Chişinău: blocaj mexican între pistolarii Estului sălbatic

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Sistemul politic de la Chişinău este aşezat pe un schelet strâmb, parcă intenţionat făcut în aşa fel încât să menţină o stare permanentă de conflict. Republica Moldova s-a aflat într-o permanentă criză politică de la independenţă încoace.

Perioada preşedenţiei lui Vladimir Voronin a fost doar la suprafaţă calmă, în realitate şi Voronin s-a confruntat cu o mulţime de crize, pe care însă a ştiut să le mascheze cu abilitate, ajutat de majoritatea avută în Parlament. În rest Republica Moldova a trecut de la o criză politică la alta.

Sistemul parlamentar de la Chişinău a generat un sistem de alianţe între grupări oligarhice şi grupări politice. Nu mai este clar unde încep şi unde se sfârşesc interesele politice, unde încep şi unde se sfârşesc interesele economico-financiare ale unor potentaţi sau grupuri de potentaţi. Sistemul administrativ este slab şi afectat de corupţie, iar separarea puterilor în stat este încă un ideal ce trebuie atins.

La toate acestea trebuie adăugată fragmentarea extremă a spectrului politic în care constatăm diviziuni nenumărate: diferenţe de concepţii geopolitice, diferenţe ideologice, diferenţe în interesele economice, duşmănii personale, legături subterane de tipul clanurilor, diferenţe etnice şi lingvistice insurmontabile. Ultimul Barometru al Opiniei Publice de la Chişinău a dezvăluit faptul că spectrul politic intră în anul 2016 la un nivel de fragmentare asemănător cu cel din anul 1999 – iar efectul istoric al acestei fragmentări extreme a dus la anii monocolori ai guvernării comuniste (care după cum am mai spus nu a reuşit să rezolve crizele, doar le-a mascat).

În aceste condiţii pare imposibilă investirea unui nou guvern la Chişinău: avem prea multe tabere mici, incapabile să se aşeze în mod real la masa negocierilor, incapabile să găsească un numitor comun. Riscul este unul major: alegerile anticipate care pot fi câştigate cu o majoritate masivă de partea care se va dovedi cea mai agresivă şi populistă în următoarea campanie electorală.

Problemele curente ale Republicii Moldova sunt cunoscute de toată lumea: riscul de a intra în incapacitate de plată, îndepărtarea de orice fel de partener extern – şi nu este vorba doar de partenerii occidentali, Federaţia Rusă nu ar avea capacităţi reale să sprijine Chişinăul, chiar şi în eventualitatea unui guvern pro-rus, Moscova nu are alte interese reale la Nistru în afara menţinerii trupelor.

Undeva ascuns există un motiv pentru care partidele intitulat pro-europene nu sunt în stare să coaguleze o guvernare funcţională. Funcţii înalte, domenii economice exclusive, pârghii de forţă – cam în jurul acestor elemente se duc negocierile reale. Poporul este lăsat deoparte de sistemul politico-oligarhic care domină Republica Moldova – sistem care nu vrea să se reformeze nici atunci când îi este clar că I se apropie sfârşitul.

La Chişinău avem un ”blocaj mexican” clasic de tipul celor din filmele western clasice: un număr destul de mare de pistolari din Estul sălbatic care se ameninţă reciproc cu degetul pe trăgaci, însă nici unul nu poate nici să acţioneze, nici să se retragă fără să sufere pierderi majore. Cel care trage primul îşi va doborî un adversar, însă nu va avea timp să îşi re-armeze revolverul şi riscă să fie împuşcat imediat după ce culcă la pământ pe unul din duşmani. Prinşi într-un fel de horă a morţii, pistolarii Estului sălbatic se urmăresc reciproc fără să clipească şi nimeni nu îndrăzneşte să-şi descarce arma. Soluţia logică ar fi ca toţi să-şi coboare armele în acelaşi timp. Dar cine să aibă încredere că nu va fi împuşcat în clipa în care coboară ţeava revolverului? Cine poate fi cel îndeajuns de puternic şi încrezător încât să-şi asume un astfel de risc?

Aud vorbindu-se de patriotism şi interes naţional la Chişinău în contextul acestei crize. Cuvinte care nu prea înseamnă nimic puse lângă miliarde de dolari, oligarhii gândesc în alte categorii atunci când vine vorba de interese. Dar precum în filmele western şi la Chişinău speranţa moare ultima, nu se ştie când un oligarh se hotărăşte să coboare ţeava revolverului.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite