Analiză. Republica Moldova, în aşteptarea războiului. Posibile scenarii
0
Omenirea a intrat în anul 2022 cu o serie de crize în cascadă. Continuă pandemia cu impactul său economic şi social puternic, agravat de criza energetică cu creşterea explozivă a datoriilor publice şi a valului inflaţionist care doar îşi i-a avântul.
La toate acestea, anul abia început a moştenit escaladarea conflictelor în zone critice, precum Ucraina şi Taiwanul, la care s-a adăugat la începutul noului an Kazahstanul. Şi dacă în Kazahstan s-a ajuns la un fel de dezamorsare a crizei interne cu folosirea intervenţiei militare din exterior, atunci cazul Ucrainei rămâne de actualitate acută.
S-a constatat lipsa…
Săptămâna trecută la Geneva au avut loc primele discuţii cu Federaţia Rusă privind propunerile Moscovei pentru SUA şi NATO, din 17 decembrie 2021. Moscova a cerut ultimativ Occidentului garanţii în scris, care să fie obligatorii din punct de vedere juridic, că NATO nu se va mai extinde în Europa de Est, în special în Ucraina şi Georgia, şi că vor înceta orice dislocări militare pe teritoriul ţârilor intrate în Alianţă după 1997. Întrunirile de la Geneva au decurs la nivel bilateral SUA-Rusia, NATO – Rusia, iar ulterior şi în cadrul OSCE. În urma acestor discuţii s-a constatat lipsa oricărei apropieri a poziţiilor părţilor. Agenda reală urmărită de Moscova în disputa cu administraţia Biden şi NATO este departe de a se limita la chestiunea Ucrainei. Rusia speră să redeseneze în favoarea sa sferele de influenţă din Europa, sfidând deschis suveranitatea statală a fostelor republici sovietice, pe care le include univoc în zona sa de influenţă geopolitică preferenţială. Cazului Ucrainei îi revine un rol central în această strategie a Moscovei.
Deocamdată, după primele contacte de la Geneva, părţile şi-au luat o scurtă pauză în timpul căreia Rusia a cerut răspunsuri punctuale la toate propunerile, care se conţin în documentele transmise occidentalilor în luna decembrie a anului trecut. După cum a declarat adjunctul secretarului general al NATO, Mircea Geoană, alianţa va formula în scris poziţia sa în vederea soluţionării pe cale diplomatică a tensiunilor apărute, relevând că există principii care nu pot fi supuse compromisului.
Tot mai desluşit tobele de război?
Ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, a declarat vinerea trecută într-o conferinţă de presă că Rusia se pregăteşte pentru orice evoluţie a situaţiei, în timp ce aşteaptă un răspuns din partea Statelor Unite şi NATO cu privire la garanţiile de securitate. De asemenea, Rusia şi-a repetat pe un ton categoric revendicarea ca NATO să nu se extindă spre est, în ciuda respingerii de către Alianţă a acestei cereri. Totodată, şeful diplomaţiei de la Moscova a declarat că Rusia nu-şi va retrage în cazărmi trupele desfăşurate în apropierea frontierei cu Ucraina. De asemenea, Lavrov a mai ţinut să sublinieze că Moscova are diverse opţiuni de răspuns, dacă Occidentul respinge propunerile de securitate ale Rusiei, neexcluzând principial varianta militară de soluţionare a crizei. Iar recent presa a anunţat despre evacuarea graduală a personalului ambasadei ruse de la Kiev pe fundalul desfăşurării de trupe din regiunile sale centrale şi din est la hotarele Ucrainei. Pe acest motiv, unii comentatori occidentali au început să vorbească despre sunetul tot mai desluşit al tobelor de război.
În aceste condiţii de comportament ultimativ al Moscovei, poziţia Occidentului oscilează între fermitate şi spirit de compromis. Sunt cunoscute declaraţiile înalţilor demnitari SUA şi NATO că ei nu vor riposta militar la o posibilă invazie a ruşilor în Ucraina. În schimb, împotriva Moscovei va fi utilizat cel mai dur program de sancţiuni economice şi personificat, incluzând deconectarea sistemului bancar rus de la cel internaţional, includerea în lista persoanelor supuse sancţiunilor personale a celor mai înalţi demnitari ruşi, inclusiv Putin, Lavrov ş.a.
Între scenarii sumbre şi „senine”
În presa occidentală, abordarea temei pericolului războiului în Ucraina, pendulează de la scenariile cele mai sumbre, până la propagarea sentimentului că nu se întâmplă nimic deosebit în plan global, lăsând impresia că doar soarta Ucrainei ar fi în joc. Mai mult, unii oficiali europeni admit să fie normal ca Rusia să solicite o sferă de influenţă în Europa. Însă sunt suficiente voci sonore care scot în evidenţă dimensiunea provocării cu care lumea occidentală, în particular Europa, se confruntă în acest moment în contextul aspiraţiilor Moscovei de revizuire a actualului modus vivendi de securitate europeană. Chiar se fac aluzii la precedentul din 1939, când se credea că ceea ce dorea Hitler atunci se limita doar la Danzig. Se subliniază că actuala agendă a lui Putin este departe de a se limita doar la chestiunea Ucrainei, miza reală a Kremlinului constă în a-i pune pe americani şi pe europeni în faţa unui şantaj explicit, pentru ca ei să accepte Pax Rusia, cel puţin, pentru spaţiul exsovietic.
