Şansele prezidenţiabilelor Stela Popa, Elena Udrea şi Hillary Clinton
0
Joi, 15 august, Prima Doamnă a Americii, Michelle Obama, a afirmat, deloc întâmplător, sub pretextul unui interviu acordat publicaţiei "Parade Magazine", că Statele Unite sunt gata pentru a avea, în funcţia supremă, o femeie. Există şanse similare în România şi Republica Moldova?
În acelaşi interviu, cu luciditate, soţia preşedintelui Barack Obama a afirmat că nu va candida la alegerile prezidenţiale următoare, pentru ca să fie succesoarea partenerului de viaţă, la Casa Albă.
Fiind întrebată de şansele ex-secretarului de stat Hillary Clinton, de a deveni prima femeie preşedinte în S.U.A., Michelle Obama a dat un răspuns în care reiterează faptul că aceasta nu a anunţat nimic, dar nu poate vorbi în numele ei.
Dar, bulgărele de zăpadă a luat-o la vale...
Astfel, într-un interviu acordat de fiica fostului preşedinte George W. Bush, respectiv Barbara Bush, semnalat de Alisa Wiersema, pe 16 august, aceasta afirma speranţa sa că Hillary Clinton va candida la preşedinţie, în anul 2016.
După cum se ştie, anterior celor două interviuri mai sus menţionate, Hillary Clinton a avut întâlniri, succesive, cu preşedintele Barack Obama şi vicepreşedintele Joe Biden.
Intenţiile erau de a vedea dacă şeful statului american, fostul rival din campania prezidenţială finalizată cu câştigarea primului mandat, la Casa Albă, de către Obama, va susţine candidatura ei, şi dacă Biden va accepta să o secondeze, ca vicepreşedinte, renunţând astfel la propria intenţie, de a deveni prezidenţiabil.
Structura de relaţii publice, de la White House a optat pentru un semnal indirect, dat de Michelle Obama, care, nota bene, se bucură de o mare popularitate în rândurile alegătoarelor de peste Ocean.
Dar, care ar fi reperele iniţiale de care ar trebui să ţină cont prezidenţiabila Hillary Clinton, înainte de a anunţa candidatura sa oficială?
1. Imaginea publică actuală. La momentul părăsirii postului de secretar de stat, fosta rivală a lui Obama era percepută ca un politician care s-a dovedit loial preşedintelui, a ştiut să facă echipă cu acesta şi a dat semnale publice de fermitate, în afirmarea poziţiilor Departamentului de Stat, faţă de o serie de focare de tensiune, de pe mapamond.
2. Raportarea la politica internă. Pe timpul prezenţei în echipa guvernamentală, a administraţiei Obama, Hillary Clinton a sprijinit măsurile de ordin economic şi social, menite a întări clasa de mijloc americană.
3. Viziunea de politică externă. Pe niciunul dintre continentele vizitate ca secretar de stat, prezidenţiabila Clinton nu a dat alte semnale decât acelea tipice unui demnitar stăpân pe el, care ştia că reprezintă interesele celei mai puternice ţări din lume.
A purtat un dialog amical cu cancelarul german, prezent şi viitor, Angela Merkel. A dezavuat intenţia Kremlinului de a domina, din nou, fostele state socialiste, din estul Europei, acum membre ale Uniunii Europene şi NATO. A dovedit fermitate în privinţa relaţiei Washingtonului, cu Beijingul şi Phenianul.
4. Relaţionarea cu forţele armate. Respect deplin – aceasta este sintagma ce sintetizează modul în care Hillary Clinton i-a privit şi susţinut, în primul rând moral, pe militarii americani, din forţa expediţionară a S.U.A., din bazele existente acasă sau pe sutele de mii de veterani reveniţi în patrie, la condiţia lor iniţială, de simpli cetăţeni.
5. Punct forte, în ochii electoratului american. Tenacitatea de a rămâne alături de soţul ei, Bill Clinton, al 42-lea preşedinte al Statelor Unite, chiar şi după ecoul public al seducerii acestuia, de către o jună stagiară la Casa Albă.
6. Un punct slab. Neclarităţile privind rolul real jucat în netrimiterea, la consulatul american de la Benghazi, cu elicopterul, a unor militari din forţele speciale, ce ar fi putut salva viaţa lui Chris Stevens, ambasadorul S.U.A. în Libia, asasinat anul trecut, de militanţi islamişti.
7. Contracandidat cu şanse de a cîştiga nominalizarea propriului partid: Joe Biden.
8. Popularitate estimată, înainte de anunţarea candidaturii la alegerile prezidenţiale: circa 47% din intenţiile de vot.
9. Bani pentru campanie. La finalul anului 2012, organizaţia Hillary Clinton pentru Preşedinte avea adunată suma de 204.833 de dolari. Suficienţi pentru a demara campania electorală.
10. Starea sănătăţii. Fiica ei, Chelsea, a apărut la un show de televiziune unde a afirmat, recent, că mama ei este sănătoasă, energică şi speră să rămână aşa şi în următorii...65 de ani de viaţă. Asta pentru că în anul 2016, Hillary Clinton va avea vârsta de 68 de ani, cu un an mai puţin decât Ronald Reagan, care a devenit preşedinte al S.U.A. la 69 de ani.
Însă, pentru că pare a se contura un timp al candidaturilor feminine, care ar fi reperele iniţiale, de care ar trebui să ţină cont prezidenţiabila Elena Udrea?
