Subfinanţare cronică pentru teatrele din Republica Moldova

Îşi petrec dimineţile în sălile reci de repetiţii, îşi joacă cu devotament personajele pe scena teatrului, ne fac să râdem sau să plângem. Aceştia sunt actorii. Remunerarea lor se face cu aplauze şi cu un salariu prea mic. Teatrele din Republica Moldova se confruntă cu dificultăţi financiare considerabile, iar statul nu acoperă nici jumătate din cheltuielile lor.

Legea adoptată în anul 2002 de către Parlamentul Republicii Moldova, cu privire la teatre, circuri şi organizaţii concertistice, prevede că Ministerul Culturii este obligat să acopere 60% din cheltuielile teatrelor. Acest lucru nu se întâmplă, iar directorii teatrelor din capitală spun că situaţia este foarte dificilă.

Ministerul plăteşte doar salariile

Aliona Strîmbeanu, şefa direcţiei Arte, Învăţământ Artistic şi Industrii Culturale din cadrul Ministerului Culturii spune că legea a fost adoptată în anul 2002 atunci când teatrele erau într-o situaţie foarte dramatică, iar subvenţiile acordate nu depăşeau 20-30% din cheltuieli. „Legea a venit să stabiliească nişte obligaţii ale statului faţă de instituţiile teatral-concertistice. S-a hotărât ca statul să acopere 60% din cheltuielile totale ale instituţiilor. Pentru că bugetul nostru este unul auster, actualmente noi acoperim doar fondul de salarizare. Instituţiile sunt nevoite să acopere cheltuielile de întreţinere şi dezvoltare din alte surse”, afirmă Aliona Strîmbeanu. Anul trecut Ministerul Culturii a alocat teatrelor 101 mln lei. Aliona Strîmbeanu susţine că teatrele se întreţin în primul rând din vânzările de bilete care anual depăşesc pragul de un milion de lei. „De exemplu, la Teatrul de stat „A.P. Cehov” încasările sunt de peste două milioane de lei. Şi la Teatrul Naţional „Mihai Eminescu”, după venirea la conducere a unui nou manager, s-au schimbat lucrurile. Încasările sunt destul de mari. O instituţie de teatru trebuie să fie viabilă, rentabilă. Directorii au înţeles acest lucru şi diversifică repertoriul, având şi spectacole cu tentă comercială, pe lângă cele clasice”, spune Aliona Strîmbeanu.

Un om de artă valorează 2.500 de lei

Pentru zilele petrecute de dimineaţă până seara în sala de repetiţii, pentru spectacole ce durează ore întregi, pentru faptul că ne fac să râdem sau ne emoţionează până la lacrimi, actorii au un salariu mult prea mic. Acesta porneşte de la 1.500 de lei pentru un actor la început de drum. Boris Focşa, directorul Teatrului Republican „Luceafărul” spune că acesta este şi principalul motiv care determină actorii să părăsească acest domeniu. „Un actor poate câştiga 3000 de lei cel mult. Mulţi abandonează şi pleacă. Noi veşnic suntem în repetiţii, în loc să montăm premiere, repetăm piesele vechi, pentru că mereu avem oameni noi”, spune Focşa. Acest aspect este recunoscut şi de Ministerul Culturii. „Salariul unui artist de balet ajunge până la 2500-2700 lei, ceea ce este foarte puţin. Dar trebuie ştiut şi faptul că teatrele au instituit un sistem flexibil de finanţare propriu. Actorilor care muncesc mai mult li se acordă premii şi indemnizaţii. Leo Rudenco sau Anatol Durbală, care sunt solicitaţi şi au priză la public vor fi remuneraţi cu sume mai mari”, afirmă Aliona Strîmbeanu.

Val Butnaru, directorul general al Teatrului „Eugene Ionesco” confirmă că singurul mod de a menţine un echilibru este acela de a mai plăti actorilor bani în plus. „Eu le plătesc onorarii în plus pentru spectacole, pentru că dacă ar fi doar salariile acoperite de minister, nu ar fi existat teatrul. Cu 2500 de lei cine poate trăi?”

Supravieţuirea unui teatru

Val Butnaru mai spune că teatrul trebuie să plătească energia electrică, gazul, încălzirea cu banii veniţi din vânzarea biletelor, iar pentru montarea spectacolelor noi, tot teatrul trebuie să găsească bani. „Nu se dă niciun bănuţ pentru montarea spectacolelor.Trebuie să invităm regizori, scenografi, sunetişti. Avem nevoie de decor, costume, producţia propriu-zisă. De unde să luăm bani ca să facem spectacole valoroase?”, se întreabă directorul. Acelaşi lucru îl susţine şi Boris Focşa. „Este greu mai ales în sezonul rece, factura la căldura e enormă. Mai plătim şi 20% TVA din vânzarea biletelor. În perioada aceasta am avut multe spectacole. Am ajuns la concluzia că economiseam mai mult dacă nu jucam. Dacă am putea să mărim preţul biletelor, ar fi altfel. Dar oamenii nu îşi pot permite să dea mulţi bani pe un bilet la teatru”, spune regizorul. ;

Degradarea teatrelor

Val Butnaru crede că situaţia financiară dificilă a avut un impact şi asupra repertoriului instituţiilor culturale. „Teatrele din punctul meu de vedere se află într-un colaps. Din cauza lipsei de bani, dar şi a prostului gust al publicului, pentru că la spectacole serioase nu se vine, au început să se monteze doar comedii. Degradarea artistică a teatrelor este un proces galopant”, spune Val Butnaru. Totodată, regizorul a accentuat şi faptul că această situaţie nu depinde neapărat de Ministerul Culturii. „Atât timp cât la şedinţele guvernului problemele Ministerului Culturii vor sta la coadă, nimic bun nu va ieşi, dar din păcate este atitudinea oricărei guvernari de la noi. Abrutizarea societăţii, crimele şi lucrurile urâte se întâmplă pentru că guvernanţii nu au habar cât de importantă este cultura într-o societate”, afirmă Butnaru. Dacă directorii de teatru vor să aducă un regizor străin pentru montarea unui spectacol, trebuie să plătească o sumă ce începe de la 5.000 de euro: „Este cel mai mic preţ pe care îl negociem pentru ca cineva din România să monteze la noi. Pe an, Teatrul „Eugene Ionesco“ investeşte 5 mln de lei”, spune Val Butnaru.