Adio gaze mai ieftine? Proiectul Nabucco ar putea fi redus considerabil
0Gazoductul care trebuia să aducă gaze ieftine din Asia Centrală în Europa şi să reducă dependenţa de Rusia ar putea fi redus considerabil, potrivit unui proiect luat în calcul de consorţiul care se ocupă de construirea Nabucco.
Posibilitatea reducerii lungimii gazoductului este o consecinţă
directă a cantităţii reduse de gaze disponibile în regiune în acest
moment, au declarat mai multe surse apropiate situaţiei, citate de „The
Wall Street Journal“.
Proiectul original prevedea o lungime de
3.900 de kilometri a gazoductului, care se întindea de la graniţa estică
a Turciei cu Georgia şi până în Austria, având o capacitate totală de
31 de miliarde de metri cubi. Noua propunere, luată în calcul de
giganţii energetici care se ocupă de construirea gazoductului, prevede
ca acesta să se întindă între Bulgaria şi Austria, iar capacitatea
totală va fi redusă la jumătate, potrivit surselor. Proiectul original
este în continuare luat în calcul oficial.
Momentan,
România importă circa 20% din necesarul de gaze dintr-o singură sursă,
Gazprom, iar preţul este triplu faţă de cel de producţie internă.
Ruta conductei Nabucco include Turcia, Bulgaria, România, Ungaria şi Austria. După mai mulţi ani de întârzieri, începerea construcţiei este estimată pentru anul 2013, iar finalizarea ei, pentru 2017. Consorţiul – format din furnizorul german de utilităţi RWE şi alte şase companii europene – a confirmat că ia în consideraţie noi alternative. „Suntem în proces de a calcula mai multe scenarii, inclusiv dimensiuni diferite în ceea ce priveşte capacitatea şi lungimea gazoductului. Cu toate acestea, scenariul preferat de noi este cel de bază şi nu au fost luată încă o decizie finală“, a declarat vineri Christian Dolezal, purtătorul de cuvânt al directorul de comunicare al consorţiului Nabucco.
CITEŞTE ŞI
Nabucco: Noi nu promitem gaze mai ieftine decât cele ruseşti, ci diversificarea surselor
Băsescu: România susţine Nabucco, nu va balansa între acesta şi South Stream
Veştile
vin în contextul unei bătălii strânse între mai multe proiecte de
gazoducte care vor să aducă gaze din bazinul Mărio Caspice în Europa –
aproximativ 10 miliarde de metri cubi vor veni doar din câmpul gazeifer
Shah Deniz II din Azerbaijan.
Problema este una esenţială pentru
UE, care vrea să-şi diversifice furnizorii de gaze prin deschiderea
unui nou coridor între Asia Centrală şi Europa, diminuându-şi astfel
dependenţa de Rusia. Nabucco este considerat proiectul preferat de UE în
acest scop.
Însă mai mulţi experţi au pus sub semnul întrebării
cantitatea de gaze existentă în Asia Centrală, din moment de resursele
din Shah Deniz reprezintă doar o treime din capacitatea gazoductului.
Posibilităţile de a sigura alte resurse din Irak sau Turkeminstan s-au
redus, obligând astfel companiile din consorţiu să ia în calcul noi
alternative. „Este evident: nu există 31 (de miliarde de metri cubi de
gaze)“, a declarat una dintre surse.
În plus, un parteneriat
dintre compania petrolieră de stat a Azerbaijanului, Socar, şi cea a
Turciei, Botas, are ca scop construirea unui gazoduct care să transporte
gaze pe tot teritoriul Turciei, numită TANAP. Construirea acestui
gazoduct ar face practic inutilă porţiunea Nabucco care urma să
traverseze Turcia.
În plus, determinarea companiilor din
consorţiul Nabucco este privită cu tot mai multă reticenţă. Luna
trecută, Jurgen Grossmann, directorul general al RWE, a declarat că,
deşi compania rămâne dornică să importe gaze din zona Caspică în Europa,
RWE preferă proiecte „care îi menţin limitată expunerea financiară“.
Compania a fost lovită puternic de decizia Germaniei de a renunţa la
energie nucleară până în 2020 şi ar putea acum să sprijine alte proiecte
rivale ale gazoductului Nabucco, a adăugat Grossmann.
Principalul
competitor al proiectului este gazoductul South Stream, proiect
dezvoltat de ruşii de la Gazprom şi italienii de la Eni, care va aduce
în Europa gaze caspice şi care urmăreşte reducerea dependenţei de gazele
ruseşti.
Un alt proiect rival este South East Europe Pipeline,
în spatele căruia se află gigantul energetic BP din Marea Britanie, care
va urma să transporte gaze din bazinul Mării Caspice până în Italia. O
alternativă este şi Trans Atlantic Pipeline (TAP), proiect sponsorizat
de de un grup de companii printre care şi norvegienii de la Statoil.
Similar,
şi IGI – Interconnector Turcia-Grecia-Italia – este un competitor,
proiectul fiind elaborat de furnizorul italian de utilităţi Edison şi
compania elenă de gaze DEPA.