Soarta transnistrenilor care au fugit în România din „raiul“ bolşevic URSS (II)
0
După anexarea Basarabiei de către URSS, instanţele sovietice au condamnat la împuşcare zeci de transnistreni care au trecut Nistrul în perioada 1918-1940, fugind din RASSM.
Pedeapsa aplicată de autorităţile române transnistrenilor care, în perioada 1918-1940, au trecut ilegal frontiera de stat (au fugit din URSS de foamete şi colectivizare cu forţa, pentru a scăpa de represiuni pe criterii politice etc.), era una blândă. De obicei, aceştia, la insistenţa şi susţinerea Comitetului refugiaţilor transnistreni, patronat de Nichita Smochină, erau fie eliberaţi în sala de judecată, fie condamnaţi la plata unei amenzi simbolice.
Citiţi aici prima parte a materialului
Sancţiunea aplicată de instanţele judecătoreşti sovietice pentru aceeaşi faptă era extrem de severă şi disproporţionată. Fără a ţine cont de termenul de prescripţie, care expirase, de circumstanţele trecerii frontierei, judecătorii sovieticii au aplicat, în cele mai multe cazuri, sancţiunea cea mai aspră – pedeapsa capitală.
A fugit de foamete
Pavel Bogatâi s-a născut în 1904 în satul Butor, raionul Grigoriopol. În 1930 gospodăria tatălui său (ce numără 19 desetine de pământ, patru cai, două vaci, casă, hambar etc.) a fost răsculăcită (naţionalizată). La acea vreme, Pavel împreună cu soţia avea în proprietate 2,3 hectare de pământ arabil, o pereche de cai, casă şi unelte necesare pentru agricultură. Un an mai târziu, gospodăria tinerilor a fost obligată să predea la stat o cantitate de grâne ce depăşea cu mult roada obţinută. Pentru a nu fi judecat şi deportat, Pavel a predat toate rezervele de cereale. Rămaşi fără pâine, soţii Bogatâi au depus cereri pentru a fi primiţi în colhozul „Дружные ребята“ („Băieţii uniţi“, trad. rusă), însă au fost refuzaţi. Pentru a nu muri de foame, s-au decis să fugă peste Nistru.
La începutul lui februarie 1931, Pavel şi soţia sa trec Nistrul. Timp de 16 zile au fost ţinuţi închişi (fiind chemat la interogatoriu de două ori), apoi eliberaţi. Soţii Bogatâi se stabilesc cu traiul în comuna Pugăceni, judeţul Tighina. În 1933, soţia-i moare şi Pavel se recăsătoreşte cu Ecaterina, o femeie din localitate, divorţată, care avea trei copii. Împreună au mai avut încă doi.
Pavel Bogatâi a fost arestat la 31 iulie 1940. I s-a încriminat infracţiunea de trădare de patrie şi spionaj în favoarea României. A recunoscut doar trecerea ilegală a frontierei. Tribunalul militar al Districtului militar Odesa, în şedinţa din 2 aprilie 1941, îl condamnă pe Pavel Bogatâi la pedeapsa capitală prin împuşcare şi la confiscarea averii. Pavel a fost executat la 7 mai 1941. A fost reabilitat la 20 februarie 1995.
A locuit pe ambele maluri
Ion Petruşin s-a născut în 1888 în satul Dubăsarii Vechi, judeţul Chişinău, Basarabia. În 1912 s-a căsătorit şi, în lipsă de loc de trai, a trecut la Grigoriopol, peste Nistru, deoarece tatăl său a locuit în această localitate, unde avea o casă, până în 1886. În 1921, Armata Roşie ajunge la Nistru şi înfrânge armatele lui Denikin, iar comisarul roşu a considerat că locuinţa lui Ion Petruşin este încăpătoare pentru 30 de soldaţi. El cu soţia şi copilul de 3 ani a fost nevoiţi să se mute în şopron.
În luna decembrie 1921, Ion şi familia au trecut Nistrul, întrucât pe malul drept, la Dubăsarii Vechi, mai erau în viaţă tatăl său şi încă un frate. În 1924, cu suma de 24.000 de lei îşi cumpără 3,5 desetine de pământ şi construieşte o casă. Până în 1936 a lucrat la boierul-astronom Nicolae Donici, în calitate de administrator al pădurii observatorului şi a ogorului. La eliberare din funcţie, şi-a cumpărat alte 2,3 desetine de pământ şi a început să se ocupe de agricultură.
