Petru Moroz, chirurgul care a pus pe picioare mii de micuţi: „Aşa a vrut soarta: să salvez copii“

Petru Moroz, chirurgul care a pus pe picioare mii de micuţi: „Aşa a vrut soarta: să salvez copii“

În peste jumătate de veac de când e medic, doctorul Petru Moroz, şeful Clinicii Universitare de Ortopedie şi Traumatologie Pediatrică din Chişinău, a pus pe picioare zeci de mii de copii. La 76 de ani, este la fel de energic şi dornic să-şi continue misiunea de a dărui sănătate

Pe când aveam nici jumătate de an, părinţii observaseră o anormalitate în dezvoltarea picioarelor mele, unul dintre ele fiind aparent „mai lung“ decât celălalt. Medicii au stabilit rapid diagnosticul: displazie de şold. Timp de şase luni am fost imobilizată în hamurile Pavlik (invenţia chirurgului ortoped ceh Arnold Pavlik - n.r.), iar astăzi mă pot bucura de picioare sănătoase, port tocuri înalte şi fuste scurte. Şi asta mulţumită profesorului Petru Moroz, specialist în ortopedie pediatrică.

Timp de mai bine de jumătate de secol, doctorul a tratat mii de copii cu diferite patologii ortopedice, malformaţii şi traume. „Aşa a vrut soarta, să salvez copii. Pe cât e de dificil de lucrat cu ei, pe atât e de interesant. E un lucru minuţios pentru că un pici nu poate spune prea multe, e speriat, plânge, trebuie înţeles. Medicul care lucrează cu copiii, va putea opera şi un matur. Invers, niciodată“, spune chirurgul care efectua în trecut şi peste 400 de operaţii pe an.

CREDINŢA, UNUL DINTRE SECRETE

Petru Moroz ştia că va face medicină încă din clasa a 7-a, datorită tatălui său, care s-a întors fără un picior din cel de-al Doilea Război Mondial. „Zile la rând a stat însângerat şi în frig pe câmpul de luptă. A făcut cangrenă la picior, a suferit câteva amputări treptate, fără anestezie. Credea că nu va supravieţui, dar a fost salvat de medici, care au luptat până la capăt pentru viaţa lui. Îl rugam deseori să-mi povestească despre cele întâmplate“, îşi aminteşte Petru Moroz. Şi-a făcut studiile la Institutul de Medicină din Chişinău, clădindu-şi cariera „treptat, cu înţelepciune şi sârguinţă“, iar astăzi e un nume greu în ortopedia şi traumatologia pediatrică de la noi.

În cabinetul său de la Centrul Mamei şi Copilului, pe lângă enciclopedii medicale şi o mulţime de plante decorative, găsim, pe perete, portretele a patru medici iluştri care i-au fost dascăli, inclusiv marele Nicolae Testemiţanu, poze cu oameni pe care i-a tratat, dar şi mai multe icoane. „Medicul trebuie să aibă cunoştinţe, dar şi credinţă. Ea mă ajută să-mi concentrez toate forţele ca să reuşesc. Dumnezeu este secretul“, zâmbeşte doctorul.

Deasupra uşii, alături de simbolul ortopediei mondiale - un copac legat de un stâlp care să-i asigure creşterea dreaptă, sunt inscripţionate cuvintele lui Socrate, care l-au însoţit pe tot parcursul carierei: „Scio quod nescio“ („Ştiu că nu ştiu nimic“). „Acesta îmi e crezul, mi l-a scris cândva pe caietul de curs unul dintre profesorii mei de la Moscova. Dacă eşti conştient că nu ştii nimic, neapărat vei depune efort ca să afli, să evoluezi. Continui să cresc şi astăzi“, explică Petru Moroz.

„Există medici care se grăbesc să amputeze. Nu e corect, mai ales când e vorba de copii. Trebuie să lupţi până la capăt pentru a le salva mânuţele şi picioruşele.“
dr. Petru Moroz, ortoped pediatru

TRATAMENTE CE DUREAZĂ ZECI DE ANI

Chirurgul povesteşte cu drag despre micuţii pe care i-a pus pe picioare. Recent, a tratat o fată care a suferit un accident, la Sângerei. „Motocicleta pe care era împreună cu un băiat s-a ciocnit cu un automobil în care se aflau alţi doi tineri. Din patru, doar ea a rămas în viaţă, dar cu o mulţime de fracturi: craniu, mandibulă, braţul stâng, mebrele inferioare. Operaţia a durat mai bine de patru ore, i-am restabilit toate segmentele şi acum a început să meargă. Un alt caz – un băiat de nouă ani a fost călcat de maşină peste ambele picioare. Un dezastru! Fusesem chemat la spital ca să le dau medicilor permisiunea să amputeze, dar am refuzat. Am luptat ore în şir, a urmat o restabilire îndelungată, operaţii repetate... Acum băiatul are 16 ani şi picioare sănătoase. Am demonstrat rezultatele pozitive ale acestui caz la un congres regional, în România. Cum să nu mă mândresc?!“, exclamă medicul.

