Într-o intervenţie pe CNN, astfel a sunat declaraţia care constituie un real semnal de alarmă: „Desigur că suntem îngrijoraţi. Este un risc, deocamdată un scenariu ipotetic. Dar acţiunea militară a ruşilor se deplasează înspre sud-vestul Ucrainei şi către Odesa şi, în acest caz, firesc, suntem îngrijoraţi...Este o situaţie dificilă nu numai pentru Moldova, ci şi pentru oricare altă ţară mică, pentru oricare ţară care se bazează pe legislaţia internaţională... Dacă o ţară poate începe un război pentru anexare de teritorii fără niciun fel de consideraţie faţă de ceea ce înseamnă legislaţia internaţională, atunci, în această situaţie, nimeni nu se poate simţi în siguranţă şi cred că foarte multe ţări sunt îngrijorate”.

Teoretic, fireşte că există toate motivele de îngrijorare, în ciuda asigurărilor repetate date de ministrul român al apărării, dl. Dîncu, care tot ne-a asigurat că acolo, în R.Moldova, totul este numai linişte şi fără perspective conflictuale. Numai că nimeni n-a catadicsit vreodată să-i ofere informaţiile reale care, de altfel, în anumite medii, deveniseră oarecum publice: mă refer la fotografia - de acum foarte intens studiată de analiştii serviciilor militare de informaţii - cu Lukaşenko în timpul unui briefing strategic pe 1 martie la care a participat Putin şi în care, fără putinţă de îndoială, îi arată ceva legat de teritoriul R.Moldovei, situat după unii pe linia unei acţiuni dintre este, cu trupe venind din direcţia Odesa şi din nord, cu o coloană cu militari din Belarus sau cu o unitate aeropurtată de trupe speciale care să întărească elementele armatei ruseşti aflate în Transnistria. Informaţia iniţială, cum vedeţi, a fost postată de jurnalistul Tadeusz Giczan din Belarus care adaugă informaţia esenţială că, pe harta respectivă , încă de pe 1 mai, teritoriul Ucrainei fusese deja împărţit în patru zone, partaj invocat de mai multe ori ca soluţie pentru încheierea conflictului...

Care este numărul soldaţilor ruşi pe care se poate baza un asemenea scenariu? Cei de la Balkan Insights vorbesc despre două grupe de soldaţi ruşi, unii parte a forţei internaţionale de menţinerea păcii şi alţii care fac parte din Grupul Operativ al Trupelor Federaţiei Ruse, subordonat direct Districtului Militar Vest care are comandamentul la Sankt Petersburg. Dar, spune aceeaşi sursă, problema suplimentară reală este că, în Transnistria, există cel puţin 10.000 de oameni în forţele para-militare foarte bine echipate şi care au un program foarte strict de pregătire. De cealaltă parte, forţa militară a Chişinăului este de 6000 de oameni.

Poate acum, în acest context, realizăm dramatismul afirmaţiei premierului Maia Sandu pe 25 februarie: „Ieri de dimineaţă ne-am trezit într-o nouă lume, mai violentă, mai nesigură, mai instabilă. Este o lume în care un război neprovocat a izbucnit lângă frontierele noastre. Fără îndoială, este o lume pe care ne-am fi dorit să n-o vedem niciodată”.

Rusia poate continua cucerirea teritoriilor din Ucraina şi, fără îndoială, poate provoca o situaţie de criză majoră în Transnistria care, după modelul deja perfect rodat, să anunţe referendum pentru independenţă şi să ceară ulterior alipirea la Rusia. De partea cealaltă, Zelenski anunţă intenţia de a declanşa o contraofensivă pentru a recuceri zona Herson. Între timp, cei din Belarus sunt în aşteptare.

Dacă doamna prim-ministru are dreptate să fie extrem de îngrijorată - şi cred că are toate informaţiile necesare care să-i justifice temerile- poate ar merita, chiar dacă e vacanţă şi altele sunt priorităţile, să vedem dacă există un plan real pentru o criză majoră în zonă. Asta pentru că o situaţie excepţională în Transnistria înseamnă, practic, apropierea şi mai mult de noi a conflictului militar şi vulnerabilizarea suplimentară a frontierelor noastre în est. Poate chiar ar trebui să ne intereseze, altfel vedeţi cum evoluează scenariile independentiştilor, scenarii care sunt noul vector masiv de destabilizare, acum încercat în Ucraina, dar mâine, cine ştie?