Citiţi aici prima parte a materialului
Ion Petruşin a fost arestat la 19 iulie 1940. În cadrul anchetei preliminare a recunoscut că a trecut ilegal frontiera şi că în 1922 a transportat cu barca două persoane peste Nistru. Judecata a avut loc la 21 martie 1941, Ion Petruşin fiind condamnat la pedeapsa capitală prin împuşcare şi confiscarea averii. A fost executat la 7 mai 1941. La 25 decembrie 2006 a fost reabilitat.
A fugit cu toată familia peste Nistru
Luca Nogailis s-a născut în 1899 în satul Pârâta, raionul Dubăsari. Acolo şi-a întemeiat o familie şi îşi lucra puţinul pământ pe care-l avea. Educa împreună cu soţia trei fete şi doi băieţi, ultimul fiu fiind născut în 1932. În toiul marii foamete din Ucraina, la 10 mai 1933, Luca Nogailis împreună cu familia trece Nistrul şi se stabileşte cu traiul în comuna Bocşana, judeţul Orhei. Nu a reuşit să-şi cumpere pământ. A luat în arendă nişte terenuri, dar a lucrat şi ca ziler.
Luca Nogailis a fost arestat la 2 iulie 1940. I s-au încriminat aceleaşi fapte ca şi tuturor transnistrenilor care au trecut Nistrul: că, locuind peste hotare, a răspândit în rândurile ţăranilor născociri contrarevoluţionare cu caracter defăimător despre puterea sovietică, a povestit despre colhozuri şi situaţia politică a oamenilor muncii din URSS, a divulgat unui serviciu străin de securitate (românesc) date ce constituiau secret de stat al URSS şi că, la ordinul acelui serviciu, a trecut ilegal frontiera URSS şi a adunat date cu caracter de secret.
În şedinţa de judecată, Nogailis şi-a recunoscut vinovăţia doar în ceea ce priveşte trecerea ilegală a frontierei, argumentând că foametea a fost cea care l-a obligat să treacă Nistrul. Cu toate acestea, Tribunalul militar al Districtului militar Odesa l-a condamnat pe Luca Nogailis, la 5 martie 1941, la pedeapsa capitală, fiind executat la 7 mai 1941.
Răsculăcit şi condamnat la puşcărie
Grigore Constantinov s-a născut în 1888 şi provenea dintr-o familie de ţărani înstăriţi din satul Sucleea, raionul Tiraspol. Tatăl său a fost starostele (primarul) satului. Gospodăria lui Grigore era compusă din 5,25 desetine de pământ arabil, 0,5 desetine de livadă, doi cai, casă, animale domestice şi orătănii. În 1930, Grigore a fost obligat să predea statului 180 de puduri de grăunţoase, 20 de puduri de carne şi 75 de ruble. Constantinov a livrat statului cele cerute, însă a fost impozitat şi a doua oară cu 375 de puduri de grăunţoase, 20 de puduri de carne şi 375 de ruble. N-a mai putut achita, aşa că toate bunurile gospodăriei sale au fost supuse naţionalizării, el cu familia fiind deportaţi în regiunea Ural, unde i-a murit soţia.
În 1932, fuge din gulag, ajunge cu bine la Sucleea, dar este arestat şi expulzat din nou în regiunea Perm. Reuşeşte să evadeze şi de data acesta şi, la 15 februarie 1933, trece Nistrul. Copiii, Iacob (şapte ani) şi Constantin (patru ani) rămân în URSS. Grigore Constantinov s-a stabilit cu traiul în comuna Copanca, judeţul Tighina. Se recăsătoreşte cu Daria, care, la fel, a fugit din URSS. Reuşeşte să-şi înjghebe o mică gospodărie.
Grigore Constantinov a fost arestat la 25 iulie 1940. În cadrul anchetei preliminare şi la şedinţa de judecată a recunoscut motivul pentru care a fugit din URSS. Totodată, a recunoscut că a povestit autorităţilor române despre viaţa din URSS, despre condiţiile inumane de lucru şi de trai din gulag, despre foamete, despre faptul că a văzut, atunci când trecea Nistrul, că pe malul stâng se construiau cazemate. Mărturiile sale au fost considerate drept infracţiune de trădare de patrie. În consecinţă, la 8 octombrie 1940, Tribunalul militar al Corpului 2 de armată, într-o şedinţă care a durat de la 21.15 până la 21.40, l-a condamnat la pedeapsa capitală şi confiscarea averii. Grigore Constantinov a fost executat la 8 decembrie 1940, la Tiraspol. Procuratura Republicii Moldova l-a reabilitat pe Grigore Constantinov la 6 decembrie 1991.
