Două stupizenii

Nici nu s-a instalat încă în fotoliul de preşedinte, şi plagiatorul Dodon a dat măsura întreagă a stilului în care-şi va exercita funcţia decorativă.

Primul gest stupid a fost promisiunea de a-i revoca lui Traian Băsescu cetăţenia Republicii Moldova.

Mai întâi, pentru că nu e deloc sigur că poate face asta, din punct de vedere legal. Cetăţenia nu o acordă preşedintele, chiar dacă el semnează decretul. Or, numai cel care acordă ceva poate revoca. Şi numai dacă are motive legale întemeiate.

Mai mult, spre deosebire de plagiatorul Dodon, a cărui experienţă politică nu depăşeşte nivelul colhozului, Traian Băsescu are o experienţă uriaşă. A ocupat toate funcţiile posibile şi a supravieţuit celor două încercări de a fi destituit. În ultima dintre acestea, a rămas în funcţie, chiar dacă - aşa cum s-a demonstrat ulterior - majoritatea populaţiei cu drept de vot a votat în favoarea destituirii. Fostul preşedinte al României se va lupta pe toate căile legale împotriva revocării cetăţeniei Republicii Moldova şi, chiar dacă, într-un final, Dodon îşi va face damblaua, pierderile de imagine pe care le va suferi vor fi infinit mai grele decât derizoria victorie de a-i lua lui Băsescu cetăţenia.

Nu sunt (şi nu am fost niciodată) un admirator al fostului preşedinte. Dar, întâmplător, gestul de a aplica pentru obţinerea cetăţeniei Republicii Moldova e singura promisiune de care Traian Băsescu s-a ţinut, în 27 de ani de activitate politică. A i-o revoca, fără nici un motiv real, e o simplă stupizenie.

Care se explică printr-o a doua, pe care o dezvăluie al doilea gest. Acelaşi plagiator Dodon — care a „împrumutat” texte scrise în limba română fără să fie nevoie să le traducă în pseudo-limba „moldovenească” — a cerut Rusiei să îl ajute să oprească... „românizarea bursierilor moldoveni” (!?).

Solicitarea e ridicolă prin aceea că individul care pretinde să fie preşedintele Republicii Moldova habar n-are că valul de bursieri din anii '90 a scăzut până aproape de zero. Nu mai sunt aproape deloc bursieri din Republica Moldova ai statului român, în liceele şi universităţile de dincoace de Prut. Iar 90% din foştii bursieri dintre 1990-2000 nu s-au întors în Basarabia. Dacă tinerii basarabeni se revendică de la România, pe care o recunosc drept patria lor, nu e pentru că statul român (care are o politică absolut falimentară faţă de românii din jurul frontierelor sale!) le dă burse.

Identitatea e alcătuită din două elemente: ceea ce este persoana şiceea ce îşi doreşte să fie. Tinerii basarabeni se simt români pentru că sunt români şi pentru că îşi doresc să fie români. Asta nu are legătură cu nici o bursă. Ci cu adevărul istoric şi cu sistemele de valori.

Ideea că nişte burse în Rusia sau o îndoctrinare cu imbecilităţile propagandei sovietice va opri acest proces e o stupizenie.

De fapt, subconştientul, bată-l vina, îl trădează pe bietul Dodon. El a înţeles că, pentru el şi stăpânii săi, pericolul nu vine de la puţinii cetăţeni ai României care, din motive sentimentale, ca fostul preşedinte Băsescu, obţin cetăţenia Republicii Moldova. Ci de la sutele de mii de tineri basarabeni care, fiind şi simţindu-se români, îşi redobândesc cetăţenia română, de care raptul sovietic din 1944 i-a privat. Chiar dacă mulţi o fac numai pentru a ajunge în Occident. (De altfel, dacă Dodon va bloca relaţia cu UE şi vor reapărea vizele, numărul solicitanţilor de cetăţenie română va creşte exponenţial.)

Ideea că nişte burse în Rusia sau o îndoctrinare cu imbecilităţile propagandei sovietice va opri acest proces e o stupizenie. De-o naivitate de-a dreptul înduioşătoare.

Desigur, dacă ne dă mâna să ne înduioşăm de o ticăloşie...