Planul Uniunii Europene de reducere a dependenţei energetice faţă de Moscova
0
Europa ar putea fi pe punctul de a găsi ajutor real pe termen lung pentru a scăpa de dependenţa energetică faţă de Rusia. La 25 februarie, Comisia Europeană a lansat Pactul Uniunii pe Energie, document care conţine propunerea de instituire a unei Uniuni Europene a Energiei, idee care vine în continuarea politicilor energetice ale UE.
Pactul nu va scădea substanţial livrările de energie care vin din Rusia spre Europa, dar va continua să erodeze capacitatea Moscovei de a dicta preţurile pe pieţele europene, un instrument pe care Rusia îl foloseşte adesea pentru a atinge scopurile sale politice, se arată într-o analiză Stratfor. În acest stadiu, pactul reprezintă pur şi simplu un cadru de obiective de proiecţie politică, nu un act legislativ executoriu.
Diminuarea influenţei ruse
Europenii se vor concentra în următorul an sau în următorii doi ani pe explorarea şi elaborarea unor acte legislative specifice, înainte de a le prezenta Parlamentului European. Va trece timp până ce europenii vor reuşi să facă vreun progres semnificativ cu aceste iniţiative, deşi Comisia Europeană îşi poate asuma singură câteva părţi componente ale pactului. Pactul se axează pe trei obiective principale. Primul obiectiv, mai relevant pentru Rusia, este diversificarea continuă a pieţei europene a gazelor naturale. Al doilea constă în modernizarea pieţei de energie electrică. Al treilea este dezvoltarea eficienţei energetice prin utilizarea surselor regenerabile de energie şi a altor forme alternative de energie.
Prima parte a planului european pentru piaţa de gaze naturale implică dezvoltarea internă. Europenii vor continua adăugarea proiectelor de infrastructură energetică, cum ar fi terminalele specifice gazelor naturale lichefiate, interconectări şi conducte, pe lista de proiecte de interes comun, asigurându-se că au sprijin financiar suficient pentru implementare. A doua parte a planului UE implică găsirea altor consumabile externe. Unele reglementări şi infrastructuri europene au diminuat capacitatea Rusiei de a folosi dependenţa energetică pentru câştiguri politice. Totuşi, Comisia Europeană va încerca să colaboreze cu statele membre ale UE pentru a dezvolta în continuare parteneriate energetice strategice. Ultima parte a planului ce vizează piaţa de gaze naturale a Uniunii Europene presupune liberalizarea preţurilor la gaze naturale şi creşterea transparenţei contractelor de furnizare.
Condiţii mai stricte pentru contracte
Uniunea Europeană doreşte să revizuiască legile privind acordurile interguvernamentale pentru contractele de gaze naturale oferind în acelaşi timp Comisiei Europene un rol mai activ în cadrul negocierilor. Bruxelles-ul, de asemenea, doreşte să stabilească clauze contractuale standard şi să se asigure că legislaţia UE este folosită în viitoarele acorduri.
Toate aceste iniţiative au un scop comun în afară de transparenţă: pentru a continua procesul de diminuare a influenţei Rusiei asupra preţurilor gazelor naturale şi a capacităţii sale de a oferi statelor membre ale UE preţuri diferite. Aceste măsuri ar crea o piaţă liberă de stabilire a preţurilor gazelor naturale, iar Rusia nu prea va avea de ales decât să accepte această liberalizare din cauza dependenţei sale pe piaţa energetică europeană. Pentru Europa, care a fost dependentă de energia rusească şi de capriciile politice ale Moscovei, pentru atât de mult timp, va reprezenta o eliberare mult aşteptată, mai ales în contextul în care regiunea se confruntă cu probleme complexe, cum ar fi crizele economice şi demografice de pe teritoriile statelor.
Pieţele de gaze naturale
Cu toate acestea, cu ajutorul terminalelor LNG (gaz natural lichefiat) deja construite în ţările baltice (deşi unul este în căutare de finanţare) şi a mai multor interconexiuni online, anumite părţi din Europa vor resimţi marginal feedback-ul acestor investiţii în ceea ce priveşte reducerea efectivă a influenţei ruseşti.
Singura zonă unde astfel de proiecte se mai pot dovedi eficiente este sud-estul Europei. Cooperarea unor ţări cum ar fi Ungaria, Bulgaria şi România în privinţa furnizării pe piaţă a diferitelor reţele prin care se poate primi gaz non-rusesc va fi o prioritate pe viitor. Cu toate acestea, distanţa dintre aceste ţări şi liberalizarea livrărilor de gaze naturale în Europa, cum ar fi centrul de gaze naturale din Europa Centrală (care deserveşte Austria, Republica Cehă şi Slovacia), determină un preţ ridicat al importului de gaze naturale non-ruse. În plus, statele de la Marea Neagră sunt excluse, pentru că Turcia nu va permite petrolierelor LNG să treacă prin Bosfor pentru a ajunge la ele. Preţurile mici pentru LNG şi energie, în general, au condus, de asemenea, companiile energetice să abandoneze multe dintre planurile lor pentru proiectele aferente din ţările balcanice.
