Un bărbat care a urmat iniţial o şcoală militară – a unei uniuni statale decedate după victoria libertăţii în spaţiul ex-sovietic – şi a efectuat misiuni în arealul asiatic.

Fără murmur.

Un purtător de uniformă a Armatei Naţionale a Republicii Moldova, unde a condus publicaţia fanion, a îndrumat structura de relaţii publice, a sprijinit procesul de modernizare al organismului militar dintre Prut şi Nistru şi a ştiut, la final, ca să îşi asume condiţia de simplu rezervist.

Un conaţional căruia îi datorez un minunat periplu, pe malul Nistrului, până la casa bunicului meu, din comuna Lencăuţi, judeţul Soroca. 

Un om de presă echilibrat, căruia Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România i-a acordat o meritată diplomă, ce încununează strădania, talentul şi modestia unuia dintre cei mai calificaţi profesionişti în media, din Chişinău.

Un european liber de prejudecăţi, care ştie că fiecare om are drumul său, că nimic nu este întâmplător în viaţă, că împlinirile voinţei naţionale vin când toţi de acelaşi grai, cu aceeaşi istorie, cu libertăţi deja asumate, vor fi pe aceeaşi frecvenţă, a reîntregirii dezirabile.

Şi pentru că azi este ziua sa de naştere, Valeriu Rusu, omul liber din fotografia de mai sus, realizată la un curs de profil, pe tărâm occidental, merită o urare simplă:

LA MULŢI ANI FRUMOŞI, FRATE DE SÂNGE, INIMĂ ŞI SUFLET!

***

Nota bene:

Rânduri publicate în urmă cu câteva ore şi la Chişinău.