Două săptămâni fierbinţi la Chişinău: primăria care schimbă politica întregii ţări

Prima concluzie a alegerilor locale din Republica Moldova este că vor fi reluate negocierile cu Partidul Liberal pentru atragerea lui la guvernare - ceea ce se va dovedi o misiune extrem de dificilă. După demisia guvernului Gaburici şi în lumina rezultatelor de la votul de ieri, se anunţă două săptămâni fierbinţi din punct de vedere politic la Chişinău, cu negocieri în spatele uşilor închise şi atacuri mediatice virulente.

Peste două săptămâni se va desfăşura al doilea tur al alegerilor pentru Primăria Chişinăului – capitala considerată un ultim bastion proeuropean. În cursă au rămas Zinaida Greceanîi, fostul prim-ministru al comunistului Vladimir Voronin, în prezent susţinută de socialiştii promoscovitului Igor Dodon – faţă în faţă cu liberalul proeuropean Dorin Chirtoacă. Alegerea ar trebui să fie simplă şi negocierile pentru încleierea unei coaliţii proeuropene ar trebui să se desfăşoare rapid. Însă la Chişinău lucrurile sunt întotdeauna foarte încurcate.

Să le luăm pe rând.

Poporul şi partidele

De mulţi ani sondajele din Republica Moldova remarcă o împărţire egală a orientărilor geopolitice, cu mici schimbări de avantaj când în favoarea Moscovei, când în favoarea Uniunii Europene. Comuniştii lui Voronin au pierdut imaginea de reprezentanţi ai Moscovei, producându-se un foarte reuşit transfer al acestei imagini către Igor Dodon şi Partidul Socialiştilor. Tabăra promoscovită este divizată astfel între comuniştii care cochetează uşor cu ideea europeană, socialiştii ferm proruşi ai lui Dodon şi o relativ nouă apariţie pe scena politică, Renato Usatîi – un tânăr milionar îmbogăţit prin afaceri cu Căile Ferate Ruse care reproduce tehnicile electorale ale lui Dan Diaconescu în România.

Jumătatea proeuropeană este împărţită între liberalii care l-au dat două mandate la rând drept primar de Chişinău pe Dorin Chirtoacă, Partidul Liberal Democrat condus de Vlad Filat şi Partidul Democrat condus de Marian Lupu (din a cărui conducere face parte mult-hulitul om de afaceri Vlad Plahotniuc). PLDM şi PD au făcut o alianţă informală la începutul anului cu comuniştii pentru a-şi impune Guvernul Gaburici proaspăt demisionat – lăsându-i în off-side pe liberali. Un alt lăsat în off-side, fostul PLDM-ist şi premier Iurie Leancă a înfiinţat recent o platformă politică proeuropeană care a performat extrem de bine la alegerile locale, alături de aşa-numita Platformă Demnitate şi Adevăr, o structură civică extrem de activă în mediul politic, care cere stabilirea unui parcurs european clar.

Multe personaje şi multe structuri, ceea ce complică foarte mult lucrurile. Ca să nu mai vorbim de interesele divergente.

Rezultatele

În Chişinău va fi organizat un al doilea tur de scrutin pentru a se decide între Chirtoacă şi Greceanîi. Însă la Chişinău alta este ştirea: partidele vechi au suferit o înfrângere zdrobitoare. Comuniştii, PLDM, PD au înregistrat scoruri ruşinoase. Liberalii au câştigat masiv în Consiliul Municipal, alături de socialişti şi nou-veniţii lui Leancă şi cei din Platforma DA.

În restul ţării se constată acelaşi fenomen: comuniştii, PLDM şi PD au pierdut masiv – nou-veniţii (socialiştii, Usatîi, Blocul Leancă) au câştigat mare parte din primăriile şi consiliile locale din teritoriu. Renato Usatîi a obţinut un scor zdrobitor în al doilea mare oraş al Republicii Moldova, la Bălţi – unde practic a preluat întregul oraş în mâinile sale – eveniment care poate avea efecte nebănuite pe termen lung.

De ce?

A fost vorba în primul rând de un vot antisistem în condiţiile unor confuzii şi nemulţumiri majore la nivelul întregii societăţi. Partidele clasice au pierdut enorm în condiţiile devalizării a trei bănci, evenimente rămase neelucidate şi anchetate puţin câte puţin. Întregul sistem bancar al Republicii Moldova se apropie de colaps cu paşi repezi şi nimeni nu poate sau nu vrea să facă ceva pentru lămurirea situaţiei. Principalii vinovaţi sunt văzuţi în partidele aflate la guvernare. Doar liberalii au reuşit să îşi conserve electoratul. Socialiştii şi atipicul Usatîi au profitat la maxim. Tezele proruse au efecte majore, însă ”miliardul furat” a constituit elementul care a dat peste cap ierarhia clasică.

