De ce Chirtoacă trebuie ales, nu doar votat

Unele minţi lucide de la Chişinău, sufocate de câteva zile mai toride, au scornit o explicaţie, pe care o consider pură lamentaţie, de a boicota turul doi al alegerilor locale. Chipurile, nu o fi dracul chiar atât de negru, iar actualul edil nu ar merita un al treilea mandat fiindcă lucrurile nu merg ca pe roate în capitală.

Această atitudine mi se pare caracteristică unui copil răzgâiat, nedemnă de un electorat matur şi responsabil, cum se pretinde a fi cel proeuropean. Ai impresia că i-a apucat depresia pe mulţi dintre conaţionali şi dânşii refuză să mai fie raţionali. Ofuscaţi sau disperaţi, sunt dispuşi să-şi dea cu stângul în dreptul, de parcă nu i-ar interesa ce se întâmplă cu localitatea în care trăiesc. Nerealizând că un asemenea gest nu e o formă de protest, ci un exemplu de prostie.

Oare părăsirea luptei (geopolitice) nu se cheamă dezertare? Oare mai crede cineva că Rusia poate oferi altceva decât o nouă „eliberare”? Sau că oraşul se va transforma, vreodată, într-o a doua Vienă? Să fim serioşi: trebuie să participăm la alegeri înainte de a ţine cuiva prelegeri; trebuie să demonstrăm că ne pasă de propria casă. Iar frustrările să le refulăm astfel încât să mai diminuăm din aşteptările noastre vădit exagerate. Chişinăul este, într-adevăr, o capitală, dar a Republicii Moldova, nu a Austriei.

Dorin Chirtoacă nu reprezintă candidatul perfect, însă realizările sale surclasează pretinsele aptitudini manageriale ale Zinaidei Greceanîi. Câţi km de drumuri s-au reabilitat în perioada în care dumneaei era prim-ministru? Câte parcuri şi terenuri de joacă s-au amenajat? Câţi stâlpi de iluminare s-au instalat? Câte străzi pietonale s-au creat? Câte troleibuze noi s-au procurat? Ş.a.m.d. Aţi putea reproşa că toate acestea nu ţin de competenţele unui şef de Guvern, dar cum rămâne atunci cu creditul de 100 de milioane de lei până astăzi nerambursat? Sau cu contractul împovărător semnat cu Gazprom? Asta ca să nu mai reamintesc de episodul marţial din aprilie 2009, când ameninţa că îi va împuşca pe tinerii protestatari.

Opţiunea continuării parcursului european (îndeosebi) în municipiul Chişinău trebuie să fie conştientă şi asumată. De aceea Chirtoacă trebuie reales, nu doar votat. Nimeni altcineva nu şi-a dedicat timpul şi nu şi-a sacrificat viaţa personală pentru a moderniza infrastructura oraşului, pentru a atrage investiţii şi a crea condiţii decente de trai. Fireşte că străzile capitalei sau curţile blocurilor nu sunt rupte din rai, că mai e mult de muncă şi doar generaţiile viitoare or să ajungă să se bucure din plin de ceea ce s-a făcut, deşi astăzi ne pare prea puţin. Dar nu e cazul să dramatizăm sau să neglijăm faptele concrete. Căci dacă situaţia ar fi pe atât de execrabilă pe cât o prezintă unii rău-voitori, oamenii nu ar mai veni din alte localităţi pentru a se stabili anume la Chişinău. Aţi observat cumva acelaşi fenomen la Bălţi, unde s-au tot perindat primari comunişti? Sau în centrele raionale administrate de neprofesionişti?

Şi în această campanie electorală, invectivele au curs gârlă. După ce-l porecliseră „Harry Potter” şi-l făcuseră vinovat de fiecare muc de ţigară aruncat aiurea („Chirtoacă-i de jină”), adversarii politici au revenit la vechea deriziune faţă de statutul său de celibatar. Personal, prefer un politician necăsătorit, decât unul care se dedă adulterului. Reamintiţi-vă doar de un fost contracandidat, filmat nu pe malul râului Iordan, de unde-i provine numele, ci pe malul Bâcului, într-o cameră de hotel, în timp ce întreţinea relaţii extraconjugale şi care era aproape să câştige alegerile locale, având sloganul „Cu mâinile curate”.

Pentru mine, alegerea e destul de clară: Chirtoacă primar a treia oară! Dar pentru tine?