La nivel de expertiză politico-militară, la modul serios se discută probabilitatea unei invazii militare ruse în Ucraina. Se atrage atenţia asupra rezilienţei Rusiei la măsurile de sancţiuni internaţionale prin acumulări de rezerve de aur şi valută considerabile, prin posibilitatea aplicării de contrasancţiuni cu efect de blocare în toiul iernii a aprovizionării cu gaze a Europei - care îşi asigură peste 40% din necesarul de gaze din Rusia. Drept preţ al reluării aprovizionării cu gaze, Moscova ar cere un tratat de securitate Rusia-UE, lăsând pe această cale America pe dinafara acestei înţelegeri, cu scopul de a impune Washingtonul să-şi abandoneze sancţiunile financiare.
Negocieri şi compromisuri, pe seama cui?
Pare a fi un plan fantezist, dar în condiţiile când societatea occidentală este profund dominată de sentimente hedoniste, marea majoritate a oamenilor ar opta aproape sigur pentru varianta deescaladării situaţiei cu preţul unor cedări de principiu. Anume pe această reacţie a societăţii occidentale ar putea miza Putin în dorinţa de a-şi realiza visul refacerii Rusiei istorice pe fondul spargerii unităţii NATO. De asemenea, în aceste condiţii şi China ar putea deveni la fel de agresivă ca şi Rusia, fiind determinată probabil să acţioneze contra Taiwanului. Un asemenea scenariu pus în aplicare ar valora cât amurgul dominaţiei geopolitice a SUA în lumea contemporană, o perspectivă capabilă să inflameze cele mai cumpătate minţi revizioniste ale actualei ordini mondiale.
Întru a menţine controlul situaţiei, SUA, cel mai probabil, va fi nevoită să adopte o poziţie dură în chestiunea ucraineană, pentru a salva NATO şi a nu permite cel mai dezastruos scenariu pentru unitatea Occidentului. O poziţie dură, dar nu conflict militar fatal pentru omenire. Iar aceasta înseamnă calea negocierilor şi compromiselor. Foarte probabil şi ruşii vor ceda din duritatea pretenţiilor, fără aceasta calea compromiselor devine impracticabilă. Însă, până la urmă, în urma acestor negocieri anume Moscova se va alege cu anumite bonusuri-cedări din partea occidentalilor. Întrebarea sacramentală a acestei perspective de dezamorsare a crizei ucrainene devine conţinutul coşului de cedări în favoarea Moscovei la finalul negocierilor SUA, NATO – Rusia. Unde în acest caz va fi Republica Moldova, în coşul achiziţiilor ruseşti sau în afara lui?
Scenariul unu: cu Ucraina la pachet
Unul din scenariile cele mai proaste pentru Republica Moldova, în cazul invaziei militare ruse în Ucraina, ar fi şi invadarea teritoriului din dreapta Nistrului la pachet. Dacă Rusia va încălca brutal dreptul şi ordinea internaţională, prin atacul militar asupra Ucrainei, puţin ce i-ar opri de la încălcarea aceluiaşi drept internaţional şi în cazul Republicii Moldova. Pretexte s-ar găsi cu duiumul, de la o provocare militară din Transnistria, până la o adresare, a unui comitet inventat de urgenţă al cetăţenilor ruşi, domiciliaţi în Republica Moldova, de a le apăra drepturile încălcate de aşa-zişii naţionalişti români. Şi în acest caz, judecând după starea spiritelor existente în societatea moldovenească, se vor găsi suficienţi doritori, repetând scenariul anul 1940, să întâmpine tancurile ruseşti la Chişinău cu flori şi ovaţiuni. În aşa fel va fi decontat preţul ignoranţei de treizeci de ani de către guvernările de la Chişinău a problemei identitare a statului moldovenesc, rămas pradă trecutului colonial şi perdant în lupta pentru minţile oamenilor.
Scenariul doi: în coasta Novorosiei
Un scenariu tot atât de prost ar fi şi punerea în practică a proiectului Novorosia, în care Transnistria separatistă ar face joncţiune cu teritoriul ucrainean ocupat de forţele militare ruse. În aceste împrejurări, impunerea Chişinăului unui fel de memorandum Kozac ca soluţie a conflictului transnistrean, ar fi doar o problemă de timp scurt şi fără drept de apel.
Scenariul trei: la masa de negocieri sau pe masa de bucate
În cadrul scenariului evitării conflictului militar şi recurgerii la soluţia diplomatică, Republica Moldova riscă să devină element al bonusului obţinut de Rusia în urma compromisului între părţile participante la negocieri. Putin şi-a trasat clar priorităţile prin revendicarea controlului asupra Rusiei istorice. Finlanda, Polonia, republicile baltice au fost înglobate şi ele în imperiul ţarist, dar prin promovarea unor politici identitare naţionale distincte, aceste state şi-au cucerit dreptul de a se delimita de Rusia istorică. În schimb, Republica Moldova, promovând la nivel de politică de stat identitatea moldovenistă diferită de cea română, indisolubil legată de practicile imperiale de înstrăinare a moldovenilor la Est de Prut de întreg spaţiul devenirii sale naţionale, rămâne captivă lumii ruse şi spaţiului geopolitic rusesc. Nici ataşamentul ferm faţă de idea integrării europene a Republicii Moldova, în lipsa unei perspective clare de aderare la UE, nu este garantul desprinderii de Rusia istorică şi de revendicările revizioniste ale Moscovei. O asemenea garanţie poate fi doar poziţia oficială a Republicii Moldova privind apartenenţa la spaţiul istoric, cultural şi identitar românesc, prin definiţie diferit de cel rusesc. Doar o asemenea abordare de către guvernarea de la Chişinău a locului firesc al Republicii Moldova în cadrul concertului european de civilizaţie, ar oferi şanse de a rezista la masa de tratative în faţa revizionismului geopolitic al Moscovei.
Analiză realizată de Anatol Ţăranu, ex-deputat, doctor în istorie, comentator politic.
Se încarcă comentariile...
