Chişinăul, pândit de sancţiuni economice şi politice pe scară largă

Ultimele evoluţii din Republica Moldova au arătat o anumită reţinere a preşedintelui Igor Dodon, a premierului Chicu şi a Ministrului de Externe Ciocoi din a califica sau a intra în conflict verbal direct cu Bucureştiul sau Bruxellesul, (un lucru salutar!).

Capitalele europene notează în mod repetat nemulţumirile şi lipsa de credibilitate a regimului Dodon şi a guvernului său cu iz personal – prin prezenţa a peste 7 consilieri prezindenţiali ca miniştri. În plus, oricentarea pro-rusă exhibată şi ostentativă nu ajută. În schimb acţiunile şi documentele PSRM - pro-rus - precum şi tăcerea vinovată şi lipsa de acţiune a PDM (conjugate cu formaţiunile blocului ACUM) pe aceste teme, ameninţă să împingă Republica Moldova direct spre sancţiuni pe scară largă.

De la monitorizare strictă şi presiune pentru reforme la sancţiuni

Pe toate vocile, România, UE, Berlinul, Bruxellesul sau Washingtonul au anunţat că eliminarea de la guvernare a Guvernului ACUM şi a Maiei Sandu a redus complet credibilitatea şi încrederea în politicile pro-europene ale Chişinăului. Mai mult, vizita la Moscova a guvernului Chicu, la început de mandat, şi pretenţia bivectorialismului  din “politică echilibrată” a Chişinăului, cu accente majore pro-ruse, seamănă prea mult cu apelurile fără geopolitică, dar dublate de politici pro-ruse ostentative pe toată linia ale PSRM şi preşedintelui Dodon pe parcursul activităţii precedentuui guvern pro-european. Toate acestea nu au cum să ducă la restabilirea încrederii.

Mesajul a fost foarte clar: Republica Moldova intră într-o perioadă de monitorizare strictă şi de presiune pentru reforme, iar orice ajutor financiar va dubla strict reformele deja făcute şi aplicate corect. În rest, sumele vizează doar cetăţenii Republicii Moldova, nicidecum politicile guvernamentale sau echilibrările bugetare. Chiar dacă banii de la UE încă nu sunt întrerupţi, orice ieşire din cursul angajamentelor şi reformelor duce la suspendarea şi acestor finanţări pe proiecte.

Şi în cazul României, mesajul a fost extrem de clar şi repetat de către preşedintele României, premier şi ministrul de Externe. Vor fi susţinute programele pentru românii de pretudindeni – deci şi din Republica Moldova, programele pentru cetăţenii Republicii Moldova – care sunt vizaţi direct, programele mari de infrastructură energetică şi proiectele strategice de interconectare. Nimic la nivel guvernamental, însă cu posibilitatea de a fi premiate punctual şi susţinute reformele, acolo unde se vor produce.

Hotărârea e coezivă şi vizează România în deplinătatea sa, nu e o decizie ce ţine de opţiuni de partid. Primarul PSD al Bucureştiului, Gabriela Firea, nu a semnat nici un acord pentru a-l cauţiona primarul de Chişinău, Ion Ceban – de altfel nici nu a călătorit în Republica Moldova, ci a trimis un viceprimar unionist la celebrarea Zilei Culturii Naţionale, la 15 ianuarie, ziua de naştere a lui Mihail Eminescu. (La Sala cu Orgă refăcută cu banii României, Guvernul Chicu şi primarul nu a catadicsit să invite niciun reprezentant al Ambasadei cu această ocazie). Nici vicepreşedintele Camerei Deputaţilor, Carmen Mihălcescu – PSD – nu a călătorit la Chişinău, la invitaţia Preşedintei socialiste a Legislativului, Zenaida Greceanîi.

Încercările propagandistice ale diferiţilor actori de la Chişinău de a schimba aparenţa lucrurilor şi a demonstra că sunt acceptabili în Occident, în UE, SUA sau în România au fost primite cu rezerve şi respinse pe toată linia. Ele seamănă prea mult cu eforturile Rusiei de a arăta că are măcar şi relaţii marginale cu România, atunci când oficialii MGIMO au fost în stare să aducă profesori de la un centru neguvernamental obscur din Craiova la Moscova şi să semneze un acord fără nici o valoare, calificat cu surle şi trâmbiţe de către purtătoarea de cuvânt a MAE rus, Maria Zakharova, drept “acord cu Universitatea din Craiova, România”.

