Parada gay de la Stockholm, între toleranţă şi turism

În fiecare an, în capitala Suediei are loc Parada minorităţilor sexuale, un eveniment care, potrivit localnicilor, a schimbat faţa Stockholmului, dar şi atitudinea oamenilor faţă de homosexuali. Marşul adună anual peste 50.000 de participanţi şi alţi 500.000 de curioşi care ies pe străzile oraşului, o adevărată mană cerească pentru proprietarii de hoteluri, restaurante şi de agenţii turistice.

Că Suedia este diferită de ţările din Europa de Est înţelegi încă din avion, când planând deasupra Stockholmului, printre nori, zăreşti zeci de insuliţe verzi înconjurate de apă care parcă aşteaptă să fie lipite într-un puzzle ecologic. Ofertele capitalei nordice le afli îndată ce aterizezi pe aeroportul Arlanda. „Aveţi un hotel? Vă putem recomanda unul chiar în centru. Sunteţi turistă, aţi venit să faceţi afaceri sau vă vizitaţi prietenii?“, mă întreabă o doamnă de la biroul de informaţii, care zâmbind îmi întinde un teanc de ghiduri turistice, un pliant cu evenimente culturale şi o hartă.

Din ele aflu că vara, Stockholmul nu doarme la propriu, pentru că mai bine de 18 ore este lumină afară. Ziua, oraşul te lasă să-i urmăreşti tabieturile regale, în timpul schimbului gărzii de la Palatul Regal, să-i afli istoria şi tradiţiile din muzeele şi galeriile unde este expusă mândria nordicilor. Seara te invită la plimbări cu vaporul pe mare sau la o cină în numeroasele localuri. Totodată, pentru mulţi vizitatori, dar şi localnici, Stockholmul este un oraş al libertăţii şi toleranţei faţă de minorităţile sexuale. Din dorinţa de a demonstra că persoanele homosexuale pot fi mai degrabă încurajate decât huiduite, în fiecare an, aici se organizează Parada LGBT.

STRATEGIILE TUROPERATORILOR

Organizat pentru prima dată în 1998, evenimentul a devenit o atracţie turistică pentru zcile de mii de curioşi care se înghesuie pe străzile Stockholmului în aşteptarea marşului. „Anul trecut am avut 50.000 de persoane care au participat la paradă şi alţi 500.000 de oameni care au venit să urmărească marşul, iar numărul este în creştere. Este un eveniment important pentru Capitală pentru că diversitatea, deschiderea şi respectul faţă de alte minorităţi atrag oameni creativi, iar aceasta aduce profit oraşului şi businessului“, susţine Christina Guggenberrger, manager de proiect în cadrul unei agenţii de turism din Stockholm.

Şi pentru că de la un an la altul, parada atrage tot mai mulţi vizitatori, au fost lansate proiecte speciale ce vizează minorităţile sexuale din alte ţări. „Când am venit cu această idee, şefii mei m-au întrebat de ce avem nevoie de un astfel de proiect pentru că Stockholmul întâmpină orice turist. I-am convins şi acum am creat o întreagă reţea cu persoanele LGBT. Principalele oraşe pe care ne concentrăm sunt Copenhaga, Berlin, Amsterdam, Madrid, Barcelona, Moscova şi Sankt Petersburg“, afirmă Christina Guggenberger.

ATELIERE, DEZBATERI ŞI MUZICĂ BUNĂ

Evenimentul este susţinut şi de autorităţile municipale. „Edilii trebuie să se întâlnească cu minorităţile din localităţile lor şi să ştie care sunt problemele cu care se confruntă. Nu mă refer doar la persoanele LGBT, ci la minorităţi în general. Parada este un eveniment distractiv, dar în acelaşi timp informativ, în cadrul căruia oamenii discută despre problemele persoanelor LGBT. Şi în Suedia minorităţile se confruntă cu dificultăţi“, menţionează Christer Wennerholm, viceprimarul Stockholmului.

M-am convins că parada nu este organizată doar pentru distracţie când am ajuns în parcul în care timp de câteva zile sunt instalate zeci de corturi. Aici au loc seminarii, dezbateri, târguri, ateliere, expoziţii, spectacole susţinute de artişti renumiţi. „Biletul de intrare este peste 50 de euro, banii pe care îi adunăm din vânzarea biletelor sau a spaţiului închiriat sunt utilizaţi la organizarea evenimentului. Dacă ne mai rămân îi păstrăm pentru zile negre. În 2012 am adunat 14 milioane de coroane suedeze“, afirmă Peter Rimsby, preşedintele Paradei din Stockholm.