Povesteşte cu bucurie că păstrează legătura cu mulţi dintre pacienţii săi, chiar dacă au trecut mulţi ani de când i-a operat. În multe cazuri, rezultate se lasă aşteptate. „Trebuie să ai putere şi încredere în forţele proprii, dar mai ales răbdare, fără de care nu faci nimic în ortopedie. Reabilitarea poate dura ani întregi“, explică Petru Moroz.

Îşi aminteşte, cu regret, şi de unele insuccese, cauzate de lipsa de responsabilitate a pacienţilor faţă de propria sănătate. „Un caz de acesta îl voi ţine minte toată viaţa. E vorba de o fetiţă cu diformitate la gambă, la nivelul genunchiului. După operaţie, am trimis-o acasă cu piciorul în ghips. Trebuia să-l ţină două luni, dar nu răbdat şi şi-a scos ghipsul cu două săptămâni mai devreme. E groaznic ce a urmat - picioarele s-au inflamat, osteomielită severă, sepsis şi copilul a decedat. Regret şi până azi“, povesteşte bărbatul cu un uşor tremur în voce.

Specialistul povesteşte despre malformaţiile tratate cu succes de-a lungul carierei FOTO: Tudor Iovu

EDUCAREA, O ALTĂ MISIUNE A MEDICULUI

Petru Moroz a educat o pleiadă întreagă de ortopezi. Studenţi, rezidenţi, doctoranzi vin la clinica universitară să înveţe meserie de la el. „Nu-i interesant fără studenţi. Ar fi foarte uşor: consulţi pacienţi, faci câteva intervenţii chirurgicale şi pleci acasă. Asta n-ar mai fi clinică. Să înveţi pe cineva, să-l îndrumi în cercetare e la fel de complicat cum a-i face operaţii. Nu e suficient cuvântul, contează exemplul şi practica. Sunt dur cu ei, nu degeaba mă cheamă Petru“, glumeşte profesorul.

Îi învaţă pe discipoli şi regulile de aur ale lucrătorului medical: „Toată viaţa să te străduieşti să faci bine; oricât de bine sau rău ţi-ar fi, bolnavul trebuie tratat cu bunăvoinţă, trebuie să-l asculţi şi să faci totul ca să-l tratezi; fă totul aşa cum ţi-ar plăcea să-ţi facă ţie şi niciodată nu pune pe primul loc buzunarul sau ocupaţia bolnavului. E cea mai mare obrăznicie din medicină“.

ÎNCĂ NU ŞI-A ÎNCHEIAT MISIUNEA

Pe lângă asta, doctorul habilitat în medicină are în palmares 33 de invenţii pentru tratarea fracturilor, a diformaţiilor membrelor inferioare şi superioare. Una dintre ele e metoda chirurgicală de tratament a piciorului strâmb congenital equinovarus (deformaţie a gleznei), cu ajutorul căreia corectează poziţia piciorului fără a deregla creşterea şi a deranja ţesuturile moi. „În ’68 am înregistrat o altă metodă de tratare a şoldului. La prima operaţie era prezent şi renumitul profesor Zinovi Şneiderov din Kiev, care era pe atunci supranumit «regele şoldului». M-a întrebat de unde luasem operaţia asta. «Din cap», i-am răspuns. M-a sfătuit să depun imediat documentele la Comitetul pentru invenţii, la Moscova, unicul pe atunci în URSS. Am luptat vreo doi ani ca să înregistrez invenţia“, îşi aminteşte specialistul.

La 76 de ani, Petru Moroz continuă să opereze şi să îndrumeze discipoli, petrece în clinică câte 12 ore şi consultă oameni din toată ţara. Şi asta în pofida faptului că nu se poate lăuda cu sănătate de fier şi chiar „a dat mâna cu moartea“ într-un accident rutier, în ’86, la Peresecina, Orhei, fiind salvat la rându-i de o echipă de medici. „Iubesc prea mult copiii ca să obosesc la lucru. Până când mai pot face bine socot că nu mi-am îndeplinit misiunea. Voi continua să operez cât mi-a da Dumnezeu putere şi mi-a permite conducerea clinicii. Pentru asta trăiesc“, este convins ortopedul.

Jumătate de secol de dedicaţie

Petru Moroz s-a născut pe 12 iulie 1938, în satul Iabloana, raionul Glodeni. A studiat pediatrie la Institutul de Stat de Medicină din Chişinău (actuala Universitate de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu“), iar prima specializare în ortopedie pediatrică o face la Institutul de Ortopedie şi Traumatologie „M. Sitenko“ din Harkov, Ucraina. Din 1966 a ocupat variate funcţii în cadrul Universităţii „Nicolae Testemiţanu“, iar astăzi este şef al Clinicii Universitare de Ortopedie şi Traumatologie Pediatrică. Timp de 15 ani a fost secretar ştiinţific la Societatea de Ortopedie şi Traumatologie din Moldova. Este fondator şi conducător al Societăţii de Ortopedie Pediatrică, membru emerit al Asociaţiei Române a Traumatologilor şi Ortopezilor Pediatri şi specialist principal al Ministerului Sănătăţii în domeniul ortopediei şi traumatologiei pediatrice. Este autor a peste 240 de lucrări ştiinţifice, două monografii, 33 de invenţii şi 83 de inovaţii şi a pregătit patru doctori în medicină. 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: