Plecarea circului

În fine, după luni şi luni de zile, justiţia de la Chişinău a evacuat corturile aşa-zisei demonstraţii din Piaţa Marii Adunări Naţionale.

E un fapt pozitiv, după cum pozitivă este şi desfăşurarea evacuării, care nu a dat naştere la anunţatele (de către organizatorii „manifestaţiei“) violenţe. Faptul că evacuarea s-a desfăşurat în condiţii legale, respectându-se toate procedurile juridice, este încă un pas înainte al democraţiei în Basarabia.

S-a încheiat la timp unul dintre cele mai tulburi episoade din viaţa politică de la Chişinău, de după 2009. Episod care începe cu strania incapacitate a partidelor declarat pro-europene de a forma o coaliţie care să guverneze, în urma alegerilor din 2014, şi ajunge la un punct culminant prin asediul Parlamentului. Asta, în plin proces de aderare europeană şi în condiţiile în care, în clasa politică şi în rândul populaţiei, există o majoritate pro-democratică şi pro-europeană.

Prezenţa nucleului de „manifestanţi”, în faţa clădirii Guvernului Republicii Moldova, nu mai era de mult ameninţătoare în sine. După episodul atacării Parlamentului şi formarea noii majorităţi, numărul celor dispuşi să iasă în stradă a scăzut considerabil, iar cei aflaţi în corturi nu mai reprezentau de mult o masă de temut.

Însă prezenţa lor acolo era periculoasă în perspectiva alegerilor prezidenţiale, care se vor desfăşura în această toamnă. De acolo putea porni, la o sugestie dinăuntru sau dinafară, un nou atac la adresa instituţiilor democratice ale Republicii Moldova, sub pretextul „continuării luptei pentru Dreptate şi Adevăr”. Corturile, oricât de jalnice, făceau legătura simbolică între legitimitatea protestelor de astă iarnă şi lipsa de legitimitate a unei eventuale contestări prin forţă a alegerilor prezidenţiale.

Evacuarea „demonstranţilor” nu trebuie, însă, sub nici o formă urmată de tradiţionalul somn straşnic. Democraţia este o bătălie continuă, din păcate, iar în spaţiul ex-sovietic (ca şi în alte părţi ale globului) încă nu se înţelege că democraţia nu înseamnă vocea străzii. Ci înseamnă reguli, proceduri şi instituţii. Într-o democraţie, nu este permis să dărâmi instituţii legitime prin presiunea străzii.

Prin urmare, ar fi de dorit ca autorităţile de la Chişinău să prevină pe toate căile legale posibilitatea ca rezultatul alegerilor prezidenţiale să fie influenţat sau, Doamne fereşte, deturnat de „vocea străzii”.