Guvernatorul Băncii Naţionale a Moldovei (BNM) a susţinut marţi o conferinţă de presă, în care a învinovăţit omul de rând pentru situaţia deplorabilă a leului moldovenesc. Domnul Drăguţanu a calificat comportamentul moldovenilor ca fiind unul „exagerat”, dar a utilizat termeni evazivi în privinţa debandadei de pe piaţa financiară şi a situaţiei de la băncile aflate sub administraţie specială. Într-o oarecare măsură, aprecierea dură a şefului BNM corespunde realităţii, dar rolul său nu constă doar în a diagnostica, ci şi în a administra tratamentul necesar. Or, propunerile domniei sale sunt de-a dreptul anticapitaliste, dacă nu chiar comuniste (sovieticii „curăţau” podurile şi beciurile gospodarilor, pe când aceştia ne golesc buzunarele). Cum adică să reducem consumul şi importurile, în condiţiile în care statul ăsta mai că nu produce nimic? Medicamentele, electrocasnicele, carburanţii, piesele auto, utilajele performante, ambalajele produselor alimentare ş.a. se cumpără de peste hotare. Într-un anume fel, moldovenii s-au conformat de mai înainte recomandărilor băncii centrale, diminuând importurile, doar că nu de bunuri, ci de valută (adică a scăzut volumul remiterilor din străinătate).

E clar că domnul Drăguţanu nu a făcut psihologie, aţâţând şi mai mult spiritele prin declaraţiile sale belicoase şi alarmante, dar suntem îndreptăţiţi să punem la îndoială şi cunoştinţele sale de economie. Cât de iresponsabil trebuie să fii ca să culpabilizezi întreaga societate pentru incompenţa asupra căreia te pretezi? Dacă nu-ţi poţi realiza principala misiune – cea de a monitoriza şi a gestiona sistemul financiar-bancar – nu mai ocupa funcţia în zadar. Oferă locul altcuiva şi nu căuta motive pentru a ieşi uscat din apă. Sunt oripilat de gândul că bătrânii care primesc o pensie mizeră şi trăiesc de pe o zi pe alta sau agenţii economici care abia rezistă pe o piaţă cvasi-monopolistă şi care au luat credite în valută se fac vinovaţi de situaţia acută în care ne-am pomenit.

În cadrul aceleiaşi conferinţe de presă, guvernatorul a anunţat că Banca Naţională a vândut anul trecut 420 mln $ din rezerva valutară, iar la începutul acestui an cca 201 mln $. Dintr-o simplă analiză a informaţiilor publicate pe site-ul instituţiei rezultă că dacă la data de 7 februarie 2014 valoarea activelor oficiale ale rezervelor BNM se estima la aproximativ 2,78 miliarde de dolari americani, atunci data de 6 februarie 2015 aceasta constituia 1,93 miliarde de dolari SUA. În consecinţă, rezervele valutare ale Republicii Moldova s-au diminuat în decursul unui an cu peste 30%. Astfel, ceea ce a întreprins Dorin Drăguţanu până acum a fost o frecţie la piciorul de lemn, în condiţiile în care băieţii şmecheri au furat miliarde de lei de la Banca de Economii şi i-au convertit în dolarii plasaţi pe piaţă de Banca Naţională.

Natan Garştea, analist economic, estimează pe blogul său că „ne aşteaptă o criză mai rea ca în 2008, şi poate că şi mai rea ca în 1998”. Şi aceasta este varianta optimistă a consecinţelor furtului de proporţii deosebit de mari din sistemul bancar (în speţă, de la BEM) şi a neprofesionalismului guvernatorului BNM.

Aşadar, pe lângă faptul că avem un sistem financiar-bancar precar, mai avem şi un şef la banca centrală cum rar se nimereşte. Parcă ar fi bătut cu leuca în cap şi se face că nu vede pădurea din cauza stejarilor. În loc să spună clar şi răspicat că de la Banca de Economii s-a furat ca în codru şi asta a cauzat deprecierea leului, dânsul caută să-şi justifice intervenţiile tardive şi inacţiunile nocive. Din nefericire, cureaua trebuie să o strângem tot noi, dar şi să astupăm nasurile, pentru că leul moldovenesc se transformă din bancnotă în hârtie igienică folosită.