Chişinău: Povestea basarabeanului care a fost condamnat pentru „trădare de patrie“ de România şi de Uniunea Sovietică

Dumitru Ciobanu a fost deportat împreună cu familia în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 în stepele din Kazahstan. În timpul războiului a fost condamnat de două state pentru aceeaşi infraţiune. Avea 19 ani când soarta i s-a schimbat radical după o noapte zbuciumată şi o călătorie de două săptămâni într-un vagon de vite.

Primul val de deportări din Basarabia a fost organizat cu nouă zile înainte de începerea celui de-al Doilea Război Mondial. Printre „elementele periculoase" încărcate în vagoane s-a numărat şi familia lui Ion Ciobanu, fostul primar ţărănist din Ciuciuleni, judeţul Lăpuşna.Fiul lui cel mai mare, Dumitru, terminase în 1940 Seminarul Teologic din Chişinău.

„Au venit, în plină noapte, patru securişti cu baionetă şi ne-au făcut percheziţie. Ne-au spus să ne pregătim de drum", povesteşte acesta. La aproape 90 de ani, Dumitru Ciobanu nu acuză pe nimeni din satul de unde au plecat forţat în acea noapte de vară. „Aşa a fost ordinul de la Stalin. Nu era nimeni vinovat. Noua putere trebuia să-i nimicească pe cei ostili şi să-i facă pe toţi să se teamă", mai spune fostul deportat.

Din Ciuciuleni au fost trimise în GULAG 16 familii. Toate au fost duse la Străşeni, unde au fost urcate în trenuri marfare. „Am mers 15 zile ca zişte guzgani pe întuneric, fără apă", îşi aminteşte fiul fostului primar de Ciuciuleni. La Tiraspol, bărbaţii au fost separaţi de familii şi trimişi în Ivdel, regiunea Sverdlovsk, iar ceilalţi s-au îndreptat spre stepele din Kazahstanul de Sud.

Foto: Împreună cu nepoţii acum cinci ani/ Arhivă personală

„Spion în Basarabia“

În timp ce erau duşi în lagăre, începuse războiul, iar până au ajuns la destinaţie garnizoanele de militari au împinzit toată Uniunea Sovietică. La un moment dat, concetăţenii noştrii au fost sfătuiţi să profite de starea de război şi să revină acasă. Dându-se drept refugiat, Dumitru Ciobanu ajunge să fie mobilizat în Armata Sovietică. Astfel, este trimis la Stalingrad, iar doi ani mai târziu vine în spionaj în Basarabia. „Fiidcă ştiam nemţeşte, m-au paraşutat în misiune de cercetare în Basarabia. Nu puteam să spun că-s deportat de aici pentru că riscam să mă împuşte", îşi deapănă amintirile fostul ostaş.

A aterizat în aprilie 1944 lângă Cimişlia şi s-a întâmplat să-şi fractureze piciorul. Oamenii le-au găsit paraşutele şi, împreună cu câteva colege, ajunge pe mâna Curţii Marţiale române. „Am mărturisit că am venit în misiune şi am ajuns în lanţuri la Galaţi. Aici am fost condamnat la moarte «pentru trădare de patrie»", mai spune Dumitru Ciobanu. A sperat că va fi salvat de la moarte de ruşi, care înaintau cu frontul spre Vest. Numai că aceştia, când au ajuns în România, l-au văzut cu alţi ochi pe fostul spion. I-au dus pe toţi cei întemniţaţi la Galaţi până în Ungaria.

„Prin noiembrie am fost chemat într-o sală, iar un capitan mi-a citit sentinţa. Eram condamnat la zece ani de lagăr «pentru trădare de patrie». A doua oară, dar pentru o altă patrie", îşi aminteşte basarabeanul. A fost urcat în tren şi trimis a doua oară în GULAG. Doi ani mai târziu, şi familia sa, care ajunsese la Ciuciuleni, avea să fie dusă din nou în Kazahstan. Cu toţii au primit ani grei de lagăr, plus alte termene de exil, fără dreptul de a veni în spaţiul dintre Nistru şi Prut.

Abia după moartea lui Stalin s-au putut reîntoarce în Basarabia, dar fără a se apropia de cele patru case de la Ciuciuleni, care fuseseră repartizate „eliberatorilor". Fostul deportat şi ostaş a muncit în construcţii până la pensie, fără a avea dreptul să ocupe funcţii de conducere.

A cerut despăgubiri de la ruși

Nu a primit niciun leu despăgubire pentru anii de GULAG, dar nici pentru averea părinţilor naţionalizată. În ianuarie a scris demersuri la Procuratura şi Guvernul Federaţiei Ruse, cerându-le despăgubiri pentru munca forţată din lagăr. În unul dintre răspunsuri, ruşii i-au scris că ucrainenii trebuie să-i plătească acestă recompensă, deoarece „a fost arestat şi judecat pe teritoriul Ucrainei".

Foto: Dumitru Ciobanu (dreapta) în lagărul din Komi. Fotografie făcută clandestin. 1947

A urmat o altă petiţie adresată lui Dmitri Medvedev, la care nu i s-a răspuns. „I-am preîntâmpinat că îi dau în judecată la CEDO. Poate de asta nu-mi răspund. Dacă mi-ar scrie, orice ar fi, aş avea motiv să merg mai departe", mai spune bărbatul condamnat de două ori „pentru trădare de patrie".

„Curăţirea de elemente periculoase"

De organizarea deportărilor din 12-13 iunie 1941 s-a ocupat Biroul Politic al CC al PC(b) al URSS împreună NKGB. Operaţiunea a fost pregătită cu câteva luni înainte. Ea a început la orele 2.30 şi a cuprins teritoriile ocupate de URSS în vara lui 1940, atât Basarabia, Nordul Bucovinei, Ţinutul Herţa, cât şi Ţările Baltice.

Şefii noii puteri instalate la Chişinău au coordonat cu Moscova „curăţirea de elemente periculoase" „în vederea menţinerii securităţii şi a ordinii publice". În liste au fost incluşi foştii membri de partide din România, foştii moşierii, foştii primari, albgardiştii, marii proprietari, comercianţii şi alte elemente „antisovietice". În total, au fost încărcate în cele 1.315 vagoane 29.839 de persoane din Basarabia şi Bucovina de Nord. „Comisia Cojocaru" a constatat anul trecut că operaţiunea nu avea nicio legalitate, deoarece abia mai târziu a fost elaborat suportul legal al deportării.