În două cuvinte, am putea spune că asistăm la travaliul apariţiei unui nou partid. Doar că nu este clar cum acest „copil politic” poate avea 2 taţi, verişori între ei, care încă mai şi lipsesc de la „naştere”. Iar cei care nu acceptă rolul de moaşe sunt criticaţi vehement şi chiar stigmatizaţi, conform dictonului leninist: „cine nu e cu noi, e împotriva noastră”.

Foarte bine că oamenii de bună-credinţă au ieşit duminică în Piaţă. Felicitări pentru expunerea publică şi paşnică a nemulţumirilor, temerilor şi convingerilor. Totuşi, de ce nu s-a făcut această „revoluţie” în cabinele de vot? Unde au fost acele câteva zeci de mii de manifestanţi la alegerile parlamentare, dar şi la cele locale? De ce atunci când s-a anunţat despre pregătirea delapidărilor, puţini au fost cei care au reacţionat? De ce se cere întoarcerea ultimului miliard furat, dar nu şi a primelor 400 de mii de dolari sustrase din Banca de Economii de către fostul ei preşedinte – Viorel Ţopa? Sunt întrebări la care dadaiştii nu pot oferi un răspuns concludent, fiindcă asta ar însemna să-i demasce pe comanditarii reali ai mişcării protestatare. Adică – să-şi taie craca de sub picioare. Or, dânşii pretind a fi platformă „civică”, tot aşa cum trustul lor de presă este „independent”.

Subiectul disputei artificiale pe seama circului desfăşurat la MoldExpo şi a celui organizat în PMAN este de-a dreptul hilar. Fireşte că anunţarea unui concert intempestiv în aceeaşi zi cu preconizatul protest reprezintă o diversiune, dar nici reacţiile furibunde ale platformiştilor nu sunt demne de laudă. Să nu fi renunţat Ştefan Bănică jr. şi Loredana Groza la acea butaforie pusă la cale de un operator de telefonie, adică să nu se fi creat efectul „bulgărelui de zăpadă”, majoritatea interpreţilor autohtoni aveau să accepte oferta generoasă. Mai ales că unii dintre ei şi-au pătat îndeajuns imaginea în campaniile electorale, deci nu pot avea mustrări de conştiinţă. Dar problema principală constă în şantajarea cântăreţilor de către directorul unei televiziuni „echidistante”, care asigură suportul mediatic mişcării protestatare: „Mă adresez public către Tatiana Cerga, Dan Bălan, Zinaida Julea şi băieţii din Akord să renunţe la concertul organizat de Mafia din R.M. (...) În caz contrar, voi face totul ca numele voastre să fie acoperite de ruşine. Ulterior, acesta şi-a retractat ameninţările, însă patronul său insistă ca artiştii care au evoluat pe scena de la MoldExpo să fie declarate „persoane non grata în Moldova”. O abordare într-adevăr „europeană”. Bine că n-au propus ghilotinarea lor! Şi încă un detaliu: absenţa de la o manifestaţie nu înseamnă solidarizarea cu cealaltă. Dacă interpreţii i-ar fi susţinut pe Ţopi, duminica trecută ar fi cântat gratis în Piaţă.

Cu riscul de a mă repeta, reconfirm neparticiparea mea la mascarada unui sau altui grup oligarhic. Să fi organizat mitingul nu Platforma „DA”, ci DNA, care l-a reţinut recent pe primarul Bucureştiului pentru luare de mită în proporţie de 25.000 euro, eram să fiu trup şi suflet alături de protestatari. Sau dacă apelul de mobilizare ar fi fost adresat de către corifeii mişcării de renaştere naţională (atâţea cât au rămas printre noi), şi nu de un alde Petrenco, pus pe răzmeriţă, nu ezitam să dau curs invitaţiei.

Să nu ne îmbătăm cu apă rece: va mai trece timp până vom avea o alernativă viabilă actualilor guvernanţi. Momentan, riscăm doar să-i propulsăm pe alde Dodon şi Usatîi. În tot cazul, Moldova nicidecum nu s-a deşteptat, cel mult „s-a protestat” pe sine însăşi. Adică moldovenii nu-şi vor lua „ţara” înapoi, ci doar votul.