EDITORIAL Igor Boţan, Marc Tkaciuk şi cultura Cucuteni-Tripolie

Igor Cașu

Uneori intelectualii pot fi orbiţi - chiar dacă doar pe moment - de anumite complimente adresate de politicienii noştri.

Astfel s-a întâmplat recent cu respectatul analist politic Igor Boţan care, fiind propus de Marc Tkaciuk acum un an şi ceva în calitate de posibil preşedinte, i-a răspuns acum câteva zile cu aceeaşi generozitate, spunând că ar accepta oferta numai cu condiţia ca Tkaciuk să-i fie prim-ministru.

În cadrul emisiunii în care s-au discutat mai multe candidaturi la funcţia de preşedinte al Republicii Moldova, Igor Boţan nu a negat că există şi alte persoane demne de a deţine funcţia supremă în stat, prin urmare rămâne lucid. Le-a lăudat, pe rând, pe Zinaida Greceanâi, dar şi pe Natalia Gherman, fiind sceptic însă faţă de alte candidaturi precum cea a lui Alexandru Tănase şi a altora.

Să revenim însă la justificarea tandemului Boţan-Tkaciuk. Ce argumente invocă Igor Boţan în favoarea opţiunii sale pentru ideologul comuniştilor în calitate de premier? Foarte simplu: în primul rând, Tkaciuk l-a propus ca preşedinte, şi în al doilea rând, acesta ar avea un plan de guvernare pe 30 de ani înainte! Nici mai mult nici mai puţin, deci cel puţin trei decenii nu vom avea crize politice precum cea de acum, când trei ani la rând nu putem alege preşedintele!

Ar trebui să ne bucurăm că pe domnul Boţan l-a propus Tkaciuk, şi nu Igor Smirnov sau Vladimir Putin! O altă idee interesantă exprimată de Igor Boţan în favoarea candidaturii lui Tkaciuk este că acesta e specialist în arheologie şi are o admiraţie deosebită pentru cultura Cucuteni-Tripolie, o cultură supranaţională prin excelenţă, care ar servi drept model pentru Republica Moldova! Acum, să ne imaginăm ce ar însemna dacă Boţan ar fi preşedinte, iar Tkaciuk - premier.

În primul rând, s-ar deschide linii de modă care ar valorifica vestimentaţia veche de 6.000 de ani, cea din cultura Cucuteni-Tripolie, desigur, cu decor în formă de spirală şi figuri geometrice, pe care ar fi inscripţionate obligatoriu câte o seceră şi un ciocan, ca să arăte veche, dar şi postmodernă, în acelaşi timp!

Industria olăritului va fi luat avânt, preluând motivele din ceramica Cucuteni-Tripolie, jumătate din moldoveni ar deveni olari, iar altă jumătate se vor fi ocupat cu comercializarea acestei producţii originale pe toate meridianele globului pământesc şi, cine ştie, poate şi pe alte planete locuibile care vor fi fiind descoperite între timp. Moldovenii care nu vor cumpăra decât veselă locală ce imită motivele din cultura Cucuteni-Tripolie vor fi declaraţi nepatrioţi, trădători de ţară şi de cultură supranaţională.

Cât despre limba ce va fi vorbită în Republica Moldova - ţară ce ar fi redenumită într-o zi Republica Cucuteni-Tripolie, în semn de gratitudine pentru strămoşi, Tkaciuk va falsifica nişte cioburi arheologice în care s-ar regăsi alfabetul rusesc şi asta va servi drept justificare ştiinţifică pentru adoptarea limbii ruse ca singura limbă de stat.

Dar ce mai contează limba atunci când ne vom fi regăsit într-o situaţie în care toată lumea va fi invidioasă pe noi, pe miracolul nostru economic, pe bunăstarea noastră şi pe autenticitatea noastră renăscută după milenii în şir de nepăsare şi ignoranţă?