Un an de la incendiul din strada Uzinelor. Mărturiile unui pompier

11 noiembrie a rămas o cruntă amintire pentru Anatolie Midonie, şef de schimb al Centrului Republican de Intervenţie Operativă din cadrul IGSU. În această zi copilul său îşi sărbătoreşte ziua de naştere, dar tot pe 11 noiembrie, acum un an, a participat la stingerea celui mai mare incendiu din cei zece ani de activitate, incendiul din strada Uzinelor. În această zi şi-a pierdut colegul şi prietenul, pompierul Ivan Nagailîc.

Anatolie Midonie îşi aminteşte ziua de 11 noiembrie 2016 foarte bine. În această zi băiatul său a împlinit patru ani, dar pentru că era în tură, a mers dimineaţă la muncă. Ziua părea că este una dintre cele mai obişnuite, până în momentul în care, între orele 10.00 şi 11.00, a parvenit alerta că arde un depozit în  strada Uzinelor. Fusese declarat apelul numărul doi de intervenţie la incendiu, din cele trei. La faţa locului au fost mobilizate echipe de pompieri suplimentare.

În timpul deplasării spre incendiu, echipa discuta planuri de intervenţie. Ajunşi la faţa locului, pompierii au înţeles că arde etajul patru al depozitului, însă nu era clară suprafaţa cuprinsă de flăcări. Pompierii au fost repartizaţi pe sectoare. Prima sarcină era salvarea persoanelor, pentru că nu era clar dacă înăuntru se mai afla cineva, iar mărturiile oamenilor erau diferite. Persoanele au fost evacuate, însă martorii spuneau că înăuntru s-ar mai afla două persoane. S-au organizat echipe de căutare, care au intervenit cu ajutorul autoscărilor. O persoană a putut fi salvată, iar a doua, cum s-a aflat mai târziu, decedase.

Anatolie Midonie spune că în timpul incendiului a intervenit de pe autoscară, la nivelul etajului patru, de unde a lansat apă pentru stingerea flăcărilor. Înţelegea că suprafaţa cuprinsă de flăcări este extrem de mare. Din spusele celor de pe loc, aflase că în depozit erau păstrate materiale uşor inflamabile, fapt ce a permis răspândirea rapidă a focului. Pentru că incendiul era la înălţime, era greu de stins. Totuşi, pompierii nu au permis ca flăcările să se răspândească şi la alte etaje. Intervenţia a fost dificilă şi pompierii se vedeau nevoiţi să se înlocuiască unul pe celălalt la anumite perioade.

Cel mai dificil moment, spune Anatolie Midonie, a fost acela în care prin intermediul staţiei radio s-a anunţat că un pompier a rămas blocat în interior. Puţin timp mai târziu a aflat că pompierul nu a supravieţuit şi că este vorba despre colegul şi prietenul său, Ivan Nagailîc, care la acel moment era şef de echipă. Ivan Nagailîc a intervenit pentru a salva persoana care se presupunea că se afla înăuntru. Cum s-a constat ulterior, pompierul s-a prăbuşit în gol.

Până în ultima clipă, colegii au sperat că pompierul va fi resuscitat. Chiar dacă a fost profund afectat de cele întâmplate, înţelegea că trebuie să se ridice pe scară ca să continue să lupte cu focul. Între timp, a fost anunţat apelul numărul trei, aşa cum se face când incendiul este unul complicat. Anatolie Midonie nu îşi mai aminteşte ca cei zece ani de activitate să fi participat la un asemenea incendiu mare, şi ca suprafaţă, şi la înălţime.

Când a coborât de pe autoscară, a găsit zeci de apeluri ratate de la membrii familiei şi de la prieteni. Şi-a sunat în primul rând soţia. Cei de acasă cunoşteau despre incendiu şi despre faptul că un pompier nu a supravieţuit. Tensiunea era mare. Imagini de la incendiu erau transmise în buletinele de ştiri şi online pe reţelele de socializare.

S-a aflat la faţa locului până a doua zi dimineaţa, timp în care, îşi aminteşte Anatolie Midonie, oamenii din preajmă au fost foarte receptivi. Au venit să le aducă pompierilor produse alimentare, ceai. Dimineaţa, după ce a făcut schimbul şi a plecat acasă, nu a mai putut închide un ochi. Aflase şi despre lichidarea incendiului ulterior, însă chiar şi după stingere, pompierii au rămas un timp pe loc pentru a monitoriza situaţia.

Anatolie Midonie spune că pompierii fac tot ce le stă în puteri pentru a preveni situaţiile excepţionale, iar dacă ele au loc, în primul rând salvează oamenii, apoi bunurile. Pompierul a stins numeroase incendii, a intervenit la depozitul din strada Zelinski şi la cel de la restaurantul Butoiaş din capitală. Contează în primul rând recunoştinţa, spune el. Atunci când eşti apreciat, nu te mai gândeşti la salariu. Îşi aminteşte cazul din sectorul Botanica, când o adolescentă ameninţa că se aruncă de la înălţime, însă după mai multă vreme salvatorii au convins-o să nu o facă şi au coborât împreună cu ea, iar oamenii adunaţi i-au aplaudat.

De asemenea, spune Anatolie Midonie, administratorii întreprinderilor trebuie să conştientizeze că o asigurare antiincendiară poate preveni o tragedie. Trebuie să doteze încăperile cu stingătoare, cu echipamente de control şi semnalizare, detectoare de fum  şi, în aceste condiţii, chiar dacă se întâmplă o situaţie excepţională, este mai uşor să intervii pentru a stinge flăcările. Oamenii trebuie să ţină la siguranţa lor şi să o asigure, pentru a minimiza riscurile, să fie atenţi la utilizarea aparatelor casnice şi a sobelor. De asemenea, pompierul îndeamnă oamenii, în caz de situaţie excepţională, să-şi păstreze calmul, pentru a putea analiza la rece. Uneori şi un minut poate fi decisiv, pentru că timpul este extrem de preţios. Mai întâi trebuie să apeleze la 901, iar apoi să încerce să intervină cu forţele proprii, fără însă a-şi pune viaţa în pericol.

(Elena Nistor, IPN)