Cancerul doctoratelor plagiate macină Parlamentul de la Moscova

Un procent de 12% din deputaţii Rusiei au titluri academice obţinute prin fraudă. FOTO: Wikimedia

Un deputat rus a primit titlul de doctor cu o lucrare copiată 99,9%, în care doar a schimbat expresia „carne de porc” cu „ciocolată”. Restul informaţiilor, precum datele despre greutatea şi preţul ”ciocolatei” din teza sa de doctor au rămas neschimbate.

Fenomenul plagiatului în rândul parlamentarilor de la Moscova a fost studiat de jurnaliştii de la publicaţia Novaia Gazeta împreună cu activiştii de la Dissernet – o reţea online din care fac parte experţi, cercetători şi jurnalişti care se dedică voluntar cercetării escrocheriilor, minciunilor şi falsificărilor din domeniul ştiinţific.

Sean Guillory, cercetător la Centrul pentru studii ruse şi est-europene din cadrul Universităţii de la Pittsburgh şi doctor în istoria Rusiei, descrie pe blogul său că în perioada când se afla la Moscova a observat cum fenomenul plagiatului ia amploare. „Cu mai mulţi ani în urmă, când locuiam la Moscova, vedeam des în metrouri anunţuri privind vânzarea tezelor de doctor. Chiar aveam şi un prieten care câştiga bani din scrierea acestor lucrări la comandă”, îşi aminteşte Guillory. El relatează că deja în anul 2006, şeful de atunci al Comisiei privind gradele academice, Mihail Kirpicinikov, califica vânzarea de diplome şi anunţurile din metrou ca fiind „o boală a societăţii ruse”.

Cei mai mulţi plagiatori sunt persoane oficiale

Dar nu doar cumpărarea de lucrări doctorale este o problemă în Rusia, ci şi faptul că lucrările plagiate sunt acceptate. „În anul 2006, Clifford Gaddy, un coleg de la Institutul Brookings, a constatat că Vladimir Putin a inclus 16 pagini în teza sa de doctor din traducerea rusă a lucrării „Planificarea strategică şi politică” semnată de William King şi David Cleland. De asemenea, Dmitri Livanov, ministrul rus al Educaţiei şi Ştiinţei, recunoştea în anul 2014 că plagiatul s-a răspândit atât de mult încât un studiu din anul 2013 condus de Biblioteca de stat rusă estima că 10% din tezele de doctor în istorie erau copiate. Multe dintre acestea erau scrise de oficiali ruşi”, menţionează cercetătorul.

În ultimul timp, autorităţile de la Moscova ar fi încercat să stăvilească acest fenomen. Astfel, Comisia de stat pentru atribuirea gradului academic a scăzut numărul de publicaţii de presă şi jurnale academice în care pot fi publicate lucrările de doctor de la 2269 în anul 2014 la 164 în anul 2015. Ideea era ca „numărul mare de reviste de gunoi” să fie eliminat astfel încât să nu permită publicarea oricăror texte de către oricine poate plăti o sumă de bani.

Lupta adevărată cu plagiatul

În acest context, adevărata luptă împotriva şarlatanilor academici se duce în altă parte – în cadrul proiectului online Dissernet. După mai multe luni de cercetări, membrii reţelei în colaborare cu jurnaliştii de la ziarul Novaia Gazeta, au publicat rezultatele cercetărilor asupra tezelor de doctor ale deputaţilor din Duma de Stat de la Moscova. Aceştia au descoperit că 57 de parlamentari reprezentând un procent de  12% au plagiat, au falsificat, au cumpărat sau au lăsat ca teza lor de doctorat să fie făcută de o altă persoană.

Primele falsuri academice

Cofondatorul reţelei online Dissernet, Andrei Zaiakin a analizat în anul 2013 primele teze de doctor ale deputaţilor ruşi Tatiana Alexeeva, Nikolai Bulaev şi Rişat Abubakirov. Pe 20 noiembrie 2015, Comisia de stat pentru gradele academice l-a lipsit chiar pe Abubakirov de titlul de doctor în economie, acesta fiind primul astfel de caz din istoria Dumei de Stat a Rusiei. Scandalul a început cu postări pe platforma de bloguri LiveJournal.

Recent, Novaia Gazeta a prezentat câteva dintre rezultatele examinărilor tezelor de doctor ale deputaţilor ruşi. Aceştia au creat un infografic în care prezintă fiecare fracţiune din Duma de Stat, respectiv numărul de deputaţi care figurează ca autori au tezelor plagiate, furate sau cumpărate.

Tezele inexistente

Cel mai interesant grup este cel al tezelor fantomă - lucrări care nu există. Din 24 de solicitări, ce conţin alineate ce nu au referinţe nici la sursele din cadrul Bibliotecii de stat a Rusiei, nici la Librăria de Stat din Sankt Petersburg şi nici la Instituţia ştiinţifică autonomă federală din cadrul Ministerului Educaţiei, adresate autorilor acestor teze, jurnaliştii au primit doar şase răspunsuri. Doar într-un caz era vorba despre o lucrare veche, care a fost scăpată din vedere. Majoritatea lucrărilor erau false, iar unele dintre ele nu aveau nici titlu. Potrivit cercetărilor, astfel de „teze de doctor” le aparţin parlamentarilor Elena Drapeko (aceasta le declara jurnaliştilor ruşi că şi-ar fi susţinut lucrarea la o anumită Academie Internaţională pentru Educaţie), Victor Pautov (care afirma că a luat lucrarea la Academia Internaţională a autorilor de descoperiri ştiinţifice şi invenţii) şi Serghei Cijov. Ulterior, Cijov ar fi recunoscut pentru Novaia Gazeta - destul de sincer, după cum remarcă jurnaliştii - că nu are un grad academic, iar după solicitarea reporterilor acesta ar fi şters informaţiile privind calificările sale academice de pe site-ul Dumei de Stat.

Falsificarea tezei de doctor este o ameninţare la adresa securităţii statului. Acest lucru nu e doar o metaforă. Ce am în vedere? Vor începe să cadă avioanele dacă se vor falsifica lucrările din domeniul ştiinţelor tehnice. Sau cum vor lecui oamenii medicii care se vor baza pe tezele doctorului Iurii Ţarapkin (doctor de categorie superioară din Moscova), care a înlocuit în lucrarea sa „sângele” cu „limfa”? Vă mai amintiţi cazul Red Wings (Este vorba despre catastrofa aviatică din 29 decembrie 2012 de pe aeroportul Vnukovo, atunci când la aterizare avionul, care a zburat pe cursa Pardubice-Moscova, a ieşit de pe pistă şi s-a izbit de gardul aeroportului. Deoarece era vorba despre o cursă de probă, la bord se aflau doar opt membri ai echipajului, cinci dintre care au murit - n.r.)? S-a dovedit că avionul a căzut din cauza că piloţii nu cunoşteau limba engleză, iar diploma lor era falsă.   Andrei Zaiakin (foto), cofondator Dissernet, pentru Revista „7x7”