Comisia Europeană va propune un pachet de rezistenţă a gazelor naturale, prioritizând măsurile de urgenţă în cazul unei tăieri de aprovizionare sau în cazul limitării acesteia. Într-o astfel de piaţă, Comisia va explora mecanismele necesare care permit achiziţii colective de gaze naturale pe grupe de ţări care depind de o singură sursă, cum ar fi Rusia. A doua parte a planului UE implică găsirea altor consumabile externe. Unele reglementările şi infrastructuri europene au crescut şi au diminuat capacitatea Rusiei de a folosi dependenţa energetică a Europei pentru câştigurile sale politice. Totuşi, Comisia Europeană va încerca să colaboreze cu statele membre ale UE ca să dezvolte în continuare proiecte pentru a stabili parteneriate energetice strategice. Astfel de opţiuni includ Statele Unite ale Americii, statele din jurul Mării Caspice, Orientul Mijlociu şi Africa de Nord, dar fiecare opţiuni implică şi limite.
Statele caspice şi coridorul sudic în blocaj
În primul rând, statele caspice şi coridorul sudic sunt încătuşate de factorii financiari şi politici. Conducta Trans-Adriatică şi Trans-Anatoliană sunt proiecte costisitoare pe care Uniunea Europeană nu le poate finanţa singură. Acestea vor necesita investiţii aproape integrale din sfera privată, dar companiile de energie încep să-şi reducă operaţiunile considerabil. Mai mult decât atât, obţinerea de gaze naturale din Turkmenistan, aflat în cealaltă parte a Mării Caspice, este din punct de vedere politic, un lucru dificil de obţinut din cauza litigiilor maritime nerezolvate. Rusia, care doreşte să-şi păstreze influenţa în pieţele energetice europene, se va asigura că nici o astfel de conductă nu se va construi fără implicarea Moscovei.
Exporturile de gaze de şist din Statele Unite sunt o opţiune pe care liderii UE şi liderii din SUA deopotrivă au menţionat-o ca fiind o alternativă cu potenţial în viitor. Ministrul lituanian pentru Energie a vizitat recent Statele Unite pentru a încerca să asigure exporturile de LNG. Problema este că exportatorii de LNG din SUA intenţionează să trimită cea mai mare parte a gazelor naturale pe pieţele profitabile din Asia. Washingtonul ar putea fi în măsură să ofere acestor companii stimulente politice pentru a direcţiona exporturile către Europa, dar are puţină capacitate de a influenţa dinamica exporturilor. Europenii ar trebui să supraliciteze în China, Japonia şi Coreea de Sud pentru livrările LNG din SUA. Algeria este o sursă externă cu un potenţial mai ridicat în ceea ce priveste aprovizionarea cu gaze naturale. Sonatrach, o firmă de stat, câştigă influenţă directă asupra unui procent mare din producţia de gaze naturale din Algeria şi ar fi implicată în negocieri statale. Cu toate acestea, asa cum Algeria consideră că construirea mai multor instalaţii LNG ajută exportul de gaze naturale, Europa va sfârşi din nou prin a supralicita pe pieţe mai profitabile.
Liberalizarea preţurilor la gaze naturale
Ultima parte a planului pentru piaţa de gazelor naturale a Uniunii Europene presupune liberalizarea preţurilor la gaze naturale şi creşterea transparenţei contractelor de furnizare. Uniunea Europeană doreşte să revizuiască legile privind acordurile interguvernamentale pentru contractele de gaze naturale conferind Comisiei Europenă un rol mai activ în aceste negocieri. Bruxelles-ul, de asemenea, doreşte să stabilească clauze contractuale standard şi să se asigure că legislaţia UE este urmată înainte de finalizarea acestor acorduri. Deşi mecanismul de aplicare pentru această măsură nu a fost decis, procesul de transparenţă şi auditare, înainte de finalizarea acordurilor, ar oferi unor state europene mai puternice precum Germania şi Franţa posibilitatea de a exercita presiune asupra ţărilor care semnează acorduri interguvernamentale (mai ales ţările din Europa Centrală şi de Est ). Bruxelles-ul, de asemenea, vrea să facă într-un mod cât mai transparent contractele comerciale de gaze naturale, deşi nu este clar ceea ce presupune acest lucru, şi ce anume încurajează dezvoltarea de centre de comercializare a gazelor naturale.
Toate aceste iniţiative au un scop comun în afară de transparenţă, şi anume continuarea procesului de depreciere a influenţei Rusiei asupra preţurilor gazelor naturale inclusiv asupra capacităţii sale de a oferi diferitelor state membre ale UE preţuri diferite. Aceste măsuri ar crea o piaţă liberă de stabilire a preţurilor gazelor naturale, determinând astfel Rusia să accepte liberalizarea din cauza dependenţei sale pe piaţa energetică europeană.
