Şah-matul preşedintelui român Timofti

Vestea bună, venită în ultimele ore, de la Chişinău, este un amănunt, semnificativ, probabil mai puţin cunoscut. Noul premier desemnat de preşedintele român Nicolae Timofti nu este deloc ostil interlocutorilor de la Bucureşti. Iar în acest context, vestea rea, pentru Marian Lupu,  şeful teoretic al comuniştilor răspopiţi în democraţi, de peste Prut, este că nu mai are decât soluţia să cânte melodia lui Demis Roussos:"Goodbye, my love, goodbye."

Şah-matul preşedintelui Timofti dat liotei de impostori politici, ce se ascunde în spatele unor proceduri tehnice, pentru a rămâne, cu orice preţ la putere, impune gestul de onoare al omologului de la Bucureşti: decorarea numărului 1 al celuilalt stat românesc, cu prilejul zilei de 24 ianuarie 2016.

Refuzul ipotetic al legislativului de la Chişinău, de a vota pe noul premier desemnat este sfârşitul politic al lui Marian Lupu, Vladimir Plahotniuc şi a setului de “conserve sovietice” ascunse pe sub pupitrele de parlamentari.

Trenul Unirii vine în viteză spre Bucureşti. Cu sau fără voia oficialilor ştiuţi, cu sau fără sprijinul lor.

Atenţie la acest început de an. Lumea se mişcă pe alte coordonate.

Pentru cei care nu cred în reîntregirea naţională – din inerţie şi prejudecată în dreapta Prutului, din teamă de viitor, în stânga graniţei pe apă, şi ca urmare a dezinformării masive generate de oficinele tovarăşilor de la răsărit -, merită menţionate câteva cuvinte ale preşedintelui SUA, Barack Obama, din mesajul său privind STAREA NAŢIUNII:

”Este mult mai uşor să fii cinic; să accepţi că schimbarea nu este posibilă, iar politica este fără speranţă, că nu ne pasă de aceia care sunt aleşi, că vocile şi acţiunile noastre nu contează. Dar dacă renunţăm acum, atunci vom părăsi un viitor mai bun. Cei cu bani şi putere vor câştiga un control mai mare asupra deciziilor care ar putea trimite un soldat tânăr la război, sau ar permite un alt dezastru economic, sau revenim la egalitatea în drepturi şi drepturile de vot, pentru care generaţii de americani au luptat, chiar au murit, pentru a le asigura.”

Ca unul care am avut şansa să cunosc profesionişti ai armelor, camarazi de elită din stânga Milcovului de azi, aflat la graniţa dintre Uniunea Europeană şi zona gri a pustiului răsăritean, deci pentru fraţii de peste Prut, ofiţeri demni ai Armatei Naţionale a Republicii Moldova, care se uită prudent spre Est, este suficient să le spun că NU sunt singuri, că STATELE UNITE ALE AMERICII ÎŞI RESPECTĂ ANGAJAMENTELE. Dovadă fiind cuvintele preşedintelui Barack Obama:

”Trupele noastre sunt cele mai bune forţe de luptă din istoria lumii. Noi cheltuim, pentru armata noastră, mai mult decât următoarele opt state la un loc. Nicio naţiune nu ne atacă direct, sau pe aliaţii noştri, pentru că ştiu că e calea spre ruină. Sondajele arată că poziţia noastră în întreaga lume este mai mare decât atunci când am fost ales în această funcţie, şi atunci când vine vorba de fiecare problemă internaţională importantă, oameni din lume nu se uită la Beijing sau la Moscova pentru a conduce – ei ne sună pe noi, la telefon.”

România este aliatul Statelor Unite ale Americii, iar la Pentagon şi la Departamentul de Stat se ştie, chiar dacă încă nu există o reacţie oficială, că în mod firesc, într-o situaţie de criză, evitabilă printr-o diplomaţie inteligentă, ofensivă, insistentă, apărarea mioriticilor se va face pe Nistru, cu sau fără voia învolburaţilor stepei estice.

Trăim clipe irepetabile, cu o viteză deloc previzibilă anul trecut. Şi merită să reflectăm la ceea ce a afirmat pământeanul Barack Obama, în faţa legislativului SUA:

”Eu cred în schimbare, pentru că eu cred în tine, popor american.”

Este timpul ca fiecare român de bună credinţă să spună răspicat:

EU CRED ÎN SCHIMBAREA ŢĂRII MELE, ÎNCĂ NEÎNTREGITĂ, EU CRED ÎN TINE POPOR ROMÂN.

Un mesaj pe care preşedintele actual ar putea să îl transmită naţiunii noastre chiar la 24 ianuarie 2016, alături de omologul de peste Prut, care a dovedit devotament suprem faţă de comunitatea românilor cu fruntea neplecată în faţa furtunii geopolitice actuale.

O convingere pe care şi premierul în exerciţiu, de la Bucureşti, ar putea să o împărtăşească şi să o exprime adecvat personalităţii sale.

Doar preşedintele mai vrea un mandat la Cotroceni, iar premierul are semnale că va rămâne la Palatul Victoria şi după următoarele alegeri.

Cu condiţia ca amândoi să servească necondiţionat naţiunea română şi nu alta.

Trăiască naţia!

Aşa îşi saluta conaţionalii marele aniversat al zilei de azi, Mihai Eminescu.

Limba în care vorbea şi scria poetul naţiunii noastre fiind acum oficială atât la Bucureşti, cât şi la Chişinău.

La Chişinău, preşedintele Nicolae Timofti a dovedit că este un bărbat de stat.

La Bucureşti, ochii se îndreaptă spre Cotroceni, în condiţiile în care şi preşedintele Germaniei a întrebat despre dorinţa de unire a cetăţenilor din stânga Prutului.

Şi au mai rămas doar nouă zile până la aniversarea Unirii Principatelor Române, pecetluită de un simplu colonel, Alexandru Ioan Cuza.