Două dosare de corupţie la nivel înalt, un bun început

Până mai ieri eram o ţară coruptă, dar fără oameni corupţi. Mai ales în ceea ce priveşte funcţionarii de rang înalt, căci la alte niveluri - educaţie, medicină etc - mai apare din când în când câte un caz-două. Mda, ca să arate organele abilitate că îşi fac datoria. Evident, e vorba de aruncare de nisip în ochii contribuabililor şi pe contul lor. Când e vorba însă de „peşti“ mai mari, toţi scapă basma curată.

Pe de-o parte, e şi firesc: cel care e prins cu delapidări de sume mari are şi cu ce să se împartă. Pe de altă parte, cel care e prins cu puţin nici nu are ce da legiuitorului, care astfel devine foarte principial şi aplică legea ca la carte, fără nicio remuşcare, pentru că nu are tentaţii pecuniare din partea inculpatului. Să ne amintim de fostul premier Vasile Tarlev, despre care a scris pe larg presa - cea anticomunistă, fireşte, cea „patriotică“ a tăcut. Se mai scrie din când în când despre funcţionari de la Primăria Chişinăului, dar cel care e vizat cel mai des, Nistor Grozavu, omul de încredere al lui Dorin Chirtoacă, nicidecum nu încape pe mâinile instituţiilor abilitate.

Ei bine, ceea ce s-a întâmplat săptămâna trecută s-ar putea să intre în istorie. Mă refer la conferinţa de presă susţinută de fostul ministru al Tineretului şi Sportului, Octavian Ţîcu, care avea în plan secund un ring de box. Este un element semnificativ: nu în sens că se va ajunge la bătăi, cum poate au crezut unii. Ringul de box sugerează mai degrabă anumite reguli de joc ce trebuie respectate şi numai dacă sunt respectate de ambele părţi aflate în competiţie este posibil să se facă dreptate celui cu adevărat mai puternic.

Pentru mine personal nu există nicio îndoială că Octavian Ţîcu a venit cu argumente solide, pe care le-a prezentat în cadrul unui rechizitoriu construit cu probitatea unui istoric de meserie care ştie să lucreze cu documentele. Unii au spus că, dacă rămânea ministru, atacul împotriva şefului actual de la MTS, Octavian Bodişteanu, nu ar fi avut loc.

E o ipoteză verosimilă, dar nu cred că e aplicabilă în cazul lui Octavian Ţîcu. Îl cunosc prea bine pentru a admite aşa ceva şi cei care au avut ocazia să-l cunoască - fie la Iaşi, unde şi-a făcut studiile de licenţă şi apoi la doctorat, fie ulterior, la Chişinău - sper că vor fi de acord cu mine.

Sunt convins că, dacă şi rămânea ministru, făcea acelaşi lucru. Centrul Naţional Anticorupţie a iniţiat deja un dosar penal în care e vizat Octavian Bodişteanu. Mulţi sunt sceptici în ceea ce priveşte rezultatul. Poate urma încercarea de a tergiversa examinarea dosarului, ca să nu afecteze imaginea noului guvern, abia instalat. Grija aceasta mi se pare însă tocmai contraproductivă: e mai bine să se decidă cazul cât mai repede, căci şi aşa au rămas miniştri ce nu prea respectă legile în noul-vechi guvern (cel al Sănătăţii şi de Finanţe sunt doar două cazuri oglindite de mass-media).

Un alt dosar de corupţie, intentat de vreo jumătate de an şi despre care s-a vorbit săptămâna trecută, dar mult mai puţin decât despre cazul de la MTS, e cel pornit de  Ministerul Educaţiei împotriva lui Valentin Crudu, fost şef al Direcţiei învăţământ preşcolar, primar şi secundar din cadrul instituţiei menţionate. Prilejul cu care auzim din nou despre Valentin Crudu este o şedinţă de judecată pe dosarul său, care a avut loc pe 13 iunie, tocmai în ziua în care Ţîcu a organizat conferinţa de presă.

Ceea ce e comun acestor două dosare de corupţie – fără a anticipa decizia organelor de drept – este că în momentul când li s-au înaintat învinuirile, cei vizaţi s-au îmbolnăvit subit şi au plecat în concediu. Să înţelegem că reluarea procesului lui Valentin Crudu înseamnă că s-a însănătoşit de-a binelea, fapt pentru care îl felicităm.

Aşa se pare că s-a întâmplat şi cu Octavian Bodişteanu, pe care l-am văzut la o conferinţă de presă cu drept la replică, dar cu mare lipsă de convingere în respingerea învinuirilor ce i se aduc. Nu ne rămâne decât să aşteptăm decizia organelor abilitate, în speranţa că nu vor subestima maturitatea societăţii civile în a reacţiona prompt la eventualele eşecuri de a cere socoteala cuvenită inculpaţilor de rang înalt menţionaţi, unul fiind chiar actual ministru.