Securitatea Republicii Moldova depinde de direcţia în care merge

Noua strategie de securitate a Chişinăului nu va trebui să uite de militari. FOTO Alexandru Tarlev

Republica Moldova pregăteşte o nouă Strategie a Securităţii Naţionale în condiţiile în care strategia adoptată în 2011 este învechită. Noul document ar urma să răspundă la mai multe întrebări, precum statutul armatei ruse pe teritoriul Republicii Moldova, ce prerogative deţine preşedintele statului în domeniul securităţii, dar şi ce înseamnă şi cum poate fi combătut un război informaţional.

Pe primul loc între ameninţările interne se găseşte perpetuarea corupţiei.

Republica Moldova se află în etapa de costruire a unei noi Strategii a Securităţii Naţionale. Un obiectiv foarte greu de atins din cauza că în Republica Moldova nu există o certitudine clară asupra proiectului integraţionist de viitor.

Centrul pentru prevenirea Conflictelor şi Early Warning Bucureşti, împreună cu Institutul de Politici Publice şi Centrul pentru Informare şi Documentare al NATO au derulat un proiect finanţat de Black Sea Trust al Geman Marshall Fund, menit să analizeze preocupările de securitate ale Repubilcii Moldova.

Proiectul conţine reacţia societăţii civile, a lumii academice şi a experţilor în domeniu referitoare la percepţia şi principalele probleme de securitate ale Republicii Moldova

Şapte recomandări generale

Studiul a fost realizat în perioada august – septembrie 2015 şi a constat din şase reuniuni în care s-au dezbătut problema orietnării politice externe a Republicii Moldova, relaţia cu UE şi relaţia cu NATO, Transnistria, securitatea militară. Rezultatele acestor dezbateri vor fi prezentate comisiei speciale pentru elaborarea Strategiei de Securitate Naţională.

Iulian Chifu, preşedintele Centrului de Prevenire a Conflictelor şi Early Warnings, a declarat că în baza dezbaterilor au fost depistate şapte observaţii generale care sunt recomandate de a fi luate în consideraţie la realizarea noii Strategii de Securitate Naţională.

În în primul rând, în Republica Moldova coabitează mai multe documente ce vizează problema securităţii naţionale. Doctrina militară, Concepţia Securităţii Naţionale şi Strategia de Securitate Naţională funcţionează în acelaşi timp. Noul document ar trebui să înlocuiască sau să subordoneze toate aceste documente.

Politică externă neclară

În Republica Moldova nu există o abordare clară asupra politicii externe, politicii de securitate şi apărare. Nu este clar cine trebuie să ia decizii în aceste domenii: preşedintele sau prim-ministrul. Consiliul Suprem de Securitate de pe lângă preşedinte are doar un rol consultativ, iar preşedintele nu are atribuţii executive. Soluţia ar fi modificarea Constituţiei, alegerea directă a preşedintelui care va avea atribuţii clare în politica externă, politica de securitate şi apărare. În acest caz Consiliul Suprem de Securitate va lua decizii obligatorii pentru instituţiile din domeniu.

Trupele ruse şi alte subiecte tabu

Experţii au remarcat lipsa preocupărilor pentru securitatea naţională atât la nivelul societăţii, cât şi la nivelul elitei politice. Nivelul culturii de securitate este extrem de redus. Principalele preocupări de securitate în rândul societăţii rămân războiul, stabilitatea politică a Guvernului, ineficienţa actului guvernării, lipsa de încredere că Republica Moldova este un stat funcţional şi poate asigura funcţiile de apărare a securităţii naţionale.

Specialiştii au depistat nişte subiecte tabu, care nu sunt discutate în societate, ori sunt abordate în termeni de propagandă. Un asemenea subiect tabu este prezenţa trupelor Federaţiei Ruse pe teritoriul Republicii Moldova. În strategia de Securitate trebuie punctat clar dacă această prezenţă este sau nu ocupaţie militară.

Statutul militarilor

Experţii au constatat că imaginea militarului în societate este una deficitară, Armata nu este atractivă ca instituţie. La acestea se adaugă şi declaraţiile politice la cel mai înalt nivel despre desfiinţarea armatei şi dezarmarea Republicii Moldova făcute în 2006 şi 2008. Lipseşte prestigiul de a fi militar, dar şi un pachet social care să facă atractivă meseria de militar. „Nu poţi să ceri cuiva să-şi jertfească viaţa pentru stat dacă statutul său în societate nu este unul presitgios”, subliniază Chifu.

Lupta cu propaganda

Cea din urmă observaţie relevată de experţi se referă la faptul că în Republica Moldova lipseşte spiritul critic ca instrument de filtrare a propagandei şi de combatere a războiului informaţional. Acest spirit critic trebuie cultivat la toate nivelurile în şcoli. Trebuie organizate companii publice de cultivare a spiritului critic, trebuie explicate public şi în şcoli semnificaţiile din teoriile consipaţioniste, valoarea şi limitele unor asemenea teorii. Urmează a fi prezentate şi metodele clasice de manipulare, regulile publicităţii şi abuzurile din formarea zvonurilor şi efectele dezinformării.