Valeriu Pasat, la Academia de Ştiinţe: „Să fie preţuiţi cei care au iniţiat lupta pentru revenirea la limba română“
0
Istoricul Valeriu Pasat propune să fie decoraţi cu distincţii de stat oamenii de ştiinţă care, în septembrie 1988, au semnat o scrisoare deschisă, cunoscută ca „Scrisoarea celor 66“, în care cerea tranşant stoparea experimentului numit „limba moldovenească“ şi declararea românei drept limbă de stat. Academicianul a făcut acest apel în cadrul şedinţei Asambleii Academiei de Ştiinţe a Moldovei.
Publicăm textul integral al discursului susţinut de Valeriu Pasat la AŞM.
„Onorată asistenţă,
după cum ştiţi, în ultimul timp au fost reluate cu o nouă putere discuţiile privind problema limbii române, mai exact, a denumirii ei corecte. Acestea au luat amploare după ce a fost făcută publică decizia Curţii Constituţionale.
Desigur, este un domeniu ce revine filologilor, din care motiv nu intru aici în detalii. Vreau să mă opresc doar la un aspect. Cinci deputaţi în Parlamentul Republicii Moldova au primit cele mai înalte distincţii din partea conducerii României, ca nişte luptători pentru afirmarea limbii române în Republica Moldova. Nu mă apuc să judec meritele celor decoraţi, la acest capitol, nici nu le pun la îndoială. Dar nu pot să nu exprim un gând care nu-mi dă pace de câteva zile şi care ne priveşte pe noi toţi, membri ai Asambleii Generale şi, în genere, Academia de Ştiinţe a Moldovei (AŞM).
Am spus-o şi cu alte ocazii, problema limbii este la noi excesiv de politizată, fiind abordată mai ales în campaniile electorale sau în perioade de criză socială şi economică. De multe ori, problema limbii române este pusă anume pentru a provoca tensiuni în societate, căci unii fac din aceasta business – fie business politic, fie business adevărat, economic.
Deci, pentru unii, această problemă este o modalitate de a se menţine la putere, de a-şi păstra privilegiile. Dar pentru alţii, problema limbii române este o parte din viaţă, este o luptă, o credinţă, o jertfă. Din categoria acestor din urmă fac parte şi mulţi dintre lucrătorii AŞM – savanţi filologi, istorici, jurişti, dar şi din alte domenii, inclusiv de la ştiinţele exacte şi ale naturii. Fără să-i oblige cineva, fără a avea interese de partid sau de grup, ei au luptat pentru afirmarea limbii materne, pentru adevărul istoric, pentru alte drepturi fundamentale ale poporului nostru. Şi au făcut-o nu astă primăvară sau anul trecut, ci cu un sfert de secol în urmă. Noi nu putem, nu avem dreptul să neglijăm, să dăm uitării aceste contribuţii, aceste sacrificii. Unii dintre acei luptători cu jertfire pentru dreptul la limba maternă la sigur se află printre noi, sunt de faţă, în această sală, la această şedinţă…
Poate aţi intuit că mă refer, în primul rând, la cei care au elaborat şi semnat, cu 25 de ani în urmă, documentul numit „Scrisoarea celor 66“. Acest document a fost comentat relativ nu demult în „Adevărul“ Moldova – un ziar obiectiv şi echidistant. Tot acest ziar a publicat şi lista celor care au riscat punându-şi semnătura pe acea scrisoare, devenită istorică. Este, de fapt, un demers, un studiu, riguros argumentat ştiinţific, în care se demonstrează necesitatea revenirii la alfabetul latin, decretării limbii române ca limbă de stat şi a recunoaşterii identităţii limbii vorbite în RSSM şi în România socialistă de atunci – august 1988. Dintre cei 66 de semnatari, mai bine de jumătate sunt de la Academia de Ştiinţe, cu regret, unii deja s-au călătorit în lumea celor drepţi.
„Scrisoarea celor 66“ a determinat masiv Mişcarea naţională din RSSM şi a avut un rol decisiv pentru adoptarea legislaţiei lingvistice în 1989. Acum se găsesc mulţi care critică acea legislaţie, dar numai datorită ei a fost posibil ca limba noastră să-şi lărgească la maximum funcţiile în deceniile următoare. Tot datorită acestei legislaţii, s-a putut păstra un apreciabil echilibru în relaţiile interetnice din Republica Moldova. Sper că vom mai reveni la această temă, deoarece este un segment important din istoria noastră contemporană care, de altfel, ar merita să devină şi subiectul unei lecturi academice.
Mă întreb, cât de des îşi amintesc guvernanţii noştri de savanţii de la AŞM, semnatari ai acestui document din 1988, apoi şi autori ai legislaţiei lingvistice, care, în linii mari, a fost redactată la Academie? Dar cât de des îşi amintesc de organizatorii conferinţelor din 1994 şi din alţi ani, următori, la care s-a pus deschis problema denumirii limbii. Încă atunci, savanţii noştri, organizat, ca reprezentanţi ai forului ştiinţific suprem, au solicitat conducerii Republicii Moldova modificarea articolului 13 din Constituţie. Ştim cu toţii că pentru unii această problemă constituie o sursă de capital politic, pentru alţii a fost şi este un business. Însă savanţii noştri, optând pentru limba română, au pornit de la argumente ştiinţifice, dar şi de la cele mai sincere sentimente – intelectuale, naţionale, pur omeneşti.
Cei care s-au aflat în fruntea mişcării, a luptei pentru limba română, trebuie preţuiţi, menţionaţi la justa valoare în timpul vieţii. La noi, pe alocuri, s-a înrădăcinat practica de-i exprima cuiva recunoştinţă abia după ce pleacă în altă lume. Desigur, unele merite pot fi, trebuie preţuite măcar post-mortem.
În contextul celor spuse, vă propun, onoraţi membri ai Asambleii Generale a AŞM, să venim cu o adresare către conducerea Republicii Moldova, către preşedintele Nicolae Timofti, ca să le fie acordate distincţii acelor savanţi ai AŞM – filologi, istorici, din alte domenii – care au o contribuţie majoră la afirmarea limbii române. Astfel ar fi recunoscute meritele, eforturile, jertfa fiecăruia în parte, iar concomitent va fi recunoscut şi aportul deosebit al AŞM la ocrotirea şi dezvoltarea valorilor spirituale ale poporului nostru.“
Se încarcă comentariile...