Degringolada

Rezultatele de mai sus vor avea o serie de efecte la nivelul politicii centrale, chiar dacă a fost vorba de alegeri locale.

În primul rând este foarte probabil ca Partidul Comuniştilor să adopte un discurs antieuropean, renunţând la actualul discurs euro-sceptic. Despărţirea de Moscova nu le-a priit comuniştilor şi probabil vor încerca să-şi revendice moştenirea. Greu de crezut că vor accepta a doua oară să susţină un guvern declarat pro-european cum a fost cel al lui Chiril Gaburici.

Socialiştii lui Dodon se vor alia în teritoriu cu oastea de strânsură a lui Renato Usatîi şi vor apăsa cu forţă pe pedala abandonării parcursului european al Republicii Moldova. Principala armă atomică a acestui cuplu va fi ameninţarea cu alegerile anticipate.

În tabăra pro-europeană formată de PLDM şi PD sunt mari şanse să se instaleze nerăbdarea în căutarea unui răspuns la întrebarea ”noi cu cine guvernăm?” Cu un guvern interimar, în următoarele 3 luni, PLDM şi PD trebuie să-şi găsească un aliat parlamentar dacă vor să evite alegerile anticipate (care au perspective extrem de proaste privite prin prisma rezultatelor la alegerile locale). În lipsa unor schimbări de curs politic surprinzătoare (precum renunţarea la apropierea de UE), PLDM şi PD nu au altă soluţie decât o alianţă cu liberalii. Există cel puţin teoretic şi varianta unei alianţe cu comuniştii – însă totul depinde de calculele lui Voronin al cărui partid a ieşit din picaj pentru a intra în vrie.

Presiune pe liberali

În următoarele două săptămâni vom vedea o mare presiune asupra liberalilor de la Chişinău din partea PLDM şi PD, care vor căuta o alianţă în vederea formării noului guvern la schimb cu sprijin pentru Dorin Chirtoacă în faţa Zinaidei Greceanîi.

Pe de o parte procentele obţinute în Chişinău de PD şi PLDM nu sunt de natură să încurajeze o astfel de înţelegere. Este drept că şi campaniile acestor partide nu au fost extrem de intense – oboseală? Lipsă de fonduri? Teama de a nu enerva şi mai mult cetăţenii în condiţiile unui curent anti-guvernamental din ce în ce mai puternic? Liberalii ar putea întreba în mod legitim la ce le-ar folosi o alianţă cu PLDM şi PD. Deşi un sprijin mediatic din partea trusturilor controlate de cele două partide nu ar fi de ignorat, totuşi o astfel de înţelegere s-ar putea dovedi şi dăunătoare.

Dorin Chirtoacă ar beneficia mai degrabă dintr-o alianţă cu noile structuri pro-europene: Blocul Iurie Leancă şi Platforma Demnitate şi Adevăr – însă liberalii au intrat în conflict deschis cu Platforma DA şi rămâne să vedem în ce condiţii va fi posibilă o împăcare.

Pe de altă parte, liberalii ar putea lua decizia să meargă singuri în bătălia cu socialiştii, mizând pe o confruntare în care pleacă cu un avantaj (Chirtoacă a obţinut în primul tur mai multe voturi decât Greceanîi). În acelaşi timp nu trebuie uitat faptul că Renato Usatîi, proaspăt instalat jupân la Bălţi, va avea mâinile libere să descalece în forţă la Chişinău cu întregul său arsenal demagogic pe care îl va pune în slujba socialiştilor – ceea ce poate înclina definitiv balanţa.

O miză majoră

Bătălia pentru primăria Chişinăului devine astfel o miză majoră pentru întreaga Republică Moldova. O victorie a socialiştilor ar declanşa un val de presiuni pentru schimbarea orientării proeuropene a întregii ţări. 

În paralel este clar pentru toată lumea că este nevoie de o unificare a tuturor forţelor proeuropene în această bătălie – însă interesele divergente şi ambiţiile personale face extrem de dificilă o astfel de evoluţie. Urmează două săptămâni de negocieri fierbinţi la Chişinău.