Cumva paradoxal, toţi politicienii de la Chişinău, indiferent de culoarea politică şi geopolitică, clamează în cor nevoia de stabilitate, dar în acelaşi timp toate partidele sunt înglodate în poziţii ireconciliabile şi negocierile sunt mai degrabă formale. Încă nu este războiul tuturor împotriva tuturor, ci doar toată lumea încearcă să păcălească pe toată lumea.
Iurie Leancă nu a primit joi votul de încredere al Parlamentului, după aproape trei luni de negocieri politice. Un alt paradox: ar exista o majoritate parlamentară formată din partide europene, însă această majoritate nu a fost încheiată oficial. Eşecul investirii guvernului Leancă a fost deja înregistrat la Bruxelles la capitolul dezamăgiri majore. Problemele Republicii Moldova nu par a fi foarte prezente pe agenda Uniunii Europene – însă trei lideri de partide europene au venit fără să-şi bea cafeaua la Chişinău pentru a media formarea unei alianţa pro-europene. Eşecul de joi nu a trecut neobservat la Bruxelles.
Republica Moldova simte acum din plin efectele întârziate ale crizei economice europene, criză amplificată de războiul din Ucraina şi de instabilitatea economică a Rusiei. Leul moldovenesc pierde teren în faţa principalelor valute şi nimeni nu este în stare să facă nimic pentru a opri acest fenomen. Finanţarea externă este posibilă doar dinspre Occident în acest moment. Însă instabilitatea politică actuală nu va putea oferi nici un fel de garanţii pentru o astfel de finanţare.
Actuala situaţie de la Chişinău convine de minune Moscovei. Povestea de succes a Republicii Moldova în relaţia cu Uniunea Europeană riscă să se transforme într-un eşec răsunător care va umple urnele cu voturi pentru pro-ruşii Igor Dodon şi Renato Usatîi. Încă un eşec la investirea guvernului şi alegătorii Republicii Moldova vor fi chemaţi din nou la urne.
Se discută aprig la Chişinău despre cine este de vină, iar în centrul discuţiei se găsesc partidele pro-europene care se învinuiesc reciproc. O greşeală majoră: principalul vinovat în toată această buluceală politică este comunistul Vladimir Voronin. Slăbit de o serie de dezertări, Voronin joacă acum o carte a ambiguităţii: pare puţin european, pare dispus să colaboreze, dar permanent încearcă să obţină poziţii politice de forţă. Promite stabilitate şi parcurs european, apoi îşi aduce aminte că vrea o renegociere a relaţiei dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană. Introducerea lui Voronin şi a comuniştilor în ecuaţia de stabilitate politică şi integrare europeană a constituit o greşeală majoră. De aici au început toate problemele, de la duplicitatea comuniştilor şi a lui Vladimir Voronin.