Eforturile de această factură sunt nule şi neavenite, iar drumul pentru restabilirea relaţiilor e foarte clar, este unul oficial, iar Chişinăul ştie foarte bine ce se aşteaptă de la el, dar nu este dispus să facă nimic. Iar lucrurile se pot înrăutăţi. Joaca de-a alba-neagra cu legea şi justiţia, arestarea necredibilă a procurorului şef anticorupţie de către procurorul general al lui Dodon, promovarea unor aberaţii pentru pretinsa autonomie găgăuză – în fapt rusificată pe deplin şi fără nici un respect pentru autoritatea Chişinăului care plăteşte majoritatea bugetului, promovarea moldovenismului retrograd stalinist de factură şovină, antiromânească – atacarea numelui limbii române şi a istoriei românilor din şcoli, apoi promovarea unor legi pro-ruse pe sub uşă, prin Parlament, secvenţial şi pe domenii înguste -în fapt noua politică a paşilor mici pro-ruşi - toate ameninţă să împingă Republica Moldova spre sancţiuni pe scară largă.

Documentul fanion al PSRM: nu revizuieşte federalizarea şi ieşirea din UE, dar împinge Republica Moldova spre Rusia

La 14 ianuarie, Partidul Socialiştilor din Republica Moldova a anunţat cele opt principii ale sale prin care îi mandatează pe Preşedintele Igor Dodon şi Guvernul său pe 8 direcţii – numite principii, în fapt slogane de natură electorală. Nicăieri nu apare o revizuire a documentelor Congresului PSRM care prevăd o renegociere sau rupere a Acordului de Asociere şi liber schimb cu UE, respectiv federalizarea Republicii Moldova şi transnistrizarea de facto a statului cu capitala la Chişinău, cum notează documentele sale programatice. Să le luăm pe rând:

Consolidarea statalităţii Republicii Moldova – dar fără retragerea trupelor şi armamentelor ruse; cu cedări la propriile legi şi principii în faţa Tiraspolului; cu cedări în faţa acţiunilor agresive ale separatiştilor în zona de Securitate; cu legi segregaţioniste pentru o pretinsă autonomie găgăuză nesubstanţiată politic, înainte oricărei evaluări la zi a situaţiei de pe teren şi a temeiurilor oricărei politici, evaluarea evoluţiilor de la Comrat şi a rezultatelor politicilor din 1994 până astăzi, care au consolidat o enclavă separatistă pro-rusă, nicidecum o autonomie parte a statului Republica Moldova, loială acestui stat care-i plăteşte facturile şi care promovează limba şi cultura găgăuză/turcă în administraţie şi a limbii române, limbă de stat, în actele publice.

Garantarea statutului de neutralitate al Republicii Moldova – dar cu aceleaşi trupe ruse în raioanele de răsărit, uitate acolo, cu circulaţia fără nici un control a militarilor ruşi din trupele speciale şi ofiţerilor ruşi din serviciile de informaţii, prin aeroportul Chişinău vândut la ruşi, în timp ce acordul militar Chişinău-Moscova permite circulaţia echipamentului militar spre Tiraspol şi nu mai are nimic de a face cu neutralitate. În schimb documentul notează refuzul participării armatei nici la misiuni, nici la exerciţii sub egida NATO – contrar angajamentelor încă în vigoare şi programelor de sprijin şi pregătire finanţate deja.

Economie dezvoltată şi echitate socială – de necomentat: izolaţionism şi ignorarea pieţelor unde pelacă produsele, UE şi România cu precădere, a regulilor, angajamentelor şi costurilor asumate de către UE şi statele de destinaţie, cu precădere România, prin asimetria acordului de liber schimb. Şi, evident, protecţionismul promovat de document, contrar angajamentului privind piaţa liberă. Altfel, PSRM aşteaptă creşterea nivelului de trai. Nu se ştie de unde.

