POVEȘTI DE CHIȘINĂU Ce-a mai rămas din băile publice de altădată
0Fără proceduri de beauty centers și de spa ca astăzi, chișinăuienii de cândva se înghesuiau, cu răbdare, înarmaţi cu săpun şi prosoape, la cele șapte băi comune din oraș.
Apanaj al perioadei sovietice, băile publice au fost în mare vogă pe vremuri. Numai la Chişinău funcţionau şapte astfel de locaţii, frecventate de mai bine de jumătate din populaţia oraşului.
„Când eram studentă, mergeam la o baie publică de pe strada Petru Movilă. Stăteam şi câte 15 în camera de aşteptare", mărturiseşte Lilia Mereuţă, în vârstă de 76 de ani. Femeia îşi aminteşte că la acea baie publică erau doar două duşuri, într-o cameră comună. Trei zile pe săptămână veneau bărbaţii, iar în alte trei era deschis numai pentru femei. Fiecare venea cu săpun şi prosop de acasă, iar hainele erau lăsate în nişte boxe speciale.
„Îmi plăcea la baia publică. Plăteam cam 20 de copeici la duşuri şi 17 la saună, dar puteam să stau toată ziua", spune şi Elena Grădişteanu, o bucătăreasă de 58 de ani, care în urmă cu trei decenii frecventa locaţia de la intersecţia străzilor Alexandru cel Bun cu Alecsandri.
EDILII AU UITAT DEMULT DE ELE
Ghenadie Javgoianu, actualul proprietar al imobilului, spune că vechea clădire de cărămidă roşie cu 60 de duşuri a fost reconstruită în 1997 şi apoi a fost dată în chirie pentru spaţii comerciale. Acum imobilul de peste 800 de metri pătraţi adăposteşte un magazin pentru copii şi, în spate, o saună modestă.
POVEȘTI DE CHIȘINĂU Hanuri, baluri și muzică la patefon
Ce-a mai rămas astăzi din vechile băi publice? Ruine, firme şi cam atât. La Primărie, cel puţin, au fost demult uitate. „Ştiu că mai era pe la Râşcani o baie publică, dar nu mai funcţionează. Lângă Moldexpo mai este una privată, în clădirea în care funcţiona cea de stat", spune Petru Gontea, şeful Direcţiei locativ-comunale de la Primărie.
DUŞURI CA ODINIOARĂ
Baia publică de pe strada Grigore Alexandrescu păstrează şi astăzi aerul vremurilor de demult. Cum treci de pereţii groşi din cărămidă roşie, vezi o frescă ieftină din plastic, de inspiraţie romană. Deasupra celor două scări, pentru clienţi apar montate două tăblii bilingve: „Pentru bărbaţi" şi „Pentru femei", în română şi rusă.
Uşile de la vestiare stau să cadă, iar mirosul de igrasie te însoţeşte prin toate încăperile. Înăuntru am găsit vreo 12 bărbaţi trecuţi bine de a doua tinereţe, în pielea goală, care se delectau la sauna improvizată. Dai 50 de lei şi stai trei ore la duşuri, saună şi masaj.
POVEȘTI DE CHIȘINĂU Lux și decadență la hotel „Suisse". Vezi GALERIILE FOTO!
„Vin des aici la camera de aburi. Pot cumpăra tot ce-mi trebuie pentru baie, dar prefer să le iau de acasă. Stau cam câte patru ore pe zi. Când ies, mă simt ca şi când m-am născut din nou", spune Nicolae Cogarci, de 54 de ani, unul dintre clienţii fideli ai acestui local.
La comun, din secolul al XIX-lea
Prima atestare a băilor publice în Chișinău apare în 1862, sub forma unor chitanțe, în valoare de 10 ruble pe an. Peste o sută de ani, băile publice au devenit locații foarte populare printre chișinăuieni.
POVEȘTI DE CHIȘINĂU Capitala, de la origini și până în prezent
„Țin minte că era o baie pe Alecsandri și mai era una pe Petru Rareș. Erau cabine de duș individuale și chiar saună, pentru doritori. Nu costa mai mult de două ruble. Acolo se aflau în permanență oameni care făceau curățenie și asigurau securitatea obiectivului", mărturisește istoricul Iurie Colesnic.
Cercetătorul mai spune că nomenclatura sovietică obișnuia să meargă la băi publice doar pe bază de carnet de partid. „O așa baie am văzut în satul Parcovca, la Edineț. Arăta frumos în interior, dar accesul era limitat", mai spune istoricul.
Citește cele mai importante știri din Republica Moldova pe Adevarul.md
Se încarcă comentariile...