1. Imaginea publică actuală. La momentul părăsirii postului de ministru, Elena Udrea era considerată ca fiind demnitarul ce a reuşit deblocarea unor fonduri europene deloc nesemnificative, utile unor proiecte de interes naţional şi local.
2. Raportarea la politica internă. Fire incisivă, din momentul revenirii în opoziţie, Elena Udrea şi-a focalizat atenţia pe gesturile şi declaraţiile publice ale premierului în funcţie, presimţind că Victor Ponta ar putea deveni prezidenţiabilul P.S.D., asta şi ca urmare a scăderii în sondaje a candidatului U.S.L., Crin Antonescu.
3. Viziunea de politică externă. Popasurile efectuate în Republica Moldova şi în Marea Britanie au dovedit atât atenţia acordată apropierii celor două state româneşti, cât şi înţelegerea necesităţii menţinerii relaţiei preferenţiale cu Occidentul.
4. Relaţionarea cu forţele armate. Elena Udrea a ţinut cont de sfatul de a nu continua doctoratul în ştiinţe militare, pentru a nu ajunge în situaţia ridicolă a altor personaje publice, acum contestate pentru calitatea îndoielnică a tezelor lor de doctorat, susţinute la instituţia militară unde trecători decidenţi au dovedit obedienţă condamnabilă, sperând în avansări de care nu au mai avut, din fericire, parte. Prezidenţiabila Udrea nu are consilieri avizaţi, în domeniul militar, cei care îşi revendică o asemenea expertiză fiind ridicole experimente ale perioadei liberale, în conducerea ministerului armatei.
5. Punct forte, în ochii electoratului autohton. Loialitatea faţă de preşedinte şi tenacitatea de a rămâne în fostul partid de guvernământ.
6. Un punct slab. Divorţul recent, indicator indirect al dorinţei de a se delimita de ceea ce ar fi putut deveni o ţintă de atac, în campania prezidenţială, respectiv afacerile nu tocmai limpezi, ale fostului partener oficial de viaţă.
7. Contracandidat cu şanse de a cîştiga nominalizarea forţelor de dreapta reunite: Mihai Răzvan Ungureanu.
8. Popularitate estimată, înainte de anunţarea candidaturii la alegerile prezidenţiale, dacă preşedintele va confirma că o susţine, aproximativ o cincime, din intenţiile de vot.
9. Bani pentru campanie. La dinamismul prezidenţiabilei Udrea, cu sprijinul aferent al susţinătorilor previzibili, asta va fi ultima ei problemă.
10. Starea sănătăţii. Pictorialul cu prezenţa sa pe litoral a fost cel mai bun show of force, demonstrând că este o persoană cu minte sănătoasă, într-un corp sănătos.
Oare, peste Prut, este societatea din Republica Moldova pregătită să accepte o prezidenţiabilă, precum teleasta Stela Popa?
1.Imaginea publică actuală. Stela Popa este un om de televiziune cu priză la public, apreciată pentru tactul ei, căldura prezenţei în platou, dar şi fermitatea cu care a luat poziţie, faţă de o serie de derulări negative, în viaţa politică internă, a celui de-Al Doilea Stat Românesc.
2.Raportarea la politica internă. Stela Popa are şi cetăţenia română, fiind susţinătoare a politicii de integrare europeană a Republicii Moldova. Public imparţială, are o privire obiectivă asupra rolului asumat, în acest sens, de liberali, liberali-democraţi şi democraţi, pentru apropierea de Uniunea Europeană.
3.Viziunea de politică externă. Luările sale publice de poziţie confirmă interesul constant pentru însuşirea valorilor comunităţii euroatlantice, într-un proces menit a consolida democraţia, între Prut şi Nistru, astfel încât forţele conservatoare, nostalgice, după regimul marcat de secera şi ciocanul epocii sovietice, să nu mai revină vreodată la putere.
4.Relaţionarea cu forţele armate. Stela Popa a fost printre primele voci publice care au avut un dialog franc cu actualul ministru al apărării, de la Chişinău, Vitalie Marinuţă, interviul respectiv generând reacţii deloc amicale la susţinători ai căii euroasiatice, nu europene, de evoluţie a Republicii Moldova.
5.Punct forte, în ochii electoratului autohton. Decizia de a continua activitatea de teleastă la Chişinău, deşi s-a căsătorit cu Dan Dungaciu, ex-consilier prezidenţial, al preşedintelui interimar Mihai Ghimpu, care conduce acum un institut, în cadrul Academiei Române.
6.Un punct slab. Neasumarea, deocamdată, a posibilităţii candidaturii sale prezidenţiale, de vreo formaţiune politică, din coaliţia aflată la guvernare, la Chişinău.
Dar, dacă Vlad Filat va simţi adierea unei epoci feminine, la nivel înalt, şi în Europa, lucrurile se vor schimba, peste noapte.
7.Contracandidat cu şanse de a câştiga nominalizarea coaliţiei pentru integrare europeană: Natalia Gherman, actualul ministru de externe, din Republica Moldova.
8.Popularitate estimată, înainte de anunţarea candidaturii la alegerile prezidenţiale, dacă liberal-democraţii, liberalii şi reformatorii liberali vor anunţa că o vor susţine: circa o treime, din intenţiile de vot.
9.Bani pentru campanie. Farmecul personal al prezidenţiabilei Stela Popa şi sprijinul dezirabililor susţinători vor asigura soluţionarea acestui aspect.
10.Starea sănătăţii. Impecabilă.
Se încarcă comentariile...
