Dionis Cenuşă: Discreditarea continuă a Acordului cu UE de către Dodon convine lui Plahotniuc şi Rusiei

Discreditarea continuă a Acordului cu UE de către Igor Dodon poate duce la slăbirea luptei contra corupţiei şi la încetinirea reformării ţării, ceea ce serveşte intereselor actualului regim politic, în frunte cu Vlad Plahotniuc, dar şi ale Rusiei. De această părere este expertul politic Dionis Cenuşă într-un articol pentru IPN.

Dionis Cenuşă a analizat vizita preşedintelui ţării la Bruxelles şi constată că a fost un modestă în declaraţii şi reacţii cu substanţă din partea oficialilor europeni.

„Europenii s-au arătat a fi destul de rezervaţi în raport cu preşedintele Republicii Moldova Igor Dodon. Nici după câteva zile de la vizită, pe paginile instituţiilor europene - Consiliul European, Comisia Europeană, Serviciul European pentru Acţiune Externă sau Parlamentul European, nu au fost publicate comunicate de presă dedicate lui Igor Dodon”, a menţionat Cenuşă.

Totodată, analistul politic consideră că întrevederile lui Dodon cu oficialii europeni au fost lipsite de încărcătură emoţională. 

„Pe de o parte, europenii sunt la curent cu ponderea reală a lui Igor Dodon în procesul decizional de la Chişinău, unde el are competenţe restrânse. Pe de altă parte, UE i-a acordat lui Igor Dodon un tratament, bazat pe reciprocitate. Or, este practic imposibil ca Bruxelles-ul să-l întâmpine cu braţele deschise pe preşedintele Dodon după declaraţiile sale ostile faţă de UE, făcute inclusiv la întrevederile cu liderul rus Vladimir Putin, în ianuarie 2017. În general, Bruxelles-ul este obişnuit cu critici la adresa sa, dar le respinge pe acele care contrazic realitatea şi, mai mult decât atât, pe cele care derivă din propaganda rusească anti-europeană”, a adăugat expertul.

Cenuşă a remarcat cinci paradoxuri legate de declaraţiile antieuropene ale lui Igor Dodon.

„Paradoxurile pe care le exploatează preşedintele Dodon denotă o lipsă de coerenţă şi logică. Deşi stupefiază publicul european, asemenea paradoxuri sunt asimilate cu uşurinţă de către grupurile eurosceptice din Moldova”, a asubliniat analistul politic.

Paradoxul Nr. 1. Datele statistice europene arată o creştere clară, cu mici excepţii, a livrărilor din Moldova către UE şi nicidecum nu invers (Expert-Grup, Februarie 2017). Igor Dodon însă insistă pe date trunchiate şi eronat interpretate, discreditând Acordul care permite acumularea a peste un miliard de euro din exporturile către UE, constituind peste 10% din PIB-ul ţării.

Paradoxul Nr. 2. Dodon declară că doar liberalizarea vizelor a putut fi simţită de către cetăţeni (Presedinte.md, Februarie 2017), totodată, mulţumindu-i pe europeni pentru asistenţa financiară şi investiţiile făcute în infrastructură. Astfel, preşedintele recunoaşte că nu numai vizele, dar şi investiţiile europene în infrastructură aduc rezultate. Doar că, spre deosebire de liberalizarea vizelor cu UE, anume investiţiile se datorează în mod direct şi rezultă din implementarea Acordului de Asociere.

Paradox Nr. 3. Igor Dodon a menţionat faptul că corupţia ar fi crescut în Moldova după semnarea Acordului de Asociere. În realitate, Acordul forţează dezvăluirea cazurilor de corupţie de către politicieni, care sunt impuşi să se ţintească unii pe alţii în dorinţa de a supravieţui. Ca urmare, aceasta duce mai degrabă la creşterea percepţiei publice faţă de corupţie decât la amplificarea acestui fenomen.

Paradoxul Nr. 4. Preşedintele moldovean propune un dialog trilateral UE-Moldova-Rusia vizând restabilirea relaţiilor comerciale moldo-ruse. În paralel, acesta planifică anularea Acordului cu UE în 2018. Aşadar, preşedintele Dodon urmăreşte să restabilească exporturile către Rusia, folosind trilaterala cu UE, pentru ca în final să respingă Acordul de Asociere. O asemenea combinaţie este ilogică şi deci irealizabilă. Or, UE nu este deloc interesată să participe în trilaterale cu Rusia, mai ales dacă acestea prevăd suspendarea propriilor sale Acorduri.

Paradox Nr. 5. În linii generale, Igor Dodon se pronunţă în favoarea reformelor legate de domeniul justiţiei, luptei anti-corupţie etc. Mai mult ca atât, preşedintele se propune în calitate de partener al UE în implementarea lor. Igor Dodon însă eşuează să explice cum aceste reforme pot avea loc, dacă Acordul de Asociere cu UE, care le asigură tracţiunea, va fi eventual anulat de către majoritatea pro-rusă în 2018.

În concluzie, expertul afirmă că deşi majoritatea declaraţiilor lui Igor Dodon privind Acordul de Asociere conţin proporţii enorme de neadevăr, acestea pot fi utile în lupta cu propaganda eurosceptică de la Chişinău.