Dionis Cenuşă: Gesturile de politică externă ale lui Igor Dodon reprezintă o anomalie pentru regiune

Încercările lui Igor Dodon de a prolifera o imagine pozitivă a Rusiei în Moldova constituie o anomalie pentru ţările semnatare ale Acordurilor de Asociere cu UE. Pentru gesturi similare, Salome Zurabishvili sau Petro Poroşenko s-ar fi confruntat cu proteste în masă, soldate inclusiv cu demisia lor din funcţii, scrie analistul politic Dionis Cenuşa într-un articol de analiză pentru Agenţia IPN.

Politologul face mai multe paralele de comparaţie cu preşedinţii din Ucraina, Georgia şi Moldova.

Spre deosebire de „mai mult NATO în Georgia şi mai multă Georgie în NATO”, promovată de Zurabishvili, preşedintele Moldovei vrea neutralitate permanentă, garantată pe plan internaţional. Mai mult ca atât, el intenţionează să diminueze contactele deja existente cu Alianţa Nord-Atlantică, lucru reflectat prin ostilitatea faţă de înfiinţarea oficiului de legătură NATO de la Chişinău, aminteşte Dionis Cenuşa.

Contrar lui Poroşenko, subliniază politologul, preşedintele moldovean refuză ideea unei misiuni de pacificare internaţională în regiunea transnistreană şi sprijină menţinerea pacificatorilor ruşi, deja staţionaţi de 25 ani în Moldova. Mai mult ca atât, în pofida demersului critic venit din societatea civilă, preşedintele Dodon a glorificat activitatea pacificatorilor ruşi, decoraţi cu ordine în iulie 2017.

Politologul analizează şi alte dimensiuni importante, care fac distincţia între preşedintele Moldovei şi Poroşenko, precum atitudinea faţă de integrarea europeană.

Astfel, liderul ucrainean a demarat procesul de constituţionalizare a vectorului european şi euro-atlantic în 2018, finalizat cu un vot majoritar covârşitor - 334 voturi favorabile din 385 de deputaţi prezenţi. Modificarea Constituţiei a stabilit drept prioritate strategică orientarea ţării spre UE şi NATO pentru oricare din viitorii preşedinţi de ţară aleşi, inclusiv guvernele subordonate lor.

Spre deosebire de cazul ucrainean, Igor Dodon a atribuit iniţiativei de introducere a integrării europene în constituţia moldovenească calificativul de element destructiv pentru societate, care nu serveşte orientării pro-Moldova a ţării, accentuează Dionis Cenuşa.

În opinia lui, dedicaţia cu care Igor Dodon promovează legitimitatea influenţei ruse dovedeşte cât de permisiv este publicul moldovenesc faţă de o preşedinţie care prioritizează o agendă externă ce nu contribuie tocmai la consolidarea instituţiilor.

El precizează că politica multi-vectorială a lui Igor Dodon, altfel denumită „echilibrată” este una din condiţiile impuse de către Socialişti pentru formarea unei viitoare coaliţii de guvernare.

O asemenea evoluţie ar putea însă extinde izolarea Moldovei, cel puţin în raport cu vecinii, de la preşedinţie către celelalte instituţii centrale, concluzionează politologul.