre 24 august, ziua în care trupele sovietice aflate în ofensivă au ocupat Chişinăul. În 2019, aniversăm 75 de ani din acea zi, iar preşedintele Igor Dodon a anunţat deja un program de festivităţi care se va desfăşura pe 23, 24 şi 25 august şi va include un concert în Piaţa Marii Adunări Naţionale, dar şi o manifestaţie de comemorare la Memorialul de la Şerpeni, localitatea de pe malul Nistrului în care forţele sovietice au stabilit primul cap de pod în cadrul operaţiunii «Iaşi-Chişinău». Atât preşedintele Dodon, cât şi ceilalţi colegi ai lui din PSRM vorbesc despre eliberarea de sub «ocupaţia fascistă», de parcă în Basarabia trupele sovietice au luptat cu armata italiană a lui Benito Mussolini. De fapt, confuzia “fascism/nazism”, proprie discursului public din URSS, a devenit de multe decenii un marker al atitudinii pro-ruse nu doar în Republica Moldova, ci peste tot în lume. Asta deoarece termenul «fascism» a început să fie tot mai adesea folosit pentru a eticheta orice mişcare sau atitudine politică inconvenientă Moscovei.

Afiş sovietic de propagandă din timpul Războiului din Iarnă, câmd URSS a atacat Finlanda pe 30 noiembrie 1939, drept urmare a semnării Pactului Hitler-Stalin. Principalul argument al atacului: lupta anti-fascistă a sovietelor.

Sursa: sovietposters.com

Am asistat la valurile de propagandă declanşate cu ocazia agresiunilor militare în Georgia şi Ucraina, când tot ce însemna rezistenţă georgiană sau ucraineană împotriva invadatorilor era calificat drept «fascism». Fără să o spună explicit, propaganda rusă ţinteşte spre asocierea în mentalul colectiv al ţărilor-ţintă a ideii de «Occident» cu cea de «fascism», şi urmăreşte crearea şi stimularea unei fobii sociale faţă de Europa Occidentală sau Statele Unite.

În Republica Moldova, aşa-zisa «eliberare de sub fascism» pe data de 24 august e cu atât mai falsă din punct de vedere istoric cu cât teritoriul Basarabiei nu s-a aflat nici o clipă sub ocupaţie militară germană, din 22 iunie 1941 până la sfârşitul lunii august 1944, când a devenit controlat integral de sovietici. În această perioadă Basarabia a fost reincorporată în Regatul Român, acolo de unde fusese răpită prin invazia sovietică de pe 28 iunie-3 iulie 1940. Dar pentru că în prezent nu mai poţi să foloseşti termenul consacrat în manualele sovietice de istorie, de «ocupaţie româno-fascistă» dacă eşti preşedinte sau înalt funcţionar de stat, din aceleaşi motive pentru care aceşti oameni nu numesc româna «moldovenească» ci îi zic «limbă de stat», cetăţenilor li se impune o formă fără fond, o falsificare a istoriei.

Artificiile propagandistice ale epocii sovietice sunt utilizate în continuare pentru a demonstra obedienţă Moscovei, dar şi pentru a menţine un discurs public practicat în permanenţă, cu care cetăţenii s-au obişnuit, pe care mulţi îl percep ca pe o parte a normalităţii şi îl acceptă ca fiind adevărat. În cazul Republicii Moldova, «eliberarea de sub fascism» pe 24 august 1944, sărbătorită după calapoadele sovietice, este menţinută şi perpetuată pentru că reprezintă eufemismul perfect pentru «eliberarea de sub români», moment fondator al «statalităţii moldoveneşti» moderne. În fiecare an la 24 august, reprezentanţii partidei ruseşti din Republica Moldova au ocazia să-şi mai şteargă o dată picioarele de România, şi de fiecare dată această ocazie nu este ratată.

Marşul „Regimentul Nemuritor” organizat de Partidul Socialiştilor din R. Moldova pe 9 mai unde simbolistica sovietică este reactualizată şi combinată cu ideologia „moldovenistă” anti-românească.

Sursa: MOLDOVA.ORG

Guvernul condus de Maia Sandu a «contra-atacat» pe frontul ideologic, declarând zilele de 23 şi 24 august drept zile de doliu în memoria victimelor tuturor regimurilor totalitare şi autoritare, conformându-se unei rezoluţii  a Parlamentului European adoptată în 2009. Astfel, vom avea în acest an o dualitate a comemorării evenimentelor istorice de acum peste 7 decenii. În cazul zilelor de doliu decretate de Guvern, evenimentul comemorat este semnarea acordului de neagresiune germano-sovietic de pe 23 august 1939, cunoscut drept Pactul Ribbentrop-Molotov, prin care URSS şi Germania nazistă şi-au împărţit sferele de influenţă în Europa Centrală şi de Est. În prezent, această dualitate trebuie privită şi din perspectiva coabitării dificile a Partidului Socialiştilor cu partidele blocului «ACUM» în coaliţia de guvernare.

Coroborând cele două perspective contradictorii asupra zilelor de 23-24 august cu ultimele evenimente din jurul Curţii Constituţionale, care se transformă într-un măr al discordiei între PSRM şi blocul «ACUM», nu este exclusă adâncirea crizei de comunicare a celor doi parteneri de coaliţie – doar în cazul în care Maia Sandu nu va ceda privind Curtea Constituţională. Se pare, însă, că în privinţa sărbătoririi «eliberării» de sub aşa-zisa ocupaţie fascistă, guvernul şi liderii PAS şi PPDA nu doresc să se pronunţe nici împotrivă, nici pentru, ca să evite conflictele cu Igor Dodon şi PSRM.

Astfel, guvernul autodeclarat pro-european al Republicii Moldova tolerează şi pe mai departe propagarea unor mituri fondatoare sovietice care au rolul de a menţine funcţională conexiunea mentală dintre fosta metropolă, Moscova, şi fostele sale colonii, printre care şi Republica Moldova.

Nu putem decât spera că prim-ministrul Maia Sandu, din moment ce şi-a asumat un alt narativ al zilelor de 23-24 august, originând din Uniunea Europeană, să nu urmeze exemplul fostului ei şef din Guvern, Vladimir Filat, care a participat în repetate rânduri în zilele de 24 august la ceremoniile de la Complexul «Eternitate», acolo unde cele cinci puşti sovietice de piatră stau parcă de gardă ca să comunice tuturor că pământul Basarabiei, o dată ce a fost «eliberat» de Armata Roşie, îi aparţine în continuare acesteia, chiar sub aspect simbolic.

Articol scris de Dan Nicu. Autorul a absolvit Facultatea de Ştiinţe Politice şi masteratul în Teorie şi Analiză Politică a SNSPA.