Medicină şi educaţie de calitate. De necomentat. Cheltuieli şi modernizări, de unde şi mai ales cu cine, când populaţia educată pleacă din Republica Moldova unde vede cu ochii, sub regimul pro-rus al lui Dodon. E vreo nedumerire? Verificaţi statisticile – intrări/ieşiri ale cetăţenilor din Republica Moldova după căderea guvernului Maia Sandu.

Angajamente anti-româneşti, anti-europene, anti-americane şi pro-ruse în programul PSRM

Dezvoltarea regiunilor.

• Infrastructură modernă, drumuri, fără bani, însă, că tot s-a anunţat o pauză în relaţiile cu FMI.
• Pacea interetnică e obiectiv - de parcă ar afecta-o vreun cetăţean din majoritatea româneacă/moldovenească şi nu invers.
• Dar aici apare deja o prevedere privind adoptarea Legii cu privire la funcţionarea limbilor – fără precizări dar cu prevederi anti-româneşti şi pro-ruse cunoscute, în condiţiile în care legea anterioară, de învăţare a limbii române, de stat, nu s—a aplicat niciodată.
• Adoptarea pachetului de legi privind statutul Găgăuziei, despre care am mai vorbit.
• abrogarea aşa-numitei “Legii anti-propagandă” – adică eliminarea oricărui control privind războiul informational rus în Republica Moldova, în ciuda documentelor şi strategiilor de securitate în vigoare care pervăd explicit această protecţie. Fireşte toate legile urmează să fie adoptare cu participarea unor “experţi europeni” – probabil din categoria susţinătorilor naţiunii civice moldoveneşti.

Protejarea Ortodoxiei şi a valorilor familiei – în locul libertăţilor religioase şi a recunoaşterii Mitropoliei Basarabei. Şi nu trec cu vederea referirile subliminale împotriva drepturilor minorităţilor sexuale, fapt de poate afecta libera circulaţie în Uniunea Europeană pentru care România s-a luptat enorm şi de care beneficiază, cu câştigurile financiare aferente, cetăţenii Republicii Moldova CARE NU SUNT ŞI CETĂŢENI ROMÂNI!!! Cetăţenii români circulă liber în UE din 2002.

În fine, nu putea să lipsească Politica externă echilibrată.

• Aici apare eurasianismul  - sub forma “iniţiativa preşedinţilor Rusiei şi Franţei, Vladimir Putin şi Emmanuel Macron, privind formarea unui singur spaţiu continental de la Lisabona la Vladivostok”, în fapt o pronunţare profund anti-americană.
• Menţinerea calităţii de membru a Republicii Moldova(numită Moldova în text, nu ştiu ce ţară este desemnată cu numele istoric al unei provincii româneşti şi ce revendicări ascunde, în orice caz nu e denumirea oficială a statului unde funcţionează ca partid PSRM) la Comunitatea Statelor Independente şi participarea la noi proiecte de integrare în CSI, în special Uniunea Euroasiatică.
• În acelaşi timp, PSRM consideră că este important ca Republica Moldova să-şi respecte obligaţiile în temeiul tuturor acordurilor internaţionale, ca un partener extern de încredere – ceea ce nu se prea vede din toate celelalte puncte.

Actualul Document programatic ridică mari semne de întrebare, dacă urmează a fi aplicat în litera şi spiritul său. Programul PSRM:

• afectează fundamental libera circulaţie a cetăţenilor prin nerespectarea drepturilor minorităţilor sexuale în Republica Moldova;
• afectează accesul la piaţa europeană şi la pieţele occidentale obţinute prin Acordul de Liber Schimb extins şi aprofundat – DCFTA, pentru companiile din Republica Moldova înregistrate la autorităţile legitime de la Chişinău, cu precădere pe piaţa românească;
• afectează relaţiile cu Statele Unite prin îmbrăţişarea proiectelor euroasianiste cu SUA în afara spaţiului european;
• afectează fundamental relaţia cu România, prin referirile şi pornirile de modificare a numelui limbii române, a istoriei şi a ariei de circulaţie a limbii oficiale din Republica Moldova – în loc să aplice Hotărârea Curţii Constituţionale rezultată din Declaraţia de Independenţă.

(Apropo, denunţarea Declaraţiei de Independenţă în orice punct al său duce la anularea recunoaşterii statului Republica Moldova!!!)