„În colhoz sunt primiţi doar săracii şi ţăranii mijlocaşi“
Ion Gâlcă s-a născut în satul Jura, din raionul Râbniţa, în 1903. Până în 1930, a locuit cu părinţii, lucrând împreună cele 17 desetine de pământ, inclusiv livadă şi vie. Tatăl mai lua în arendă pământ de la cei săraci. În gospodărie mai avea trei cai, două vaci, 20-30 de oi, orătănii şi inventarul agricol necesar. Toamna angajau două-trei persoane pentru strânsul roadei. În 1930 gospodăria lor a fost însă răsculăcită. Rămas fără surse de existenţă, Ion a depus trei cereri ca să fie primit în colhoz, dar a primit refuz.
Foto: Permisul de conducere al Ion Gâlcă/ Dosarul SIS
Condamnarea la deportare era iminentă, de aceea Ion a decis să fugă în România. A trecut hotarul în noaptea de 24 spre 25 decembrie 1931. A fost ţinut închis până la 4 aprilie 1932, când un tribunal militar l-a condamnat la plata a 500 de lei. Din banii câştigaţi la moşia Luzghin a achitat amenda. Până la arest a lucrat lemnar, inclusiv în cadrul unui batalion de geniu din Chişinău.
Ion Gâlcă a fost arestat la 12 decembrie 1940. A recunoscut că la interogatoriul jandarmeriei şi siguranţei române a povestit despre faptul că în URSS se organizează colhozuri în care sunt primiţi doar săracii şi ţăranii mijlocaşi. În schimb, averile ţăranilor înstăriţi sunt naţionalizate, iar proprietarii - deportaţi în Siberia. A recunoscut că a fost nemulţumit de răsculăcire şi că a îndemnat şi alte persoane să nu se înscrie în colhoz. Nu cunoaşte cine a distribuit foi volante în sat, în 1928, dar a povestit Siguranţei Române că în satul lor se construieşte şcoala şi o casă de cultură, că în sat se află un pichet de grăniceri de circa 100 de militari, care sunt înarmaţi cu carabine şi mitraliere. A precizat că unităţi militare în zonă n-a văzut. A observat că sătenii fac rezerve mari de piatră, dar nu a găsit răspuns la întrebare.
La 16 februarie, Ion Gâlcă a fost condamnat la pedeapsa capitală - împuşcare. La 7 aprilie 1941 Ion Gâlcă a fost executat. Rudele lui Ion Gâlcă, în anii 1930-1930, au fost expropriate şi expulzate în interiorul URSS, iar cele care au mai rămas au fot supuse represiunilor politice în anul 1937.
Foto: Cartea de identitate a lui Grigore Gorbatov/ Dosarul SIS
Un fost militar sovietic a trecut Nistrul
Grigore Gorbatov s-a născut în anul 1894 în satul Branişte, judeţul Bălţi. Până în 1915 se află lângă părinţi, iar următorii trei ani a fost în Armata Ţaristă, mai întâi ca soldat, apoi fiind avansat în gradul de subofiţer. A participat la Primul Război Mondial, fiind decorat cu trei ordine „Crucea Sf. Gheorghe“. În martie 1918 revine la baştină, dar în toamnă trece Nistrul şi se întrolează în Armata Roşie. Este trimis la cursuri speciale de comandanţi şi până la demobilizare, în anul 1926, a fost avansat, ajungând şef de batalion. În următorii şase ani lucrează casier, socotitor, contabil. În toţi aceşti ani a întreţinut corespondenţă cu mamă-sa. În acest timp un frate de-al său a fost primarul oraşului Edineţ, iar altul şef de poştă în judeţul Soroca.
Rămas fără serviciu şi divorţat de soţie, a ajuns ca la 28 ianuarie 1934 să treacă Nistrul, în Basarabia. S-a prezentat la şeful Jandarmeriei din judeţul Hotin, unde a fost interogat de câteva ori şi judecat, fiind condamnat la plata a 500 de lei. În baza unei legi, a fost graţiat. Până în 1940 a locuit la Chişinău, ajungând administratorul unei moşii particulare.
A fost arestat la 18 septembrie 1940. Şedinţa de judecată a avut loc la 21 ianuarie 1941, Grigore Gorbatov, aşa cum era de aşteptat, fiind condamnat la pedeapsa capitală prin împuşcare şi la confiscarea averii. A fost executat la 14 februarie 1941. Plenul Judecătoriei Supreme a Republicii Moldova l-a reabilitat la 22 ianuarie 1996.
Se încarcă comentariile...