În acelaşi parc se află medici, partide politice, părinţi, doctori, profesori şi ONG-uri, care pot răspunde la orice întrebare în ceea ce priveşte problemele persoanelor LGBT. Un cort au şi oamenii legii reprezentaţi de Poliţia Stockholmului, care a creat o unitate de luptă împotriva infracţiunilor motivate de ură. „Suntem şase persoane care se ocupă de această unitate şi, pe lângă toate cazurile pe care le avem, facem instruiri cu poliţiştii despre problemele persoanelor LGBT, a romilor şi a evreilor. Dintre cazurile cu care operăm 14% sunt de homofobie şi 74% de xenofobie. Este un instrument eficient care contribuie la schimbarea mentalităţii oamenilor“, explică poliţistul Göran Stanton.

PUTIN, VEDETA PARADEI

Parada culminează cu un marş al participanţilor pe un traseu stabilit din timp şi supravegheat îndeaproape de poliţie. Străzile sunt împânzite cu steaguri în culorile curcubeului, iar oamenii se înghesuie în aşteptarea marşului. Nu protestează nimeni, toţi aplaudă coloana ce vuieşte şi incită la distracţie. Persoane LGBT, ONG-uri, politicieni, doctori, preoţi militari, pompieri, toţi mărşăluiesc mândri în susţinerea minorităţilor, iar printre manifestanţi se strecoară panouri ce condamnă discriminarea şi violenţa. Dacă unii poartă costume colorate sau haine obişnuite, alţii, în semn de protest, au măşti cu imaginea lui Vladimir Putin, preşedintele Rusiei. „Ceea ce se întâmplă în Rusia nu este corect şi nici democratic. Condamn deciziile preşedintelui rus vizavi de minorităţile sexuale“, spune una dintre tinerele care participă la eveniment.

Reprezentanţii poliţiei, armatei şi salvatorilor poartă uniforme de serviciu. „În uniforme participăm din 2002. La început am stârnit discuţii, acum acest subiect nu mai prezintă interes pentru că oamenii s-au obişnuit. Vrem să arătăm că poliţia este în serviciul tuturor. Cred că cel mai important este cum îţi faci munca“, spune poliţistul Göran Stanton.

Vin în fiecare an la acest marş. E un eveniment frumos. Un marş al toleranţei şi libertăţii. Alex, turist din Germania

ACCEPTAŢI ŞI DE BISERICĂ

La Paradă participă şi reprezentanţii bisericii Luterane din Stockholm, care din 2009 acceptă căsătoriile între persoane de acelaşi sex. „Din acest motiv, unele biserici au încetat colaborarea cu noi. Dacă am fi aşteptat ca fiecare biserică să accepte decizia bisericii Luterane ar fi durat sute de ani. Totuşi, cred că nu trebuie să facem diferenţă între oameni, săraci şi bogaţi, femei şi bărbaţi“, explică episcopul Eva Brunne. Un loc de frunte în coloana minorităţilor îl au şi politicienii. „La început acest eveniment, dar şi subiectul în sine erau controversate.

La noi abia în 1979 Consiliul Naţional al Sănătăţii şi Bunăstării a scos homosexualitatea din lista diagnosticelor medicale, în 1999 a intrat în vigoare interzicerea discriminării pe motive de orientare sexuală în viaţa profesională... Au fost mulţi paşi care s-au realizat treptat. Nu a fost un proces uşor. Astăzi misiunea noastră e să arătăm altor ţări cum am trecut prin acest proces“, spune deputatul liberal Barbro Westerholm.

Muzeul ABBA şi muzeul Astrid Lindgren

Stockholmul este o destinaţie surprinzătoare şi pentru cei care au crescut pe ritmurile muzicii ABBA. În muzeul ABBA găsiţi hainele trupei, fotografii de la concerte şi din ziare, interviuri. Tot acolo puteţi cânta şi dansa împreună cu holograma trupei. Nostalgicii copilăriei pot trece pe la muzeul renumitei autoare de poveşti pentru copii Astrid Lindgren. Aici îi revedeţi pe roşcată Pepi Ciorap Lung şi pe Carlson şi faceţi o călătorie cu trenul în timp ce ascultaţi o poveste semnată de scriitoarea suedeză. Vă mai puteţi plimba prin oraşul vechi, unde treceţi prin cea mai îngustă stradelă, sau prin Parcul Regal admirând peluzele Capitalei scandinave.

SUEDIA PE SCURT

Populaţia: 9 milioane de oameni
Suprafaţa: 449.964 km²
Sistem politic: monarhie constituţională
Confesiuni religioase: 67,5% din cetăţeni membri ai Bisericii suedeze (evanghelică-luterană).
Salariul mediu: peste 3.000 de euro
Un recensământ din 2007 a arătat că circa 13% din cetăţenii suedezi s-au născut în altă ţară. Dintre imigranţi, cel mai mare grup etnic îl constituie finlandezii, urmaţi de persoane născute în fosta Iugoslavie, în Irak, Polonia, Iran, Danemarca, Germania, Norvegia, Turcia etc.