Curtea Constituţională, un nou actor politic?

Decizia de luni, 22 aprilie, a Curţii Constituţionale, a fost percepută de unii ca foarte suspectă în ceea ce priveşte corectitudinea „sentinţei“, alţii au declarat-o de-a dreptul politică şi foarte puţini au fost de acord cu argumentele invocate, inclusiv cei care nu sunt neapărat susţinători ai lui Vlad Filat.

Să fie clar de la bun început: decizia nu poate fi contestată, e definitivă şi trebuie executată. Dar acest lucru nu înseamnă că nu este loc pentru discuţii şi anume: în ce măsură aceasta lezează sau nu dreptul unui cetăţean de a ocupa o funcţie în stat pornind de la suspiciuni de corupţie.

Adică, pe cât de conformă este prevederilor constituţionale pe care însăşi CC este obligată să le respecte. Or, din punctul meu de vedere, reacţia preşedintelui CC la criticile formulate pe marginea deciziei adoptate de CC în 22 aprilie a fost inadecvată. Mai exact, Alexandru Tănase a scris – e adevărat, într-o postare pe o reţea de socializare – că „hotărârea Curţii a fost adoptată unanim, este bine argumentată, iar denigrarea celor şase judecători este o reacţie firească a lipsei contraargumentelor. Toţi cei şase judecători au dorit să se «răzbune» pe Filat? Tâmpenii“.

Chiar dacă nu e o declaraţie oficială în sens tradiţional şi a fost ulterior ştearsă de autor de pe reţeaua de socializare, mă întreb: este aceasta oare compatibilă cu statutul de membru şi preşedinte al CC? Mă refer la tenta politică clară, comentariul personalizat la adresa fostului prim-ministru, dar şi la utilizarea unor termeni deocheaţi („tâmpenii“, „jalnic“ etc.)?

Or, nu cred că aceste afirmaţii sunt adecvate şi acest lucru nu se întâmplă pentru prima dată, existând cel puţin zece declaraţii publice ale lui Alexandru Tănase cu caracter politic. Şi mai este o problemă: mi se pare prea facilă afirmaţia că cei care critică înseamnă că nu au argumente. Adică? Domnia sa îşi imaginează oare că oricine poate invoca acelaşi tertip faţă de idei exprimate de el, fie în calitate de persoană fizică, fie în cea de preşedinte al CC?

O altă problemă legată de decizia CC din 22 aprilie este că ea a fost adoptată de un complet ce îl are în componenţa sa pe unul dintre cei care au iniţiat contestarea numirii lui Filat ca premier interimar. Or, chiar dacă nu a semnat contestarea, se poate uşor demonstra modul şi gradul de implicare a lui Victor Popa, până mai ieri deputat liberal, în timpul discutării acestei iniţiative în Parlamentul Republicii Moldova. Prin urmare, Popa trebuia, poate, exclus de la examinarea cazului, aşa cum fusese exclus la un moment dat Alexandru Tănase la o contestare depusă de comunişti, pe motiv că îşi exprimase deja public atitudinea faţă de problema în cauză. Pot juriştii să dea un răspuns clar la această întrebare?

În cele din urmă, revin la ideea că orice decizie a Curţii Constituţionale trebuie respectată, chiar dacă o criticăm şi este firesc să apară semne de întrebare asupra corectitudinii unei sau altei decizii.

Mi se pare însă la fel de firesc ca membrii CC să fie cât mai discreţi în comentariile lor publice, mai ales cele care se referă nemijlocit la chestiuni asupra cărora urmează să se expună CC sau care tocmai au fost adoptate de aceasta. Dacă deciziile sunt definitive şi nu pot fi contestate juridic – nu şi intelectual – de ce mai e nevoie ca unii membri ai CC să formuleze păreri într-o manieră mai mult decât lipsită de respect faţă de opinii ale cetăţenilor. Or, CC uită despre dreptul la liberă exprimare consfinţit în Constituţie şi pretinde că exprimă adevăruri unice şi care nu pot fi puse în discuţie?

Încă o dată: deciziile Curţii Constituţionale trebuie îndeplinite. Dar Curtea trebuie să ştie că ea însăşi trebuie să fie model prin corectitudinea pe care să o probeze fiecare membru al său. Şi cred că impasul în care se află CC este unul care poate fi depăşit, iar credibilitatea sa – restabilită. Şi acest lucru s-ar întâmpla, de exemplu, dacă CC ar emite o altă decizie – rămâne de văzut cine să depună contestarea – în privinţa liderului neoficial al PD, Vlad Plahotniuc, şi care să aibă acelaşi subiect şi „sentinţă“, în condiţiile în care acesta ar dori să preia o funcţie în Parlament.

Iar suspiciuni de corupţie la adresa acestuia există, nu mai puţine decât faţă de adversarul său liberal-democrat, ceea ce, judecând după logica deciziei CC din 22 aprilie, este suficient pentru a interzice unei persoane o funcţie publică de prim rang.