Şi nişte veşti mai bune

Nu e cazul să fim mereu catastrofici cu privire la situaţia din Republica Moldova. Se întâmplă, ca peste tot, şi lucruri bune, de la cele naturale (cum este performanţa şcolară tot mai impresionantă a copiilor şi tinerilor) la cele rezultând din demersuri şi politici publice.

Recent, un clasament european al mediilor de afaceri a dat un rezultat promiţător pentru Moldova dintre Prut şi Nistru. Potrivit acestui clasament, la ora actuală mediul de afaceri din Moldova este mai favorabil decât cele din câteva state europene, inclusiv România. Dacă situarea României nu ne miră (guvernarea PSD a reuşit, în mai puţin de un an, să dea peste cap finanţele şi economia naţională), acest prim semnal pozitiv, după mult timp, cu privire la Republica Moldova este de natură să ne dea speranţe.

Fireşte că un mediu de afaceri favorabil nu este sinonim nici cu dezvoltarea, nici cu un PIB mare şi cu atât mai puţin cu un nivel de trai ridicat. Multe state subdezvoltate, de la Georgia şi Albania la Thailanda sau Cambodgia, au medii de afaceri favorabile. Indiferent de metoda de calcul a indicelui în sine (care diferă de la un clasament la altul), toate vizează câţiva parametri importanţi, cum ar fi stabilitatea guvernamentală, predictibilitatea legislativă şi fiscală, birocraţia, atitudinea faţă de investiţii, garanţiile pentru capitalul străin. Faptul că Republica Moldova este în creştere la aceşti parametri e cât se poate de îmbucurător.

Se dovedeşte, iată, că am avut dreptate atunci când, împotriva unor „unionişti“  de vorbe goale şi a unor „luptători împotriva corupţiei“ care nu înţeleg nimic din nimic, am susţinut insistent crearea unei majorităţi guvernamentale stabile la Chişinău. Stabilitatea guvernamentală permite o mai mare coerenţă legislativă şi fiscală şi dă substanţă garanţiilor necesare mediului de afaceri.

Ar fi de dorit, desigur, ca această evoluţie pozitivă să fie valorificată la maximum, iar Republica Moldova să nu repete greşelile României din primele decenii de după 1989.

Am avut dreptate, de asemenea, şi când am arătat că sunt pure fantezii ideile dodoniste de „schimbare a căii“, ca modalitate de asanare a economiei Republicii Moldova. Numai printr-o orientare pro-europeană stabilă, fără derapaje, se poate configura o nouă economie basarabeană.

Totodată, această neaşteptată clasare a Republicii Moldova confirmă şi că au dreptate cei care spun că actualul conflict între „pro-europeni“ şi „pro-ruşi“ e o simplă potemkiniadă. Dodon, iată, nu este considerat de nici un economist occidental serios ca un factor capabil să influenţeze în vreun fel mediul economic de la Chişinău.

Ar fi de dorit, desigur, ca această evoluţie pozitivă să fie valorificată la maximum, iar Republica Moldova să nu repete greşelile României din primele decenii de după 1989. Mediul de afaceri favorabil nu creează singur afaceri: e nevoie ca, prin măsuri legislative şi fiscale corecte, prin combaterea corupţiei şi, nu în ultimul rând, printr-o viziune economică limpede, să fie stimulate acele afaceri care să creeze locurile de muncă şi taxele de care statul vecin are atâta nevoie.

Dacă, însă, prin afaceri vor continua să se înţeleagă contrabanda cu alcool şi ţigări din Transnistria sau oribilele blocuri cu care este sufocat, mai nou, Chişinăul istoric, această şansă extraordinară de ieşire din criză va fi ratată.