Pieţele de energie electrică
Cu Pactul UE pe energie, Comisia Europeană face apel pentru o reţea de energie electrică mai integrată. Acest lucru ar putea fi o schimbare decisivă în modul în care Europa funcţionează. Există deja legături comerciale a energiei electrice în cadrul Uniunii Europene, dar progresul a fost lent în atingerea obiectivului Comisiei Europene de a atinge o rată de interconectare electrică de 10%. Comisia doreşte un raport anual cu privire la eforturile depuse în cadrul urmăririi atente a acestui obiectiv.
Cu toate acestea, acest lucru va fi un subiect politic sensibil. Spania, de exemplu, este complet izolată de restul reţelei europene şi se află în imposibilitatea de a se bucura de beneficiile de a face parte dintr-o reţea de electricitate mai mare. Această izolare face lucrurile mai dificile pentru Spania şi pentru intenţiile sale de a dezvolta o reţea sofisticată şi de încredere. Franţa este singura soluţie pentru Spania pentru a reuşi să se conecteze la reţeaua europeană. Cu toate acestea, climatul spaniol oferă statului o abundenţă a potenţialului de energie regenerabilă din energie eoliană şi energie solară, dar compania franceză Areva nu vrea energie electrică ieftină din surse regenerabile provenită din Spania. Deşi nu este singurul exemplu, această situaţie ilustrează modul în care interesele naţionale vor diminua orice plan al Comisiei Europene.
Renunţarea la carburanţii pe bază de carbon
Îmbunătăţirea eficienţei energetice şi încurajarea utilizării la scară mai largă a energiei regenerabile este o parte importantă a agendei UE. Blocul a fost în fruntea schimbărilor climatice, dar acum vrea să reducă emisiile de gaze cu efect de seră cu 60% la nivel global până în 2050, dar suferă şi de un deficit masiv de energie, chiar luând în considerare producţia de energie norvegiană. Uniunea Europeană este extrem de vulnerabilă la forţele externe ale pieţelor de energie, Rusia fiind doar una dintre aceste forţe, în mod clar cea mai importantă. Eficienţa energetică şi energia regenerabilă vor reduce cererea de combustibili fosili, scăzând vulnerabilitatea Europei.
Uniunea Europeană speră că, până în 2030, 27% din energia sa va proveni din surse regenerabile de energie. Comisia va propune, de asemenea, un nou pact de energie regenerabilă în 2016 sau 2017, în scopul de a sprijini obiectivele sale pe 2030. Aceste obiective includ şi o legislaţie pentru a face energia regenerabilă mai profitabilă, dar întrebarea cea mare este ce va face sectorul privat în cazul în care preţurile la LNG, cărbune şi petrol rămân scăzute. Bruxelles-ul ar trebui să ofere programe de reduceri ample, sisteme de tarifare, mecanisme pentru a face energia regenerabilă mai atrăgătoare.
Efectele planului european asupra Rusiei
Spre deosebire de evoluţiile din infrastructură în ultimii cinci ani, cele mai multe dintre noile propuneri sunt proiecte pe termen lung şi nu vor avea un impact imediat asupra Rusiei. Cu toate acestea, aceste măsuri vor continua să submineze poziţia de negociere a Rusiei pentru gaze naturale, petrol şi alte forme de energie. În cele din urmă, ei vor forţa Gazpromul să abandoneze contractele de gaze naturale pe termen lung legate de preţul petrolului. Contracte inflexibile de gaze naturale ale Rusiei au dus deja la scăderi semnificative în exporturile către Europa de la an la an, inclusiv în 2015. Rusia are capacitatea de a reduce preţurile de export la energie, în scopul de a-şi păstra cota de piaţă. Preţurile au fost atât de mari în ultimul deceniu încât o reducere încă ar oferi Gazpromului un nivel de confort.
Pachetul european nu va detrona Rusia de pe poziţia de principal furnizor de gaze naturale pe continent. Rusia va continua diversificarea exporturilor sale către Asia. Cu toate acestea, aşa cum Europa se îndepărtează de cărbune şi aspiră spre combustibili mai curaţi pentru a îndeplini obiectivele de emisii, cererea din Europa de gaze naturale va continua să crească în timp ce producţia de petrol şi gaze naturale din Marea Nordului va continuă să scadă. Dezvoltarea gazelor de şist în Europa a fost aproape inexistentă, iar companiile americane se retrag din România şi Polonia. Rusia va păstra opţiunea de a tăia aprovizionarea cu gaze naturale în cazul în care simte nevoia din punct de vedere politic, dar cu economia rusă în cădere, aceasta este o opţiune puţin probabilă. În timp ce pactul european energetic este de fapt o continuare a politicilor existente, acesta va ajuta la stabilirea preţurilor pe piaţa energetică, luând acest privilegiu din mâinile Rusiei şi plasându-l în mâinile pieţei internaţionale.
Se încarcă comentariile...
