INVESTIGAŢIE Vărul lui Putin şi relaţia cu „spălătoria rusească“ Moscova – Riga via Chişinău
0
Cea mai mare operaţiune de spălare de bani din Europa de Est l-a implicat pe un văr de-al lui Vladimir Putin, ofiţeri FSB, firme ruseşti, companii off-shore, bănci din Rusia, Letonia şi Moldova, judecători moldoveni, agenţi proxy şi figuri importante ale lumii interlope, arată o investigaţie realizată de un grup de jurnalişti şi publicată pe RISE Moldova.
Republica Moldova, o ţară prinsă între aspiraţiile sale de aderare la Uniunea Europeană şi istoria ei cu legături strânse cu Rusia, a fost folosită pentru a asigura atât protecţia juridică împotriva autorităţilor prin sistemul judiciar al ţării, cât şi ca un mijloc de a injecta ilegal bani în sistemele financiare din UE.
Pe parcursul anilor 2010-2014, organizaţii criminale şi politicienii corupţi din Rusia au transferat 20 miliarde de dolari din fonduri murdare prin acest complex de „spălătorie”, format din zeci de companii off-shore, bănci, credite false şi agenţi proxy. Ulterior, procesul era „legalizat” de către judecători din Republica Moldova, iar banii spălaţi erau răspândiţi în întreaga Europă.
Tehnologia de legalizare
„Spălătoria de bani” care a tranzitat Moldova a avut misiunea de a crea iluzia unor activităţi de afaceri pentru a justifica sursa de bani, susţinută de o instanţă de judecată care semna ordonanţe judecătoreşti pentru a legaliza banii murdari. Afacerile erau firme-fantomă ce protejau proprietarii reali. Băncile implicate în proces trebuiau să fie ele însele murdare sau neinteresate de a afla de unde proveneau aceştia.
O tranzacţie tipică începea cu două companii off-shore, de multe ori cu sediul în Marea Britanie, şi cu adevăraţii lor proprietari ascunşi în zonele off-shore, numite şi paradise fiscale. Companiile semnau un contract fals, în care una cădea de acord să-i împrumute celeilalte sume mari de bani, chiar dacă în realitate nu a existat nici un împrumut.
Paradisul fiscal ales în această operaţiune a fost Belize, iar sumele implicate în fiecare tranzacţie au fost uriaşe, variind de la 100 la 800 milioane USD. Contractele, în fiecare caz, stipulează că datoria a fost garantată de către companii din Federaţia Rusă, aproape întotdeauna conduse de un cetăţean moldovean, infiltrat pentru a face accesul în instanţele judecătoreşti din Republica Moldova.
Următorul pas pentru compania “debitor” a fost de a refuza să ramburseze datoria companiei “creditor”, astfel transferând datoria pe seama companiilor ruseşti care au garantat împrumutul. Compania “creditor”, înainta o cerere în instanţa de judecată din Republica Moldova, unde un judecător urma să emită o ordonanţă de legalizare, datoria fiind la fel de reală şi obligând firma rusească să o stingă.
Apoi, firma din Rusia era obligată de un executor judecătoresc să transfere banii murdari într-un cont deschis de către compania “creditor”. Pentru fiecare caz, banii au fost transferaţi din Rusia către banca „Moldindconbank” – o instituţie financiară conectată la unul dintre cei mai puternici oameni de afaceri din ţară. În cele din urmă, banii au fost transferaţi pe contul companiei “creditor”, care s-a aflat mereu la banca letonă Trasta Komercbanka.
Rolul judecătorilor moldoveni
În „spălătoria rusească” au fost implicaţi peste 20 de judecători de la 15 instanţe de judecată din Republica Moldova. Practic, aceştia au avut rolul de legalizare a banilor, pronunţând, la solicitarea unui lanţ de companii off-shore, peste 50 de ordonanţe judecătoreşti privind încasarea în mod solidar a unor datorii fictive, în sumă totală de aproximativ 20 de miliarde USD. Aceasta este o sumă uimitoare pentru o ţară cum este Republica Moldova, care a avut un PIB sub 8,5 miliarde USD în 2013. Unii dintre aceşti judecătorii sunt cercetaţi penal, în timp ce alţii au demisionat din sistem.
„Spălătoria” a fost pusă în funcţiune la 22 octombrie 2010, atunci când compania britanică Valemont Properties Limited, în calitate de creditor, a înaintat o cerere de chemare în judecată la Judecătoria sect. Râşcani prin care a solicitat încasarea datoriei de 180 milioane USD de la cetăţeanul moldovean Andrei Abramov şi de la două companii din Rusia: OOO LaitaM – directorul şi acţionarul unic fiind ucraineanul Oleg Nikolaevich Belonog şi OOO Spartak – controlată de ucraineanul Vladislav Valerievich Hotsyanovsky.
Litigiul a fost examinat de judecătorul Gheorghe Gorun, care a dat câştig de cauză companiei Valemont Properties LTD, având la bază doar copiile unor acte. Ulterior, în schemă apare şi executorul judecătoresc Anatol Chihai, care a executat ordonanţa. Acesta a deschis un cont la Moldindconbank pentru a primi banii transferaţi de la companiile ruseşti, bani care au fost apoi transferaţi în contul Valemont Properties LTD deschis la Trasta Komercbanka din Letonia. Acest traseu al banilor: băncile ruseşti – Moldindconbank – banca letonă Trasta Komercbanka – urma să fie folosit în toate transferurile de bani. Oficialii de la Trasta Komercbanka a refuzat să facă comentarii asupra operaţiunii de spălare de bani.
Poziţia Moldindconbank: „Referitor la acuzaţiile nefondate aduse Băncii privind implicarea în procesul de spălare de bani, Moldindconbank reafirmă poziţia sa anterioară că toate operaţiunile efectuate pe parcursul anului 2013, cât şi pe parcursul întregii sale activităţi, au fost efectuate în strictă conformitate cu legislaţia Republicii Moldova şi a actelor normative ale Băncii Naţionale a Moldovei”.
RISE Moldova a obţinut informaţii financiare cu intrările şi ieşirile tranzacţiilor bancare făcute de pe contul executorului judecătoresc Anatolie Chihai. Documentele demonstrează că cele două companii ruseşti implicate în litigiul din Moldova, OOO LaitaM şi OOO Spartak, au transferat, în rate, din Rusia, miliarde de ruble prin intermediul băncilor ruseşti EB Transinvestbank OOO şi KB Inkredbank. Toţi banii ajungeau pe contul lui Chihai de la „Moldindconbank”, care, ulterior, convertea valuta rusească în lire sterline şi le transfera pe contul companiei Valemont Properties LTD.
Se încarcă comentariile...
